australia | BSG

Edward_HargravesGoana nebună după aur din secolul XIX nu a avut loc numai în Statele Unite, în California, Colorado, Nevada, în Alaska sau Africa de Sud. Este celebră şi goana după aur din Australia, declanşată în anul 1851, de Edward Hargraves, unul din cei mai statornici căutători. Acesta a mers în California să caute aur, dar, cum nu găsise mai nimic, s-a întors în ţara natală, Australia.

Aici, fără a-şi pierde entuziasmul şi credinţa că va descoperi aur, cutreiera munţii şi văile, în căutarea metalului mult dorit. Astfel, în anul 1852, el face primele descoperiri notorii, fapt care a pecetluit destinul Australiei. Populaţia nebăştinaşă  a acestui continent a crescut, de la 400.000, cât era în 1851, la 1.200.000 de locuitori, în 1861.

Zilnic, vase  pline cu oameni din întreaga lume, ancorau în porturile australiene, toţi acei oameni visând şi sperând la o viaţă mai bună aici. Câmpurile aurifere pe care le-a descoperit Hargraves erau bogate, producând aur până în anul 1910. Numai între anii 1860 – 1869 au fost extrase 80 de tone de aur pe an.

Bibliografie: Murgu, Nicolae; Isărescu, Mugur, Aurul, mit şi realitate, Iaşi, Editura Junimea, 1981.

Trecuseră o sută de ani de la descoperirea aurului din Siberia şi de la călătoriile primului pionier rus, Alexandru Andreevici Baranov, care a cercetat Alaska.  Acesta, împreună cu câţiva vânători ruşi, au luat în stăpânirea Rusiei şi ţinuturile cu livezi de portocali ale Californiei. Aici au întemeiat multe aşezări, printe care şi colonia Ross, de la poalele munţilor Sierra Nevada.

Printre primii emigranţi care au sosit în aceste locuri în 1847 a fost şi elveţianul Jean Scutter, care a cumpărat de la ţar colonia Ross. Într-o zi, când tâmplarul său, Marshall, tocmai terminase de construit un joagăr, a observat numeroase boabe strălucitoare în nisipul din prundul unui râu. Sutter, după ce a examinat nisipul, şi-a dat seama că era plin de boabe de aur. Vestea a mers mai departe, până a ajuns la urechile unor trapperi (vânători nomazi care prind animale cu curse) şi vagabonzi. Aceştia au năvălit în albia râului şi au distrus ferma lui Sutter. La câteva luni de la descoperirea tâmplarului, 10.000 de oameni se aflau la poalele munţilor Sierra Nevada.

Pe pământurile Californiei locuiau indieni din triburile atapasci şi şoşoni. Aceştia s-au opus înaintării albilor. Dar singurele lor arme erau săgeţile de lemn şi topoarele din piatră şlefuită, aşa că au putut fi exterminaţi foarte uşor, până la ultimul, de către cruzii colonişti europeni.

Cam în acelaşi timp cu descoperirea aurului din California, un polonez pe nume Strzelocki a găsit aur în Munţii Albaştrii din Australia. Guvernatorul de atunci, l-a rugat pe polonez să ţină secret descoperirea sa, de frică să nu se întâmple şi în ţinutul său „nebunia aurului”. Secretul a fost păstrat până în anul 1851, când un cioban a descoperit un „bolovan strălucitor” de 84 de kilograme pe câmpul de la Ballart. Acesta a fost cel mai mare bulgăre de aur descoperit pe pământ până acum.

În fiecare zi, cel puţin 500 de oameni de toate naţionalităţile alergau pe câmpul Ballart, călare sau pe jos, spre noul „El Dorado” australian. S-a descoperit apoi aur şi la Coolgardie şi Kalgoorlie, iar „nebunia aurului” a întrecut orice închipuire. Populaţia albă a Australiei a crescut în câţiva ani de la 400.000 la 1.000.000 de locuitori. Iată cum a putut influenţa şi schimba aurul istoria omenirii.

Bibliografie: Lecca, Aurel, Comorile pământului, Editura Tineretului, 1962.

 


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate