aurire | BSG

poleire cu aurTehnica „poleirii de foc”, cum mai este denumită,  este un procedeu complex şi minuţios, fiind cunoscută încă din Roma Antică. O cunoşteau şi artiştii Bizanţului,  pătrunzând, mai apoi,  şi în Rusia.

Secretul poleirii cu aur, cu ajutorul focului cuprinde următoarele etape: pe suprafaţa unor lamele de cupru roşu încălzite, se aplică un strat de lac special. Lamelele, pregatite astfel, se înnegresc la flacără, pentru a căpăta o suprafaţă netedă, de un negru intens. Apoi, cu un instrument ascuţit, se schiţează pe ele un model care se răzuieşte, îndepărtând lacul de cupru. Drept rezultat, se obţin contururi sau suprafeţe strălucitoare în întregul lor. Aurulş se dizolvă în mercur şi  se pune într-un săculet din piele de antilopă şi se freacă cu el lamelele încalzite puternic. Mercurul se evaporă , iar aurul, în acele locuri iîn care lacul a fost îndepărtat, aderă straâns la cupru, formându-se desenul de aur dorit,  pe fondul de lac negru.

Această tehnică de mare complexitate, dar şi durabilă, le permite artiştilor să creeze compoziţii, modificând cu uşurinţă raportul dintre linii, forme si suprafaţa fondului.

Nina Budanova, Aurul Lumii,  editura Arc, Chişinău, 2005.

filigranPoleirea, suflarea cu aur sau aurirea este o tehnică prin care un metal este acoperit cu un strat subțire de aur. În trecut, acest procedeu se efectua la temperaturi înalte. E o metodă folosită încă din secolele I – II î. Hr., pe vremea romanilor, prin care atât aurul, cât și metalul care trebuie aurit se încălzesc, pulberea de aur se amestecă în cantități egale cu mercur şi se întinde cu pensula pe suporturile respective pe care aurul se fixa prin evaporarea mercurului. Această tehnică se numește amalgamare.

În ziua de azi, aurirea se face prin metoda modernă a electrolizei. În procesul de electroliză, ionii pozitivi sau sunt dirijați înspre polul negativ, iar ionii negativi sau înspre polul pozitiv, unde își pierd sarcina și se depun sau intră în reacție chimică. Prin acest procedeu se poate acoperi un metal cu un strat foarte subțire de aur (de la 0,01 microni la 0,1 mm).

Filigranarea este o altă tehnică de prelucrare a aurului, folosită încă din antichitate,  de vechii greci. Tehnica se bazează pe faptul că aurul este cel mai ductil dintre metale, și poate fi tras în fire extrem de subțiri. Aurul se poate modela și la rece și la cald și se poate trage în fire atât de fine, încât dintr-un gram de aur se poate obține un fir de 3 km.

Prin filigranare, firele de aur sunt împletite şi lipite în diverse combinații, formând diferite modele, în general ca o broderie sau dantelă. Multă vreme, firele de aur au fost folosite pentru confecționarea îmbrăcămintelor. Multe astfel de straie țesute cu fire de aur au fost descoperite în mormintele faraonilor, ceea ce arată faptul că această tehnică era folosită chiar de pe vremea Egiptului Antic.

În prezent, firele de aur sunt obținute pe cale mecanică, fiind folosite cel mai des în prelucrarea lănţişorelor.

Pe teritoriul țării noastre fiind descoperite obiecte care datează din secolul V î. Hr.,  în prelucrarea cărora au fost utilizate cu măiestrie aceste tehnici.

Bibliografie: Murgu, Nicolae; Isărescu, Mugur, Aurul, mit şi realitate, Iaşi, Editura Junimea, 1981.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate