egipteni | BSG

blestem-faraoniSe spune că blestemul faraonilor i-a atins pe toţi cei care au contribuit la profanarea mormintelor acestora. Unii spun că au fost doar coincidenţe, însă, totuşi, par a fi prea mari să fie numai nişte simple coincidenţe, mai ales că se ştie că egiptenii practicau magia neagră.

Totul a început în anul 1922, cu căutarea și descoperirea mormântului Faraonului Tutankhamon,  găsit în Egipt, în Valea Regilor

Descoperirea a avut loc  sub conducerea arheologului egiptolog Howard Carter, susţinut financiar de nobilul englez, Lordul Carnarvon, lord care, la câteva luni de la descoperire, a murit înţepat de o muscă. A urmat apoi o pană de electricitate, rămasă neexplicată, care a cufundat întregul oraş Cairo într-un întuneric total. Fratele lordului Carnavon şi infirmiera acestuia au fost cei care au avut parte de o moarte brutală după aceea, urmaţi de lady Carnavon şi de secretarul ei.

Mai târziu, în 1967, cu ocazia expunerii la Grand Palais a mumiei lui Tutankhamon şi a tezaurului său,  izbucnit o furtună violentă, în timpul căreia ministrul egiptean al culturii a căzut în plină stradă şi a fost călcat de un camion. În cursul primei nopţi, seria a continuat cu paznicul de la Grand Palais, care a murit în urma unei parailzii fulgerătoare. Aproape în acelaşi timp, la Cairo, Mohamed Medhi, şeful Serviciului de Antichităţi Egiptene, a murit în urma unei hemoragii cerebrale (el a fost cel care a dat acordul pentru această expoziţie la Paris). Alt acord, pentru expunerea expoziţiei la British Museum a fost dat de Kamel Marhez, diplomatul care a fost răpus tot de o hemoragie cerebrală.

Ce ziceţi, sunt doar coincidenţe, având în vedere şi inscripţia de pe mormântul faraonului: „Moartea îl va secera cu a ei coasă pe cel ce va tulbura liniştea faraonului”?

 Bibliografie: Richard Bessiere, Comorile pierdute ale omenirii, Bucureşti, Editura Litera, 2010.

Aur, 34 mm lăţime, Irish Creek, Grass Valley, California, SUA

Aur, 34 mm lăţime, Irish Creek, Grass Valley, California, SUA

Cuvântul „aur” vine din latină, de la aurum.

Aurul este cunoscut ca metal prețios din mileniul IV î.Hr. A fost prețuit de sumerieni, egipteni, azteci, incași, populația maia, greci și romani, care l-au folosit mai întâi ca obiect de cult, iar apoi ca monedă. Monedele egiptenilor antici erau bătute din aliaj de aur și cântăreau 14 g. Primele monede lidiene erau făcute dintr-un aliaj de aur și argint, în secolul VII, î. Hr., cântărind tot 14 g. Monedele aureus, din Roma antică cântăreau 4,5 -8,2 g.

Efectele tămăduitoare ale aurului sunt: încetinirea procesului de îmbătrânire și transferul de energie pozitivă, alungând tristețea. Aurul se descarcă energetic în apă călduță și se reîncarcă în scurt timp la soare.

Punctul de topire al aurului este 1064 grade Celsius.

Aurul se exploatează de peste tot din lume. Printre cele mai importante depozite sunt cele din Japonia (lângă Oguchi şi Kagoshima), Filipine (Luzon), Noua Guinee (fluviul Bulolo), Rusia (munţii Ural), Noua Zeelandă şi Fiji. În Australia au fost descoperite, în secolul XIX, blocuri uriașe de aur, de 68,26 kg, 71,03 kg și 92 kg. În California, lângă Sacramento, s-a descoperit o pepită de 35 kg.În Chile s-a găsit o pepită de 153 kg, iar în Brazilia una de 62,3 kg. Alte locuri care merită menționate sunt: Canada, în Yukon și Teritoriile de Nord – Vest; Mexic (El Bargueno), Chile (El Indio), Peru sau Columbia. Aproape toate țările din Africa au produs aur. Cel mai mare producător de aur din lume este Africa de Sud, unde conglomeratele aurifere din regiunea Witwatersrand au produs mai bine de un secol până la 700-1000 de tone pe an. Din 2001, producția de aur este de până la 400 de tone anual.

Aurul a jucat un rol important în istoria multor țări, inclusiv a noastră. El a rămas un standard monetar până în zilele noastre, fiind utilizat, pe lângă confecționarea bijuteriilor, a obiectelor decorative sau placări, și în tehnologia modernă, mai ales în optică și electronică.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate