Copii | BSG

cadou bebeCopiii sunt bijuteriile noastre cele mai de preț; ei sunt comorile omenirii, pentru că reprezintă viitorul. De aceea, merită tot ce-i mai bun.

Există încă tradiția ca, la botezul celui mic, să i se dăruiască bijuterii din aur, fie de către nașii copilului, fie de către cei apropiați. Se spune că aurul, cel mai nobil dintre metale, este simbolul bogăției, iar copilul va deveni înstărit, va avea succes în viață și va străluci precum aurul.

Bijuteriile de aur sunt nemuritoare, și îi vor rămâne copilului și peste ani, ca amintire.

Însă, atunci când alegem să facem cadou unui copilaș o bijuterie, trebuie să fim atenți la unele aspecte care vizează siguranța și sănătatea micuțului.

Încă din primele zile de viață, există obiceiul ca fetițelor să li se facă găuri în urechi. Aici trebuie ca părinții să fie foarte atenți, ca totul să fie făcut de către o asistentă sau un medic pediatru care a mai făcut asta, acul să fie sigilat și dezinfectat, iar cerceii să fie din aur, pentru că aurul este singurul metal care nu irită pielea, și nu provoacă alergii. Înțepătura în lobul urechii nu este dureroasă, dar după aceea trebuie ca atât cerceii, cât și zonele afectate să fie curățate zilnic cu spirt medicinal, ca să nu se infecteze, pentru că bebelușul, mișcându-și capul, poate colecta impurități. Închizătoarea cerceilor trebuie să fie, de asemenea, sigură pentru copii. Nu vom alege cercei cu șurub, pentru că, atunci când doarme și își întoarce capul, se poate răni în partea din spatele urechii. Este de preferat ca închizătoarea să fie în interiorul cercelului, și să nu aibă capete ieșite în exterior.

Bijuteriile oferite copiilor trebuie să corespundă vârstei și mărimii, și să nu aibă vârfuri ascuțite, cu care se pot răni sau zgâria. De asemenea, cei mici au obiceiul de a simți cu ajutorul gustului, totul în jurul lor. Pentru ei, lumea are gust, înainte de a avea culoare sau formă. De aceea este de preferat ca bijuteria să aibă o structură solidă, să nu se poată rupe sau deschide, și să fie din aur, pentru că aurul, cum am mai spus, nu afectează sănătatea copilului.

Totodată, în cazul în care copilului îi puneți lănțișor la gât, trebuie supravegheat în permanență, iar seara să i-l dați jos, să nu se agațe în ceva.

sursa foto

Sunt sigură că toţi avem sentimente de dragoste curată, nepătate de ură sau răutate pentru mamele noastre. Personal, nici nu cred că au ce căuta cuvinte urâte ca acestea într-o descriere a sentimentelor pentru ele. Mama mea este o femeie deosebită. Probabil toţi spunem asta, la fel cum toate mamele spun ca au cei mai frumoşi şi deştepţi copii, dar mama mea chiar e extraordinară; cea mai extraordinară (deşi acest adjectiv nu acceptă superlativ absolut, cred că în acest caz ar trebui sa fie permis :-p ). Este o femeie puternică, a trecut prin multe, s-a luptat şi se luptă singură de 5 ani să ne asigure mie şi surorii mele tot ce avem nevoie şi ştiu că va fi la fel de atentă şi-şi va face la fel de multe griji pentru noi mereu.

Cand m-a vazut pe mine suparată, a venit ea cu un zâmbet, calmitate şi o vorbă bună; când eram descurajată, a venit ea cu îmbărbătarea; când facusem eu belele a venit ea cu rezolvarea. De cate ori ma duc acasă nu ştie ce sa-mi mai facă, ce să-mi ofere pentru a mă simti bine la ea. Ea nu stie că simplul fapt că sunt acolo mă linişteşte şi mă ajută. Ma bucur ca mama e prietena mea cea mai bună şi pot povesti cu ea orice; chiar dacă uneori nu e de acord cu gândirea mea, mî înţelege şi acceptă că nu putem gândi la fel.

Ma întreb uneori de unde are atâta putere, unde mai gaseşte resurse să mearga mai departe, dar nu cred ca voi găasi raspunsul la întrebare decât atunci cand voi avea şi eu copii. Eu mă străduiesc să nu greşesc prea mult şi să nu o dezamăgesc, pentru că nici ea nu o face. Nu toate mamele sunt ca în poezii: blânde, mereu calme, înţelgătoare, liniştite, pentru că zilele în care trăim ne fac sa fim mai stresaţi, nervoşi uneori, însă sunt sigură că orice mamă devine ca în poezii când e vorba să fie langa copilul ei.
Aşa că mamelor, vom fi mai buni pentru voi, vă vrem sănătoase tun, frumoase, înţelepte şi cu fruntea însorită ca primăvara ce vă bate la usa.  La multi ani!
Şi noi, copiii,  hai sa le iubim, să fim mandri de ele, că şi ele sunt mândre de noi! Scoate-ţi-le azi la o plimbare şi o prăjitură, duceţi-le o floare! Vor aprecia mai mult decât credeţi!

Demult am tot vrut să vă spun câteva cuvinte, iar acum, că am aflat adresa dumneavoastră de mail, am profitat şi vi le scriu…
Eu vă sunt client de mulţi ani de zile. Fac parte din clasa de mijloc. Nu sunt foarte înstărit, dar nici nu mor de foame. Însă, în ultimii ani am trecut prin multe.
Dar să vă povestesc cum am ajuns la dumneavoastră. În urmă cu câţiva ani, soţia mea a rămas fără loc de muncă. Firma la care lucra s-a închis odată cu venirea crizei. Am rămas doar eu cu servici şi trebuia să-mi întrețin singur familia: soția, și cei doi copii care erau la liceu.
Stăteam foarte rău cu banii, dar copiii nu ştiau asta. Soţia mea avea mai multe bijuterii din aur pe care eram nevoit să le vând, cu tot regretul. Atunci mi-a spus un vecin despre amanet. În mintea mea, amanetul era asociat cu ceva rău. Dar, disperat fiind, şi după ce vecinul m-a asigurat că nu e aşa, am mers cu bijuteriile soţiei, pentru că îmi trebuiau bani pentru copii.
Acum, imaginea care-mi vine în minte când aud cuvântul „amanet” este o mână de ajutor întinsă la nevoie. Pentru că acum soția își poartă iar bijuteriile. Între timp, lucrurile au mers mai bine şi pe plan financiar, şi am reuşit să mai cumpăr bijuterii pentru toată familia.
În urmă cu un an, mi-am deschis o covrigărie, mică, într-adevăr, dar pe care am început-o cu banii pe care i-am obţinut tot de la amanet. „Dacă nu merge, nu merge. Nu-mi va lua nimeni casa că nu m-am împrumutat la bancă”, mi-am zis.
Şi a mers. În ziua de azi am un venit lunar cu care pot să-mi ţin copiii la facultate. Dar şi acum, când mai îmi întârzie încasările, merg cu aurul la amanet, iar când îmi vin banii, îl scot. Şi nu e nici o ruşine.
Eu am să recomand tuturor cu căldură amanetul, pentru că mie mi-a fost de folos de fiecare dată. Iar dumneavoastră, nu pot decât să vă mulţumesc că aţi fost acolo când am avut nevoie.

vezi partea I :

Dorothy, care este o fată săracă și curajoasă, reprezintă prototipul omului obișnuit, bun la inimă, tânăr, energic și cu speranțe. Dorothy este reprezentanta celor ce susţin argintul.
Oz este însuşi simbolul aurului, iar tărâmul Oz este America. Drumul de cărămizi galbene reprezintă de fapt măreţia şi frumuseţea oferită de acest metal preţios, aurul.
Vrăjitoarea din Est este fostul preşedinte susţinător al aurului, Grover Cleveland. La fel cum preşedintele Cleveland a fost spulberat, din punct de vedere politic, la fel şi casa lui Dorothy a fost luată de vrăjitoarea din est, lăsând în urmă doar pantofii de argint.
La început este însoţită de Sperietoarea fără creier, simbolul fermierului din vest subestimat, dar care în realitate este destul de inteligent. Omul de tinichea fără inimă, reprezintă oamenii din est, cărora le-a fost furat meştesugul, deci prin urmare şi inima.
Leul fără curaj este William Jennins Bryan, candidat democrat la preşedinţie din 1896 şi 1900, care a pierdut de fiecare dată în favoarea lui William McKinley.
Palatul de smarald unde locuia Marele Vrajitor este, desigur, Casa Albă. Marele Vrăjitor pare prietenos şi aparent cu intenţia de a ajuta, dar totuşi îi trimite pe cei patru prieteni la vrăjitorul din vest, care nu le susţine cauza. Marele Vrăjitor este de fapt, Marcus Alonzo Hanna, mâna dreaptă a preşedintelui McKinley, iar vrăjitoarea din Vest este însăşi McKinley. Vrăjitoarea nu vroia să ia pantofii de argint de la Dorothy înainte de a afla despre adevărata lor putere; şi încearcă să o omoare punând-o la o serie de încercări. Vrăjitoarea cea bună din Sud, Gilda, îi ajută pe cei patru prieteni şi le rezolvă problemele, aşa cum cei din sudul Americii susţineau argintul.
De-a lungul poveştii există o multitudine de alegorii monetare. Mai multe despre adevărul din această poveste a scris Hugh Rockoff în cartea ” The ‘Wizard of Oz’ as a Monetary Allegory”.

Mi s-a părut interesant cum o astfel de poveste despre care majoritatea cred că a fost creată în scopuri educative pentru copiii noştri, este de fapt o „imagine” a ceea ce se întâmplă în America secolelor XIX – XX, din punct de vedere economic şi politic. Oare „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici”, ce ascunde? :-)

Aurul este un metal care de multă vreme stârnește interesul oamenilor. Valoros dintotdeauna, a servit la un moment dat ca etalon pentru monedă. După 1890 și în prima parte a secolului XX, au existat dezbateri între cei ce susțineau aurul drept etalon pentru moneda americană și cei ce ar fi renunțat la el în favoarea argintului, sau chiar a unui amestec dintre cele două metale.

Se consideră că din 1879, de când SUA a reintrodus aurul drept etalon, a existat o deflație foarte mare, fapt ce a determinat cunoscuta Panică din 1893, „vinovatul” considerându-se a fi aurul.

Kenneth Fisher ne relatează toate acestea în cartea sa „Singurele trei întrebări care contează”, făcându-ne cunoscut și faptul că povestea lui Frank Baum „The Wonderful World of Oz” nu a fost inițial creată ca o poveste pentru copii.

Câți dintre dumneavoastră nu ați auzit, povestit copiilor despre „Vrăjitorul din Oz” ? Câți dintre dumneavoastră știați că de fapt această poveste nu a fost o poveste creată pentru a-i amuza pe cei mici? Baum și-a creat în aşa fel povestea, încât să încurajeze utilizarea pe scară largă a argintului și în acelaşi timp, pentru a-şi exprima dezaprobarea față de cei ce susțineau aurul drept etalon. De fapt, întreaga poveste satirizează societatea secoleler XIX-XX; iar personajele poveștii sunt reprezentanțe ale unor tipologii umane; şi mai mult, principalii protagonişti ai vieţii politice şi sociale din acea perioadă. (va urma)


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate