Casatorie | BSG

inel-cu-diamant1Inelul cu diamant a apărut consemnat în istorie încă de pe vremea romanilor. Se spunea că diamantul are puteri supranaturale care risipesc temerile, îi alungă coșmarurile și duhurile rele. Cufundat în orice băutură neutraliza otrăvurile.  Mai târziu, medievalii au preluat aceste credințe și au spus că dacă purtăm pe mâna stângă inel cu diamant, ne va aduce noroc și bunăstare. Familia Di Medici a numit diamantul „piatra iubirii” – dio-amanto. :)

Primul inel cu diamant din istorie este atestat în anul 1477 la logodna dintre Maximilian I, arhiduce al Austriei și Maria de Burgundia. A fost promovat în epoca modernă de către compania De Beers, cei care comercializau o mare parte din diamantele extrase în Africa de Sud.

Azi, în SUA, majoritatea bărbaților tineri  economisesc primii bani câștigați pentru a putea cumpăra un inel de logodnă cu diamant. Fără inelul cu diamant n-au nici o izbândă să-și ceară iubita în căsătorie, deoarece mai mult ca sigur ar primi un refuz. Posibilitatea cumpărării acestui inel dovedește capacitatea bărbatului de a-și putea întreține familia pe viitor (un astfel de inel de logodnă costă de la 2500 de dolari în sus).

În România este mai simplu, nu?

verigheteSimbol al aranjamentului marital creştinesc, verigheta este accesoriul nelipsit în ceremonia unirii celor două destine.

Simbolistica sa este legată de cercul fără început şi fără sfârşit, iar rădăcinile utilizării lor se află în istorie încă dinainte de Hristos, în Egiptul Antic, ulterior fiind preluată de greci şi de romani.

Reprezentantă a puterii, la fel ca şi sigiliul sau ca dovadă a unei apartenenţe sociale, verigheta mai simbolizează şi calitatea mirelui de a fi administrator peste averea noii familii.

Prima descriere explicită a utilizării verighetelor la nuntă este oferită de către episcopul oraşului Sevilia, Isidor de Sevilla, care afirma că verighetele sunt oferite reciproc de cei doi parteneri ca semn al fidelităţii şi al legăturii inimilor lor.

Trebuie reţinut faptul că , iniţial, logodna era un eveniment mai important decât căsătoria, iar inelul confecţionat simplu din fier era oferit familiei fetei de către mire, pentru a marca acest eveniment.

De ce se poartă pe mâna stângă?

Purtarea pe degetul inelar de la mâna stângă este datorată credinţei că aceasta este o prelungire a inimii, chiar mai mult, o venă de la mâna stângă care este în legătură directă cu inima, acest fapt lăsând loc multor interpretări şi simbolistici.

Acest obicei creştinesc cu o puternică semnficaţie a fost preluat în timp şi de alte confesiuni religioase.

Odată cu înfăptuirea căsătoriei ca ritual religios, verighetele sunt purtate de către soţi, de obicei, până la sfârşitul vieţii.

Făcând o paralelă, vreau să vă zic că mă uit cu drag la bunicii mei care încă mai poartă verighetele pe mană deşi au peste 50 de ani de căsnicie. Pentru mine acest lucru este remarcabil. Chiar dacă au trecut prin multe încercări şi, ca în orice căsnicie, au existat şi probleme, ei totuşi prin asta demonstrează că au învins tumultul vieţii de cuplu şi al vieţii în general, şi sunt încă împreună „şi la bine şi la rău”.

Verigheta a fost şi rămâne cea mai iubită bijuterie, existând şi superstiţia că dacă este confecţionată din alt material decât aur, aceasta aduce ghinion.

Acestea fiind spuse, le dorim „CASĂ DE PIATRĂ!!!„ tuturor persoanelor care se decid să facă acest pas important din viaţa lor.

„A cumpăra”  cred că este verbul preferat al femeilor. Iar când aud cuvântul „cumpărături” cred că le bate inima cu o putere de două ori mai mare. Vă spun asta pentru că văd reacţia soţiei mele când spune că merge la cumpărături. Pur şi simplu radiază de fericire.
Sunt puţine lucrurile care pot face o femeie fericită. Momentul culminant al fericirii soţiei mele cred că a fost când am îngenunchiat şi am deschis cutiuţa unde se afla frumosul inel de logodnă. Avea o sclipire în ochi pe care nu o mai văzusem până atunci.
Dar sclipirea a revenit când am mers să ne alegem verighetele. „E din cauza emoţiei pe care o simte la gândul nunţii.” M-am gândit eu. Dar, ce să vezi? Am mers în altă parte să-şi caute un colier frumos de mireasă – aceeaşi sclipire.
Nunta a trecut, a trecut şi timpul şi a venit pe lume şi prima bucurie: o fetiţă. Ştiind dinainte sexul copilului, am mers să-i cumpărăm cerceluşi, să-i pună în urechiuşe imediat după naştere. Şi atunci am fost sigur: sclipirea din ochi şi faţa care radia apăreau la vederea bijuteriilor.
De atunci, când vreau s-o văd fericită, îi fac cadou o bijuterie, şi toată supărarea şi oboseala îi dispar. :)


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate