Clestar | BSG

În majoritatea poveştilor ne apar palate de cleştar. De la legendarele poveşti ale Şeherezadei, până la basmele noastre, scrise de îndrăgiţii autori români. Dar ce este şi de unde vine denumirea de cleştar? Numele vine le la maghiarul kristály şi este cristalul, care în DEX  ne apare ca fiind o sticlă de calitate superioară, de fabricație specială, folosită în optică și la fabricarea veselei sau a unor obiecte de lux.

Însă în poveşti, cristalul nu este unul obişnuit, ci renumitul „cristal de stâncă”, supranumit şi „flori de mină”, găsite de mineri în galeriile întunecate. Unele semănau cu nişte tufe ţepoase de iarbă, altele cu petalele florilor de câmp. Minerii le-au dus acasă şi au încântat cu frumuseţea lor nevestele, copiii, dar şi bătrânii satelor, care au început să născocească basme şi poveşti cu palate de cleştar.

Palate de cleştar mai apar şi în basmele  francezilor sau în cele germane ale fraţilor Grimm. În basmul Racla de cristal, un croitoraş tânăr, dar sărac lipit, pătrunde în subteranele unui castel, unde descoperă două sipete străvezii de cristal. În unul era un castel sculptat în cleştar, în miniatură, iar în al doilea zăcea o frumoasă adormită, înfăşurată în mantia de aur a părului ei. Croitoraşul, curajos, o trezeşte mai întâi pe frumoasa fată din somnul adânc, iar mai apoi descuie şi cel de-al doilea sipet. Din acesta se porneşte să crească un palat minunat, din cel mai pur cleştar, iar cei doi vor trăi până la adânci bătrâneţe.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate