Darius | BSG

În urmă cu 2300 de ani, Alexandru Macedon, în marşul său legendar, a pus stăpânire pe bogăţiile regilor persani, în aur şi argint. Cam din acea perioadă, aurul a devenit întruchiparea valorii lucrurilor.

Istoricul Herodot a scris despre lupta din anul 514 î. Hr., dintre Darius, regele perşilor şi agatirşii, în apropierea râului Maris (Mureşul de azi). După spusele istoricului, agatirşii, un trib din neamul tracilor, aveau multe podoabe din aur.

O altă atestare cu privire la aur aparţine geografului grec Strabon, care povestea despre argonauţii care căutau „lâna de aur” în Colchida, din cuprinsul actualei Georgia, pe râul Rioni. Astăzi, mlăştinoasa vale a acestui râu nu mai conţine aur.

La începutul erei noastre, Pliniu cel Bătrân, un mare învăţat şi înţelept roman, a descris proprietăţile fizice ale aurului şi a indicat o metodă de aurire a cuprului. O sută de ani mai târziu, împăratul roman, Traian, războindu-se cu Decebal, a cucerit şi a supus Dacia. În timpul celor 160 de ani de ocupaţie romană, extracţia aurului s-a extins şi s-a dezvoltat în Transilvania. Dovadă sunt uneltele şi urmele vechilor lucrări din acele vremuri, găsite în Munţii Apuseni şi mai ales în Roşia Montană, unde munţii sunt găuriţi în toate părţile, formând un adevărat labirint.  În tot acest timp, aşadar, romanii au trăit şi s-au dezvoltat cu aurul de pe teritoriul ţării noastre. Însă romanii aveau mijloace de extracţie reduse, iar dintr-un zăcământ extrăgeau doar porţiunile bogate. Astfel, în Munţii Apuseni, lucrările de abataj (operatie de excavație, cu unelte manuale, cu mașini, cu explozivi sau prin dizolvare cu apă, în vederea extragerii minereurilor sau a săpării unei lucrări miniere) au fost foarte neregulate.

Se spune că un popor care nu își cunoaște istoria este ca un copil care nu își cunoaște părinții.

Cea mai veche atestare scrisă cu privire la locuitorii țării noastre apare tocmai la „părintele istoriei”, Herodot, care spune despre agatirşii (popor protolatin din centrul Daciei) de pe malurile râului Maris (Mureș) care „purtau mereu podoabe de aur”.

Tot Herodot descrie expediția din anul 514 î.Hr. a regelui perșilor, Darius Histaspes, care a trecut Dunărea, războindu-se cu sciții, fiind în căutare de aur. Apoi, când la nord de Dunăre s-a întemeiat statul dacilor, puterea regilor daci s-a sprijinit în mare parte pe aurul extras din apele și pământul de pe teritoriul țării lor. Despre asta au lăsat mărturii scrise istoricii greci, care spun despre Dromichetes și Burebista (secolele III – I î.Hr.) că erau suverani puternici și bogați deoarece „posedau mult aur”.

Cei mai vechi aurari de pe teritoriul țării noastre au cules aurul din apele curgătoare, din nisipul de pe malurile lor și, când au văzut fărâme sclipitoare în crăpăturile stâncilor, s-au apucat să sfărâme rocile dure ca să scoată din ele metalul strălucitor.

Apoi, impresionați de frumusețea aurului, au început să-și făurească din el podoabe, convinși fiind că, cu ajutorul acestui metal ei atrag spiritele bune de partea lor și le alungă pe cele rele.

Atât în acele timpuri, cât și în zilele noastre, aurul ocupă atât funcția de material pentru diferite podoabe, în special bijuterii, cât și cea de material pentru obiecte de cult, precum obiectele liturgice din lăcașurile de rugăciune ale zilelor noastre.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate