chihlimbar | BSG

chihlimbar Chihlimbarul este un fel de rășină aromatică solidificată, întărită; e o fosilă translucidă sau aproape transparentă, a cărei culoare care variază de la un galben deschis pînă la cărămiziu și cafeniu. Mai poartă şi denumirea de ambră și succin, iar în trecut era numit „aurul nordului”, fiind foarte preţuit. Răşina provine de la nişte pini care au existat în urmă cu mai bine de 50 de milioane de ani.

Încă din timpurile preistorice, chihlimbarul era prelucrat şi foarte apreciat, fiind una din primele geme folosite. Chihlimbarul conţine adesea licheni şi insecte care au fost prinse în răşină atunci când era încă cleioasă. Mai are şi incluziuni în formă de frunză de nufăr , formate de aerul care a rămas înăuntru. Acest lucru dovedeşte faptul că este un chihlimbar autentic, nu un ambroid (ambdoidul este o ambră compozită, şi e format prin încălzirea la temperaturi înalte a unei bucăţi mici de ambră veritabilă şi presarea acestora. Are un aspect tulbure şi, adesea e vopsit).

Copalul este o rășină naturală transparentă, de culoare galbenă, formată  din descompunerea în pământ a arborilor rășinoși fosili sau din diverse plante tropicale, fiind folosit la prepararea lacurilor. Copalul se aseamănă mult cu chihlimbarul.

Cum se poate verifica dacă e chihlimbar veritabil? Cu un vârf de ac încins. Când e atins, chihlimbarul sau ambra scoate un ful al cărui miros se aseamănă cu tămâia. Dar dacă e un fals, plasticul se topeşte, iar acul lasă o urmă neagră.

Chihlimbarul poate avea culoare galbenă (acesta e cel mai scump şi mai preţuit), verde (greu de găsit), violet (foarte rer şi nu prea se găseşte pe piaţă), mai poate fi alb (denumit şi „ambră de oase”), negru (e de colecţie şi nu se găseşte pe piaţă) sau de culoarea coniacului (de la maro – auriu la brun – roşcat).

Una din principalele surse de chihlimbar de calitate superioară este Polonia, iar guvernul poloniei a declarat chihlimbarul ca parte din moştenirea naţională. pentru a comercializa chihlimbar, polonezii au nevoie de licenţă.

Există expresia vin ca chihlimbarul, pentru un vin galben închis. Chihlimbarul cenușiu este  o substanţă ceroasă, formată în intestinul  cașaloților, cenușie, tenace și flexibilă, cu miros de mosc, folosită în parfumerie.

Chihlimbarul galben era numit în vechea greacă elektron şi  a dat numele electricității, fiindcă, frecînd o bucată de chihlimbar lustruită, Talete din Milet, în sec. 7  î. Hr., a constatat că atrage corpurile ușoare.

Bibliografie:

Crowe, Judith, Ghidul pietrelor preţioase : cum să evaluăm şi să utilizăm pietrele preţioase, de la tăietură şi culoare, la formă şi montură, Bucureşti, editura Enciclopedia RAO, 2007.

Aurul este un metal foarte rar întâlnit în natură, acesta fiind unul din motivele pentru care e atât de valoros. Concentraţia medie a aurului este de doar 0,3 g la o tonă din masa Pământului, cu tot cu nucleul metalic, unde concentraţia de aur este cam de cinci ori mai mare decât cea medie.

De obicei, aurul este găsit în natură sub formă nativă, adică pură, necombinat cu alte substanţe sau metle. Dar, uneori, aurul se întâlneşte şi în amestecuri naturale cu alte metale, numite aliaje.

De cele mai multe ori, aurul se găseşte împreună cu argintul, formând un amestec. Dacă în acest aliaj, argintul atinge 20% sau mai mult, aliajul se numeşte electrum. În această combinaţie, aurul, care, în stare pură are culoarea galben-deschis (aurie),  primeşte o culoare mai palidă, de la galben foarte deschis până la alb-argintiu, păstrându-şi proprietatea de a fi maleabil și ductil. Aliajul a primit denumirea de la culoarea sa, asemănătoare cu a chihlimbarului (o rășină fosilă divers colorată, mai ales în nuanțe de galben, provenită din mai multe specii de pini și întrebuințată la fabricarea unor obiecte de podoabă). Denumirea vine din greacă, unde chihlimbarul este numit elektron.

Atunci când aurul se găseşte amestecat cu cuprul, el are o culoare galben – roşiatică.

Aurul mai poate fi întâlnit în natură în aliaj cu paladiul (metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei) sau cu mercurul. În aliaj cu mercurul, aurul formează o substanţă numită amalgam.

Alte metale cu care aurul formează aliaje sunt: plumb, platină, seleniu, telur, stibiu, bismut şi, extrem de rar, sulf.

În general, cristalele de aur au formă de cub sau octaedru (corp solid cu opt feţe plane). De regulă, cristalele cubice sunt foarte rare. Ele sunt, fie sub formă alungită, fie puternic comprimate sau iau forma golurilor în care cresc.

 Bibliografie: Aurul lumii, frumuseţi şi celebrităţi, traducere din rusă de Emil Iordache şi Leonte Ivanov, Chişinău, Editura Arc, 2004.


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate