cristal | BSG

glob_de_cristalCuvântul „cristal” vine de la grecescul krystallos, unde krios înseamnă gheață și talos, care, în limba greacă înseamnă „taie”, iar în dialectul cretan – „soarele”. Cristalele constituie o substanță minerală solidă, omogenă, având o structură internă regulată.

Cristalizarea se produce atunci când o substanță ia forme geometrice încadrate în laturi plane și netede, denumite fațete sau fețe.

O parte din cristale sunt transparente, cele alese pentru a fi pietre prețioase fiind asociate cu perfecțiunea și limpezimea.

În jurul nostru. pretutindeni, sunt cristale, chiar dacă multe dintre ele nu sunt nici perfecte, nici transparente. Rocile care formează Pământul, Luna și meteoriții sunt alcătuite din minerale care, la rândul lor, sunt formate din cristale. Cristalele alcătuiesc munții sau fundul oceanelor, precum și nisipul plajelor pe care călcăm

Chiar și adrenalina, hormonul produs de organism pentru a-l ajuta să facă față stresului, are o structură cristalină.

Cristalelor li s-au atribuit dintotdeauna calități miraculoase. Cuarțul este cel mai cunoscut material pentru globurile de cristal. Dar mai erau folosite la „ghicit” și oglinzile, oțelul șlefuit sau alte materiale, precum și suprafața apei.

Globurile de cristal au fost utilizate pentru a le prezice oamenilor viitorul, încă din Antichitate, de pe vremea grecilor și romanilor antici. Cel care ghicește în cristal privește cu mare atenție suprafața șlefuită, până când nu se mai poate concentra. Atunci, în locul globului vede o perdea de ceață care îl ajură să aibă „vziuni” în globul de cristal, interpretate ca răspunsuri la întrebările puse de cel care dorește să i se prezică viitorul.

Bibliografie: R.F. Symes, R.R. Harding, Cristale şi pietre preţioase, editura Enciclopedii vizuale,  2005.

În majoritatea poveştilor ne apar palate de cleştar. De la legendarele poveşti ale Şeherezadei, până la basmele noastre, scrise de îndrăgiţii autori români. Dar ce este şi de unde vine denumirea de cleştar? Numele vine le la maghiarul kristály şi este cristalul, care în DEX  ne apare ca fiind o sticlă de calitate superioară, de fabricație specială, folosită în optică și la fabricarea veselei sau a unor obiecte de lux.

Însă în poveşti, cristalul nu este unul obişnuit, ci renumitul „cristal de stâncă”, supranumit şi „flori de mină”, găsite de mineri în galeriile întunecate. Unele semănau cu nişte tufe ţepoase de iarbă, altele cu petalele florilor de câmp. Minerii le-au dus acasă şi au încântat cu frumuseţea lor nevestele, copiii, dar şi bătrânii satelor, care au început să născocească basme şi poveşti cu palate de cleştar.

Palate de cleştar mai apar şi în basmele  francezilor sau în cele germane ale fraţilor Grimm. În basmul Racla de cristal, un croitoraş tânăr, dar sărac lipit, pătrunde în subteranele unui castel, unde descoperă două sipete străvezii de cristal. În unul era un castel sculptat în cleştar, în miniatură, iar în al doilea zăcea o frumoasă adormită, înfăşurată în mantia de aur a părului ei. Croitoraşul, curajos, o trezeşte mai întâi pe frumoasa fată din somnul adânc, iar mai apoi descuie şi cel de-al doilea sipet. Din acesta se porneşte să crească un palat minunat, din cel mai pur cleştar, iar cei doi vor trăi până la adânci bătrâneţe.


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate