cuvant | BSG

moneyȘtiați că termenul „salariu” vine de la sare? Cuvântul salariu (atenție, nu salar), care este suma de bani primită în schimbul muncii depuse pe o anumită perioadă, vine de la latinescul salarium, care, pe vremea romanilor era o cotă de sare primită de soldați la soldă, ca plată suplimentară.

Mai târziu nu s-a mai dat sare, ci o anumită sumă de bani, care se numea tot „salarium”, pentru că era suma cu care soldații puteau să-și cumpere sarea pe o lună. Suma nu era aceeași în toate regiunile. Dacă era într-o regiune în care nu prea exista sare, și sarea era scumpă, „salarium” era mai mare, iar dacă regiunea era bogată în sare, suma era mai mică.

Cu timpul, prin denumirea de salarium se înțelegea întreaga soldă, nu doar suplimentul, iar cuvântul a trecut în multe limbi romanice, însemnând leafă sau salariu.

Bibliografie: Ana Pîrșcoveanu – Apostolide, Sarea, noua strălucire a unei bogății străvechi, București, editura Științifică, 1963.

Inel in forma de floare Denumirea „aur” vine, în română, de la cuvântul latinesc „aurum”, de unde este și simbolul din tabelul periodic al elementelor chimice –  Au.

Conform DEX, aurul este un metal prețios de culoare galbenă, strălucitor, cel mai maleabil și mai ductil dintre metale, bun conducător de căldură și electricitate. Se găsește în natură în stare nativă, însoțind cuarțul, pirita, galena etc. și în nisipuri aurifere. Aurul este complet inert față de aer și apă, foarte rezistent din punct de vedere chimic, solubil numai în apă regală și cianuri alcaline. Se utilizează aliat cu cuprul sau argintul, pentru fabricarea de podoabe, obiecte de artă etc. Concentrația aurului  în aliaje se exprimă în carate.  Aurul alb este energia produsă de forța apelor (curgătoare), iar aurul negru este cărbunele (de pământ) sau țițeiul.

Ca element chimic, aurul (Au)  are numărul atomic 79, densitate 19,3, punctul de topire - 1.063 º C, iar punctul de fierbere - 2.600 º C, duritate 2,5 și masa atomică 196,96.

În engleză, aurul are denumirea gold, în franceză - or, în spaniolă și italiană – oro, în portugheză – ouro, în poloneză – zloto, în rusă – Золото (zoloto), în turcă – altin, în japoneză kin sau kogane, în chineză –  黄金, în arabă  الذهب, în greacă – χρυσό , în ebraică –  זהב,  în suedeză – guld, în daneză –  goud, în norvegiană – gull, în olandeză – goud.

Latinescul aurum, de unde vine cuvântul aur, s-a păstrat numai în nordul Dunării, unde erau minele aurifere. Aromânii folosesc pentru aur, cuvântul malamă, iar istroromânii – zlåto, cuvinte împrumutate din slavă (ne spune Marius Sala).


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate