Aur Spirala | BSG

bratara-dacica-spiralaÎncă din antichitate, Transilvania și zona muntoasă din nord-vestul țării noastre erau importante surse de procurare a aurului, deținând cele mai bogate zăcăminte din Europa. Aici au fost confecționate bijuterii și obiecte din aur care au luat drumul îndepărtatei Scandinavii, mergând chiar până în Egipt.

Către mijlocul Epocii Bronzului (anii 1500 î. Hr.), în Transilvania, arta metalelor prețioase cunoaște o perioadă de înflorire. Fibulele erau folosite pentru a prinde mantiile, cingătorile din piele erau acoperite cu plăcuțe de aur, ciocănite, iar rochiile erau decorate cu aplici din aur, care completau frumusețea inelelor, cerceilor, brățărilor, pandantivelor și diademelor.

Astfel de obiecte au fost descoperite la Săcuieni,  Grăniceri, Târgu Mureș, Sarasău, Șmig etc., fiind confecționate înainte de venirea sciților.

Spirala era motivul folosit cel mai des pentru decorarea obiectelor din metale prețioase descoperite pe teritoriul țării noastre între secolele IX – VII î. Hr.

„Totul se spiralează” spune Pârvan în Getica.

Aceste podoabe au fost realizate folosindu-se tehnica “au repoussé” (adică modelat prin percutare interioară destinată a provoca reliefuri), ciocănite „pe dos”, în negativ, motivele decorative fiind trasate cu instrumente fine din bronz.

Perlele, precum și alte pietre prețioase sau semiprețioase erau înșiruite în formă de spirală sau cerc.

Aceste motive – spirala și cercul – sunt comune cu cele de pe ceramica veche sau de pe obiectele din bronz.

Simbolul spiralei e strâns legat de cultul soarelui. Spirala plană evocă traseul labirintului, adică al întoarcerii la centru. Spirala dublă reprezintă cele două mișcări complementare, evolutivă și involutivă, ale vieții și morții. E un simbolism ciclic care se întâlnește cu acela al roții – reprezentate și prin cele două spirale încrucișate, formând svastica, svastica aparținând cultului soarelui, în epoca de bronz.

Spirala este simbolul sacru al strămoșilor noștri, dacii, atribuindu-l zeității supreme.

Abia în ultima etapă a epocii bronzului apar și motivele zoomorfe, destinate apărării împortiva duhurilor rele, puse la capetele brățărilor care aveau rol de amulete în costumele de ceremonie ale căpeteniilor. Spirala care ferea omul de necazuri și duhuri rele era pusă și la capetele săbiilor, pe scuturi, coifuri sau topoare.

Adesea, spirala era asociată cu șarpele. Șarpele acum este un simbol blamat, însă în trecut, șarpele reprezenta înțelepciunea, iar la daci îl reprezenta chiar pe Zalmoxes (șarpele Glykon, descoperit la Tomis, în tezaurul de statui). Relația dintre spirală (soare) și șarpe e foarte strânsă, deoarece, între cele două echinocții, de primăvară și de toamnă, când soarele are putere mare, șarpele iese de sub pământ pentru a se încălzi la căldura soarelui.

Bibliografie:

Nicolaescu, Corina, Arta metalelor prețioase în România, Editura Meridiane, București, 1973

Luc Benoist, Semne, simboluri și mituri, Editura Humanitas, 1995, traducere de Smaranda Bădiliță


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate