belleepoque | BSG

belleepoque_bijuteriiBelle Epoque (tradus din franceză prin „Epoca Frumoasă”) se referă în special la mișcarea artistică și socială din Europa anilor 1870 – 1910, fiind precedenta Atrei Deco, despre care v-am vorbit într-un alt articol.

O altă denumire a acestei perioade este și „Noua artă”, caracterizată, în ceea ce privește bijuteriile, prin feminitate,împodobirea cu zorzoane, aur emailat cu desene cu dragoni și roze. Apar bijuterii cu Eva față în față cu șarpele în turcuază, Raiul fiind redat topaz, în fundal. Opalul, acvamarinul (pentru bijuteriile cu tematică acvatică) cristalul de stâncă și turmalina sunt cele mai iubite pietre din perioada artei noi.

Apar influențe ale artefactelor exotice din cultura persană, indiană, arabă și japoneză, încurajate de înalta societate care își permitea un lux exorbitant, căutau plăceri în combinațiile de culori , materiale și extravaganță în realizarea bijuteriilor.

Restaurantul „Maxim” din Paris era locu în care cei care își puteau permite (regi, prinți, milionari) veneau cu ultimele modele de bijuterii, alături de femei frumoase înfrumusețate de bijuterii deosebite și îmbrăcate în ținute opulente.

Exuberanța, erotismul și pasiunea defineau arta bijuteriilor în Belle Epoque, iar tematica venea din natură: animale și creaturi mitologice, păuni, lebede, rândunele, libelule, fluturi, cocoși, albine, lăcuste, lilieci și multe alte păsări apar pe bijuterii. Mai erau la mare căutare și bestiile mitologice precum grifonii (păzitorii aurului),  meduze și himere, care apăreau pe lănțișoarele de aur, la gâtul femeilor.

Liderul bijuteriilor artei noi a fost René Lalique, care și-a prezentat creațiile și în cadrul Expoziției Universale la Paris. Alți creatori celebrii de bijuterii au mai fost Louis Comfort Tiffany, Bucheron, Charles Ashbee sau, în Scoția, charles Rennie Mackintosh.

Bibliografie: Gridan, Teofil, Universul Bijuteriilor, editura Enciclopedica, 2003.

sursa foto


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate