cum recunosc | BSG

Inel din aur galben cu 2 randuri de pietre DETALIUCând mergem să cumpărăm o bijuterie (sau chiar mai multe) din aur, trebuie să fim siguri că ceea ce achiziţionăm este, într-adevăr, ceea ce vânzătorul spune că este.

Astfel, pentru a avea siguranţa că metalul din care e confecţionată bijuteria este aur (de 24, 18 sau 14 carate), acesta trebuie, în primul rând, să aibă aplicată marca ce îi garantează titlul. În fiecare ţară, reglementarea legală cu privire la titrarea aurului este diferită, precum şi regimul de circulaţie a aurului. În acest fel, marcajele se pot deosebi după ţara în care s-au efectuat, şi chiar perioada, deoarece desenul şi forma pansonului diferă de la o perioadă la alta, chiar dacă au fost făcute în aceeaşi ţară.

De exemplu, în România, pansonul este o formă geometrică, cu o figură în interior:

  • figura capul de bour a fost aplicată în perioada 1906 – 1926 după unii, 1926 – 1937 după alţii;
  • figura capul de lupoaică: 1926 – 1955 după unii, 1937 – 1955 după alţii;
  • 1955- 2004 – bustul de miner.

Chiar dacă obiectele care se vând la noi provin din alte ţări, ele trebuie să aibă aplicat unul dintre pansoanele mai sus menţionate.

De asemenea, obiectul din aur trebuie să mai aibă înscris caratajul. În general, aurul este apreciat după „karate”. Cuvântul „karat” este utilizat peste tot şi provine de la „Keration”, un cuvânt grecesc ce se traduce prin „a ţine obolul” (obol înseamnă contribuţie bănească, dar a fost şi o veche monedă grecească). În Grecia există şi o insulă pe nume Karatos.

„Aur pur” înseamnă titlul de 24 K, aşadar aurul fără nici un corp străin. Caratul reprezintă partea de aur fin conţinută de o cantitate de aur care este împărţit în 24 de părţi egale, deci în raport cu aliajul din care e făcut. Aurul de 18 K este acela în care, din 24 de părţi, 18 părţi sunt din aur, şi 6 părţi –  alte metale. Iar în cazul celui de 14 K, 10 părţi sunt alte metale, iar 14 părţi –  aur pur.

Uneori se vede înscris pe obiect: 14 K sau 18 K, însă alteori sunt înscrise doar nişte cifre: pe cel de 14 K – 585, pe cel de 18 K – 750, iar pe cel de 24 K  – 1000. Aşadar, 1000 de grame de aur fin reprezintă 1000 de puncte. Aurul dentar e de 22 K.

În alte ţări se ia în considerare şi aurul mai „slab”, de 8 K sau 12 K (care în Germania e marcat cu 333). La noi, Banca Naţională a României, care este autorizată să pansoneze metalele preţioase, nu le aplică la aur decât pe obiectele care au de la 14 K în sus.

De obicei, aceste pansoane sunt atât de mici ca dimensiune, încât se pot vedea doar cu lupa. Operaţia de imprimare a pansonului poartă numele de insculpare.

Pe lângă faptul că trebuie să aibă aceste pansoane (dacă lipsesc aceste două mărci, atunci trebuie neapărat să fie poansonată cu marca de certificare a Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului), când cumpărăm aur, trebuie să primim un certificat de garanţie în care să fie menţionat tipul bijuteriei, gramajul şi caratele. De asemenea, vânzătorul trebuie să ne dea bon fiscal şi să aibă autorizație specială de la A.N.P.C., care trebuie să fie la vedere și să aibă viza anuală.

Dacă toate aceste condiţii sunt îndeplinite, puteţi fi siguri că bijuteriile sunt, într-adevăr, din aur.

Bibliografie:

  1. Schottek, Ida, Să cunoaştem metalele şi pietrele preţioase, Editura Ceres, Cluj, 1993;
  2. Aurul lumii, frumuseţi şi celebrităţi, traducere din rusă de Emil Iordache şi Leonte Ivanov, Chişinău, Editura Arc, 2004.

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate