bancher | BSG

bijutier bancherPână la marile descoperiri geografice de la sfârșitul secolului al X V-lea, aurul era atât de rar în Europa, încât  bijuteriile şi obiectele de artă confecționate din acest metal prețios au fost monopolizate în mare măsură de curtea regală şi biserică. Bijutierii trăiau în anturajul regelui, lucra numai pentru curtea regală  şi exprima în opera sa de artă dorințele stăpânilor săi. Nu erau decât foarte puțini bijutieri, secretele acestei meserii nefiind la îndemâna oricui, şi de obicei se transmitea de regulă din tată în fiu.

În Evul Mediu şi în perioada Renașterii, bijutierii se bucurau de stimă, încredere şi respect. Atunci a început să se dezvolte practica depozitării de metal prețios, sub diferite forme, chiar şi sub formă de monede de aur. Bijutierul le lua şi le închidea în fișete (dulapuri metalice, pentru dosare, acte, sau obiecte prețioase, cu închizătoare de siguranță). În schimb, ca dovadă a păstrării aurului, bijutierul îi dădea clientului un fel de recipisă (recipisă – dovada care atestă recepționarea sau restituirea a ceva: bani, bunuri materiale etc.), un certificat al depozitului de aur pe care bijutierul îl avea în păstrare. Acest certificat reprezintă prima formă a bancnotelor. Bijutierul a continuat să fie bancher şi după formarea primelor bănci moderne, în adevăratul sens al cuvântului (cum a fost banca din Amsterdam, înființată în 1606).

Bibliografie: Murgu, Nicolae; Isărescu, Mugur, Aurul, mit şi realitate, Iaşi, Editura Junimea, 1981.

 


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate