Denumire | BSG

Inel in forma de floare Denumirea „aur” vine, în română, de la cuvântul latinesc „aurum”, de unde este și simbolul din tabelul periodic al elementelor chimice –  Au.

Conform DEX, aurul este un metal prețios de culoare galbenă, strălucitor, cel mai maleabil și mai ductil dintre metale, bun conducător de căldură și electricitate. Se găsește în natură în stare nativă, însoțind cuarțul, pirita, galena etc. și în nisipuri aurifere. Aurul este complet inert față de aer și apă, foarte rezistent din punct de vedere chimic, solubil numai în apă regală și cianuri alcaline. Se utilizează aliat cu cuprul sau argintul, pentru fabricarea de podoabe, obiecte de artă etc. Concentrația aurului  în aliaje se exprimă în carate.  Aurul alb este energia produsă de forța apelor (curgătoare), iar aurul negru este cărbunele (de pământ) sau țițeiul.

Ca element chimic, aurul (Au)  are numărul atomic 79, densitate 19,3, punctul de topire - 1.063 º C, iar punctul de fierbere - 2.600 º C, duritate 2,5 și masa atomică 196,96.

În engleză, aurul are denumirea gold, în franceză - or, în spaniolă și italiană – oro, în portugheză – ouro, în poloneză – zloto, în rusă – Золото (zoloto), în turcă – altin, în japoneză kin sau kogane, în chineză –  黄金, în arabă  الذهب, în greacă – χρυσό , în ebraică –  זהב,  în suedeză – guld, în daneză –  goud, în norvegiană – gull, în olandeză – goud.

Latinescul aurum, de unde vine cuvântul aur, s-a păstrat numai în nordul Dunării, unde erau minele aurifere. Aromânii folosesc pentru aur, cuvântul malamă, iar istroromânii – zlåto, cuvinte împrumutate din slavă (ne spune Marius Sala).

Prima lege monetară a României moderne a fost promulgată la 23 aprilie 1867, şi atunci s-a adoptat, ca unitate monetară naţională – leul. Până atunci nu exista cu adevărat un sistem monetar. Înainte de asta, Alexndru Ioan Cuza a încercat să facă o monedă naţională, numită „român” sau „romanat”, un „român” având 5 grame şi fiind din argint. Nu a reuşit însă, din cauza piedicilor puse de Imperiul Otoman, care nu a acceptat ca un stat vasal să aibă monedă naţională.

Dar de unde vine denumirea de „leu”?

Până în secolul XVII, inclusiv, pe teritoriul principatelor circulau multe monede străine, iar leul era o unitate de cont, şi cu ajutorul ei se aduceau la acelaşi numitor celelalte monede străine. Leul era o fostă monedă olandeză de argint, numită talerul – leu, sau Lowenthaler, care avea imprimat pe revers un leu ridicat în două labe. Această monedă avea o largă circulaţie pe teritoriul ţării noastre, datorită comerţului dintre Imperiul Otoman şi Vestul Europei. Din secolul XIII, talerul – leu a dispărut din circulaţie. Prin stabilirea leului ca unitate monetară, în 1867, nu s-a făcut altceva decât să se recunoască vasta utilizare a acestei monede pe teritoriul ţării noastre.

Leul este subdivizat în 100 de bani.

Prin acea lege din 1867 s-a introdus, practic, bimetalismul aur – argint. Unitatea monetară era leul de argint de 5 grame. S-a bătut apoi: moneda de argint de 2 lei, de 1 leu şi de 0, 50 de bani. S-au mai bătut monede de aur de 5, de 10 şi de 20 lei, şi monede de cupru de 1, de 2, de 5 şi de 10 bani.

Bibliografie: Murgu, Nicolae; Isărescu, Mugur, Aurul, mit şi realitate, Iaşi, Editura Junimea, 1981.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate