Bijutier | BSG

ilias lalaounis brățarăEtnoarheologia studiază societatea modernă și face legături cu civilizațiile unor epoci mai vechi.

Dacă veți călători în Grecia, Atena, aveți posibilitatea de a vizita unicul muzeu dedicat bijuteriei contemporane, creațiile întemeietorului direcției etnoarheologice din arta contemporană a bijuteriilor, meșterul și artistul – bijutier grec, Ilias Lalaounis, cunoscut în întreaga lume. Sunt expuse 24 de colecții care cuprind peste 4000 de bijuterii și ornamente mici dedicate istoriei confecționării bijuteriilor. În permanență sunt expuse 3000 de piese, create în perioada 1940 – 1992.

Ilias Lalaounis este singurul bijutier căruia i-a fost conferit titlul de membru-corespondent al Academiei Franceze de Arte Frumoase. El a început să lucreze în 1940 în atelierul unui unchi de-al său. În acea perioadă, producția grecească de bijuterii era reprezentată în principal de lucrări ornamentale, destul de stereotipice, în aur și argint. După o profundă însușire a tradiției artistice a Greciei Antice, Lalaounis și tovarășii săi de idei au contrapus propriile colecții: „Cultura Clasică și Elenă” și „Cultura Minoică – Miceniană” a giuvaergiei tradiționale. Aceste lucrări presupuneau o redare artistică originală a celor mai vechi podoabe, fresce, detalii arhitecturale, ba chiar și a instrumentelor și armelor. Spre exemplu, broșele create de Lalaounis reproduceau în miniatură decorul scuturilor cu care erau acoperii ostașii răpuși.

De un deosebit interes din partea meșterului bijutier s-au bucurat lănțișoarele de aur cu diferite împletituri, care se terminau cu capete de animale: lei, cerbi, tauri și șerpi. Lalaounis a utilizat cu succes și „nodul lui Heracle” – o împletitură elegantă a două bucle, trecute una prin alta. El a redat în aur acest element și l-a înfrumusețat cu cristal de stâncă sau sodalit.

Artistul nu copia bijuteriile antice, ci din contră, încerca să se elibereze de influența originalului. Își fixase drept scop o tratare contemporana, liberă, dar executată iscusit, a temelor antice. Arta Greciei Antice i-a folosit ca punct de pornire și pentru multe alte direcții ale căutărilor sale artistice.

În creația sa, Lalaounis utilizează în principal aurul. În ultimele stadii ale execuției, podoaba era cufundată adesea în aur de 22 carate, pentru a-i conferi o textură moale și senzația aurului pur. El este primul bijutier al secolului XX care a utilizat pe o scară atât de largă aurul de 22 carate, pe care l-a numit cel mai „uman”dintre materiale.

Bibliografie: Aurul Lumii, Frumuseți si celebrități, Autor fragment: Oksana Fais, Editura Arc, Chișinău, 2005.

bijutier bancherPână la marile descoperiri geografice de la sfârșitul secolului al X V-lea, aurul era atât de rar în Europa, încât  bijuteriile şi obiectele de artă confecționate din acest metal prețios au fost monopolizate în mare măsură de curtea regală şi biserică. Bijutierii trăiau în anturajul regelui, lucra numai pentru curtea regală  şi exprima în opera sa de artă dorințele stăpânilor săi. Nu erau decât foarte puțini bijutieri, secretele acestei meserii nefiind la îndemâna oricui, şi de obicei se transmitea de regulă din tată în fiu.

În Evul Mediu şi în perioada Renașterii, bijutierii se bucurau de stimă, încredere şi respect. Atunci a început să se dezvolte practica depozitării de metal prețios, sub diferite forme, chiar şi sub formă de monede de aur. Bijutierul le lua şi le închidea în fișete (dulapuri metalice, pentru dosare, acte, sau obiecte prețioase, cu închizătoare de siguranță). În schimb, ca dovadă a păstrării aurului, bijutierul îi dădea clientului un fel de recipisă (recipisă – dovada care atestă recepționarea sau restituirea a ceva: bani, bunuri materiale etc.), un certificat al depozitului de aur pe care bijutierul îl avea în păstrare. Acest certificat reprezintă prima formă a bancnotelor. Bijutierul a continuat să fie bancher şi după formarea primelor bănci moderne, în adevăratul sens al cuvântului (cum a fost banca din Amsterdam, înființată în 1606).

Bibliografie: Murgu, Nicolae; Isărescu, Mugur, Aurul, mit şi realitate, Iaşi, Editura Junimea, 1981.

 

bijuteriiÎncă din cele mai vechi timpuri şi până azi, aurul a fost şi este asociat cel mai bine cu frumuseţea podoabelor şi obiectelor de artă. Portul bijuteriilor, nu doar că a acompaniat omul de-a lungul evoluţiei sale, dar a şi rămas un obicei până în ziua de azi.

Una dintre cele mai vechi meserii este cea de bijutier. Însă, în domeniul confecţionării bijuteriilor de aur, tehnica a evoluat extrem de puţin, datorită faptului că, încă din antichitate, acest meşteşug „de aur” a fost dus până la cele mai înalte culmi ale măiestriei.

Au fost descoperite, de-a lungul timpului, bijuterii datând din mileniile  V şi IV, chiar şi la noi în ţară, care dovedesc faptul că încă de pe atunci exista meseria de bijutier. Obiecte de o rară  frumuseţe, de o complexitate deosebită, au fost descoperite la noi, datând din secolele V î. Hr. (tezaurul de la Cucuteni – Băiceni) şi IV î. Hr. (Cloşca cu puii de aur), aceste obiecte atingând perfecţiunea, am putea spune. Încă de pe atunci se foloseau tehnici de prelucrare a aurului care mai sunt folosite şi astăzi.

În ultima vreme, în lume, în jur de 1000 tone de aur,sunt transformate, în fiecare an, în bijuterii, luând forma inelelor, verighetelor, colierelor, a brăţărilor şi altor podoabe. Cel mai mare producător de bijuterii este Italia.

În trecut, până acum două secole, bijutierii prtlucrau aurul manual, prin diferite tehnici, precum alierea aurului cu alte metale, mulajul în matriţă, gravarea, filigranarea etc., meseria de orfevrier sau aurar fiind pusă la mare preţ. În Evul Mediu, bijutierii se numărau printre cei mai bogaţi oameni, bucurându-se de încredere şi respect.

Astăzi, de regulă, aurul este prelucrat în fabrici sau ateliere mici, existând numeroase firme producătoare. Prelucrarea primară a aurului se face în mare măsură cu ajutorul maşinilor, mecanizat, în rafinăriile de aur, iar prelucrarea manuală se mai practică numai la obiectele de artă.

Bibliografie: Murgu, Nicolae; Isărescu, Mugur, Aurul, mit şi realitate, Iaşi, Editura Junimea, 1981.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate