Briliant | BSG

Briliantul este un diamant asupra căruia a fost aplicată tăietura care poartă acelaşi nume, adică „tăietura în briliant”.  Acest tip de tăiere a diamantului a apărut în secolul XV şi se datorează lui Peruzzi din Veneţia şi lui Ludovic von Berquem din Brouges. Mai există şi varianta cum că acest tip de tăietură ar fi fost inventat de cardinalul Mazarin.

Briliantul are două părţi: una superioară, numită coroană sau tabulă, care are 32 de faţete, şi partea inferioară, numită chiuloasă, cu 24 de faţete. Strălucirea diamantelor se datorează descompunerii razelor de lumină, care trec prin feţe şi se refractă de trei ori. În cazul briliantelor, reflexia radiaţiei solare este totală, ceea ce le dă un luciu metalic.

Mai nou, există o tăietură în briliant care are 72 de faţete, iar razele se reflectă în opt puncte, ceea ce amplifică scânteierea lor.

Însă nu toate diamantele ajung briliante. Unele nu pot fi tăiate astfel din cauză că sunt mici, imperfecte, sau au o culoare închisă.

Pe lângă tăierea în briliant a diamantelor, mai există şi alte forme de şlefuire sau tăiere a lor, iar cele mai comune sunt:

  • Round, briliant sau forma rotundă
  • Emerald sau smarald (numele vine de la faptul că acest tip de tăietură este folosit cel mai mult pentru smaralde)
  • Baguette sau baghetă
  • Marquise  sau marchiz (cu formă de suveică)
  • Oval
  • Straight Trilliant sau triunghi drept
  • Curved Trilliant sau triunghi curbat
  • Heart sau inimă
  • Radiant
  • Cushion
  • Pear sau pară
  • Princess (formă pătrată)

Bibligrafie: Verena Pagel-Theisen, Diamond Granding ABC, 2001.

 

berbec-aur-diamantDiamantul are un grad de refracție foarte ridicat, strălucind în toate culorile curcubeului. Cel mai mare grad de refracție îl are tăietura în „briliant”, despre care se spune că a fost inventată de cardinalul Mazarin.

Tăierea diamantelor e o operație foarte delicată. Prima operație este clivajul (o formă aparte de spărtură), adică desfacerea mecanică a lamelor ce compun cristalul natural al diamantului. Apoi, diamantul brut este frecat cu un diamant clivat. Urmează apoi tăierea fețelor și lustruitul, care necesită multă îndemânare.  Diamantul se taie în briliant când are toate fețele lustruite pe toate părțile sau se mai poate tăia în rază, tablete, picătură  și piramidă.

Diamantul incolor și transparent este foarte rar. Cele mai rare și mai prețuite diamante sunt cele colorate în verde, roșu și albastru, iar cele galbene sunt cele mai comune. Culoarea se datorește unor oxizi metalici care se află în cristale.

Dacă stă ziua la soare, diamantul devine fosforescent în întuneric. Iar dacă este frecat în întuneric cu o bucată de postav (țesătură de lână groasă), acesta luminează.

Diamantul protejează nativii născuți sub semnul zodiacal al Berbecului.

În secolul XVII, alchimistul Boetius de Boat spunea că diamantul „are putere contra veninului, contra ciumei și vrăjitoriei, precum și contra fricii. De asemenea liniștește mânia și aduce dragostea între căsătoriți…” Să nu uităm că în vremurile acelea, majoritatea căsătoriilor erau aranjate, iar de dragoste nu prea se ținea cont. La câte divorțuri sunt acum, poate că un diamant ar face minuni într-o căsnicie. :)


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate