Bsg Blog | BSG

mina_baia_mareSe știe că cele mai însemnate regiuni în care se găsește aur sunt regiunea auriferă Baia Mare și poligonul aurifer al Munților Apuseni.

Regiunea auriferă Baia Mare este situată în partea sudică a Munților Gutâi, la nord de Munții Lăpușului, și cuprinde la est Munții Țibleș până la Munții Rodnei.

Aici se află grupurile miniere: Ilba, Băița, Valea Borcutului, Săsar, Baia Mare, Roata, Oanța, Băiuț, Totoș, grupul Șuior și Suzana.

Munții din zona Băii Mari fac parte din lanțul vulcanic Harghita-Călimani-Gutâi-Vihorlat. Această unitate, ca manifestare  vulcanică este considerată cea mai importantă din Europa, vulcanismul munților Oaș-Gutâi ocupând o zonă de 70 km lungime și o lățime de aproximativ 40 km.

Zăcămintele metalifere din regiunea Baia Mare se înșiruie între Ilba și Botiza, pe o zonă care are o lungime de 60 km și o lățime de aproximativ 12 km.

În regiunea Baia Mare, zăcămintele e împart în mai multe categorii, principalele tipuri fiind zăcăminte de sulfuri polimetalice și zăcăminte de aur nativ. În filoanele din prima categorie predomină plumbul și zincul, și li se asociază cuprul, argintul și aurul.

Zăcămintele aurifere sunt situate în partea centrală a zonei mineralizate, de aici făcând parte filoanele de la Băița, Săsar, Valea Roșie, Dealul Crucii și Șuior.

Prezența calcedoniei în minele de la Săsar, dar și texturile cloromorfe atestă prezența filoanelor cu mineralizații aurifere.

Băiuț, Nistru, Ilba, Turda, Baia Sprie, Herja, Cavnic și Văratic sunt principalele zăcăminte de sulfuri polimetalice.

La Săsar, prin lucrări miniere sistematice s-a pus în evidență zăcământul care s-a exploatat la o adâncime de 300 m. Aurul este mărunt cristalizat  și e inclus în cuarțblendă, calcopirită, pirită, sulfosăruri și uneori în galenă.

În mina Valea Roșie, mineralizația este formată din pirită, calcopirită, blendă, ștefanit, pirargirit și tetraedrit în gangă de cuarț.

Momentan, toate minele din zona Baia Mare sunt închise.

magnetismMagnetismul este manifestat în diverse moduri: prin atracția sau respingerea față de unele persoane, față de obiecte sau față de câmpul magnetic al aparatelor care au câmpuri electromagnetice.

Biomagnetismul este magnetismul biologic care există la oameni, plante, roci sau animale.

Datorită compoziției (ioni pozitivi/negativi, electroni negativi, protoni pozitivi, fotoni – lumina etc), toate substanțele suportă încărcături energetice.

Există persoane care au capacitatea de a-și lipi magnetic obiecte pe piele. Acest fenomen se numește telekinezie.

Cei doi poli, plus și minus se orientează, creând astfel materiale magnetice.

Magnetismul uman  sau animal este biologic, și încă nu s-au găsit explicații exacte în privința lui. Seamănă cu feromagnetismul metalic, însă este mai slab ca intensitate și se poate transmite la distanță mai mare.

Numai fierul, nichelul, cobaltul și unele aliaje ale lor formează magneți permanenți prin magnetizarea lor sau sunt atrași de magneți. Iar sângele conține atât fier, cât și nichel (în cantități foarte mici).  De asemenea, unii cercetători susțin că organismul uman conține, la anumite articulații, unele cantități, infime, de magnetit, adică mineralul de magnet natural.

Magnetismul poate fi utilizat în reechilibrarea zonelor defecte din corpul uman. Anumite organe sau zone, din cauza oboselii sau a anumitor substanțe, se pot dezechilibra din punct de vedere magnetic sau organic. Refacerea câmpului magnetic se poate efectua simplu, prin aplicarea palmei pe locul cu probleme, așteptând câteva minute sau zeci de minute astfel. În acest timp se produc modificările magnetice necesare și se instalează starea de bine. Cei care sunt supuși magnetizării simt căldură în zona afectată sau destindere.

Bibliografie: Andronovici, Liviu, Scurtă istorie a bijuteriilor româneşti începând cu Dacia precreştină, Bucureşti, 2009.

Se spune că diamantul incolor, cu nuanțe albastre-verzui, numit astăzi „Orlov” ar fost găsit în regiunea Glocondei, din centrul Indiei, fiind atunci unul din ochii statuii lui Brahma, zeul hindus al creaţiei. Despre ochii statuii zeului indian din templul de la Mysore se spune că erau două dintre cele mai mari diamante din lume, diamantul Orlov cântărind 189,60 carate. Un soldat mercenar francez a fost lăsat în templu deoarece se convertise la religia hinduistă. El ar fi furat diamatul din ochiul stâng al statuii și l-ar fi vândut în 1750 în Madras (Chennai) unui căpitan de vas englez.

După mai multe peregrinări, diamantul ajunge la un negustor armean, de la care este cumpărat de prințul Grigori Grigorievici Orlov. Despre acest prinţ se ştie că, Ajungând în Petersburg ca ofițer de escortă al contelui german von Schwerin, atrage atenția curții ruse și devine amantul țarinei Ecaterina cea Maare. Împreună cu frații lui, el organizează complotul din iulie 1762, contra țarului Petru al III-lea al Rusiei, soţul Ecaterinei cea Mare.  Însă Orlov nu ajunge, după cum spera, țar, ci este numit general de Ecaterina cea Mare. Între timp, el cade în dizgraţie în faţa ţarinei, care are alt favorit, şi anume pe prinţul Grigori Potiomkin.

Orlov, pentru a recâştiga simpatia şi prietenia Ecaterinei a II – a, îi dăruieşte, în 1776, renumitul diamant. Țarina cerut montarea diamantului în sceptrul purtat de țarii Rusiei. Din 1967, diamantul se află în Moscova, în tezaurul din Kremlin. După spusele legendei, zeul Brahma i-a blestemat pe cei care dețin diamantul. Mulţi superstiţioşi spun că, tocmai din cauza diamantului s-au abătut multe nenorociri şi comploturi asupra ţarilor.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate