Ape | BSG

aur_in_naturaÎn istoria geologică a Pământului au existat două episoade principale de formare a zăcămintelor de roci aurifere; primul episod acoperă etapele de început din evoluția Pământului, iar celălalt – ultimele câteva sute de milioane de ani.

Una din căile de formare a zăcămintelor aurifere este precipitarea (a precipita – separarea substanței solide într-un lichid, prin depunerea la fund) aurului din apele hidrotermale, pe porțiunile unde soluțiile de profunzime ating suprafața fundului. Dar înainte ca aurul sa apară în soluție, trebuie să existe condiții unice: în primul rând, este obligatorie prezența în apă a unor anumite combinații active. De pildă, aurul se dizolvă bine în prezența cianurii de potasiu sau de sodiu, și, de asemenea, în unii acizi organici. Arareori aurul este adus sub forma unor particule microscopice. Pentru depunerea particulelor ,este nevoie ca șuvoiul de apa termală să fie într-adevăr grandios – căci concentrația maximă de aur într-o soluție saturată nu atinge decât 0.014 la mie. Asemenea șuvoaie se revarsă sub forma de „fumegători negre” pe fundul oceanelor, de-a lungul giganticelor rupturi ale scoarței terestre, unde are loc deplasarea plăcilor litosferei.

Fumegători negre sau albe sunt numite izvoarele active hidrotermale. Culoarea depinde de compoziția particulelor care cad din aceste ape de salină în momentul contactului lor cu apele reci de la fund.

O mare concentrație de aur se observă și în zonele de activitate hidrotermală pe arcele insulare și pe continente. Aici, ea se manifestă sub formă de izvoare fierbinți, gheizere, vulcane de noroi (Valea Gheizelor din Kamcearca, Yellostone National Park în nordul SUA). În Noua Zeelandă, în conductele unei centrale electrice care funcționa cu ape termale naturale, a fost găsită o mare cantitate de aur. S-a constatat că în lacul termal din apropiere, Champaign Pool, aurul se depunea cu viteza de 4 kg pe an, și că, peste 50.000 de ani, aici va apărea un zăcământ important.

În zonele unde se ciocnesc plăcile oceanice și continentale, scoarța mai densă a plăcii oceanice se afundă și se împinge sub cea continentală. În acest caz, la suprafața Pământului apar lanțuri de vulcani, numiți arce insulare vulcanice (de exemplu, Japonia, Insulele Kurile). Gazele și soluțiile supraîncălzite, emanate din lavă, dizolva și mută aurul la suprafață. Ele intră în reacție cu apele freatice și cu rocile recipient, formând zăcăminte masive de aur și pirite.

Filoanele de cuarț care conțin aur se întâlnesc în multe din vechile masive muntoase. De regulă, aceste filoane tind spre vechile zone de ruptură. Aurul se găsește în ele împreună cu cuarțul, cu mineralele secundare de sulfați (de exemplu pirita), și adeseori cu carbonații. Zăcămintele sub forma de filoane sunt caracteristice pentru lanțurile vulcanice, formate acum mai bine de 3 miliarde de ani. Ele sunt răspândite pe străvechile platforme ale Canadei (Yellowknife și Timmins), Australiei (Kalgoorlie), Zimbabwe și Braziliei, și au apărut aproape în același timp în toată lumea. În zăcămintele de filoane, numeroasele vine de cuarț străpung grosimea rocilor-recipient, care sunt puternic modificate. Introducerea repetată a soluției în fisură se exprima prin umplerea dungată a ei cu minerale: „dungile” de cuart alb alternează cu „dungile”de sulfați si aur. De fiecare dată când se efectuează un ciclu de deschidere a unui filon și de introducere a unei noi porții de soluție, bioxidul de carbon se agită ca într-o sticlă desfundată de apă minerală. În dizolvant se modifică brusc echilibrul chimic și are loc depunerea aurului. Se poate ca aceste procese să se activeze în zonele de ruptură în timpul cutremurelor de pământ.

În alte zăcăminte, aurul se găsește sub formă difuză. Totuși, legile comune rămân aceleași: solutțile ce poartă aurul pătrund în rocile recipient prin spărturi și fisuri. Așa a apărut unul din cele mai mari zăcăminte de aur: Muruntau, pe Tian-San (Uzbekistan). Extragerea aurului în Muruntau nu se oprește nici noaptea. Rezervele de aur de aici sunt apreciate ca fiind de 4,5 mii tone. Rezervoarele de magmă, aflate la adâncime conțin uneori, și ele, mari cantități de aur și cupru. La mare adâncime, din soluțiile emanate de magma ce se răcește, se formează roci cu un conținut mare de molibden, cupru și aur. Când, în urma eroziunii, aceste roci ajung la suprafață, ele sunt folosite pentru obținerea cuprului și molibdenului, iar aurul, a cărui concentrație este, de regulă, redusă, se extrage doar în paralel.

Conținutul mediu de aur pe Pământ (G/T)

Apele marilor………………….0.00002

Scoarța terestră…………..0.003-0.007

Conglomerați………………………..0.03

Cărbuni………………………..până la 2.0

Nucleul Pământului………….0.4 – 2.5

Minereu tipic aurifer……….1.0 – 10.0

Bibliografie: Aurul Lumii, Frumuseti si Celebritati, Mihail Leibnov,traducere din limba rusă de Emil Iordache și Leonte Ivanov

Arc, Chișinau, 2005.

comoara in apaCare dintre noi nu a visat în copilărie să găsească o comoară sau o corabie de pirați scufundată, plină de aur!? Într-adevăr, în adâncul mării sunt tăinuite comori colosale. Numai că puțini au avut norocul să le găsească.

Se găsesc, totuși, amatori care, acționând literalmente „la limita legii”, scot comori de pe fundul mării. Americanul Melvin Fisher și-a pierdut nora și fiul în căutarea galionului spaniol „Nuestra Senora de Atocha”, vas scufundat lângă țărmurile Floridei în 1622. În 1985 însă, norocul i-a surâs lui Fisher: el a găsit 90 kg de aur în lingouri, discuri și bucăți, 18 metri de lanțuri de aur, 67 monede de aur și multe alte obiecte prețioase.

Un alt exemplu este celebrul Titanic, care, scufundându-se, a luat cu el comori colosale, iar până acum, doar o mică parte au fost recuperate.

Căpitanul american Herbert Humpreys spunea căoperațiunea de căutare a comorilor scufundate este îndelungată, monotonă, scumpă și periculoasă. Totuși, aceasta este și una din cele mai uimitoare aventuri care îi sunt până acum accesibile omului. Sa te scufunzi și să găsești o armă, o monedă, o podoabă sau un obiect care a aparținut unei persoane ce a murit de multi ani, iată ceva care nu e la îndemâna tuturor. Eu mi-am văzut visul cu ochii”.

Humpreys a ridicat 15 lingouri de aur a câte o jumătate de kg, 10 bucăți de aur nativ și podoabe splendide de pe epava galionului „Nuestra Senora de las Maravillas”, scufundat în 1656, comandat de Mathias de Oriliano. Era vasul pavilion al flotei spaniole, care se îndrepta din Columbia spre patrie.

Velierul transporta o statuie a Madonei, turnată din 17 kg aur, și numeroase comori. Pe drum, flota a fost atacată de corsarii englezi și a fost avariată. Deși spărturile au fost reparate, în apropierea insulelor Bahamas, galionul, care își pierduse capacitatea de manevră, s-a ciocnit cu un alt galion, și s-a scufundat. Încercând sa recupereze bogățiile, spaniolii au trimis la locul naufragiului câteva expediții care au avut succes, dar o mare parte a încărcăturii a rămas pe fundul mării pentru încă trei secole.Spaniolii nu au fost în stare să aprecieze frumusețea și originalitatea artei indiene, transformând mii de obiecte în lingouri de aur, care au fost încărcate pe galioane pentru a fi trimise în Europa… sau pe fundul oceanului.

Pe recifele care înconjoară insula cubaneza Juventud (ea este și Pinos, și legendara insulă a comorilor), o alta expediție americană a descoperit carcasa unei corăbii de pirați, iar alături, o mulțime de monede și podoabe de argint. Barry Cliford a descoperit în Atlanticul de Nord rămășițele celebrei „Whydah”. La începutul secolului al XVIII – lea, sub comanda lui Samuel Bellamy, poreclit Sam cel Negreu, corabia băga groaza în „pașnicii” comercianți spanioli. Ce-i drept, pe fundul mării s-au găsit puține monede de aur și podoabe. Însă armele și obiectele de întrebuințare curentă erau atât de multe, încât întreprinzătorul american a hotărât să deschidă un muzeu al modului de viata pirateresc.

Totuși până acum 2 milioane de ducați (7 tone de aur), zac lângă Insulele Azore, împreună cu vasul portughez „Chagas”, scufundat în 1594, de corsarii englezi. Se consideră că din anul 1500, aproape a opta parte a întregii rezerve de aur a omenirii a ajuns pe fundul mării. Continuaăsa își aștepte ceasul, comorile piraților celebri de pe Insulele Juventud, Cocos, Zanzibar, Mauritius, Saipan, și multe altele, căci pâna acum nici una nu a fost descoperită.

Comorile sunt acolo, va așteaptă. Cine se încumetă? :)

Bibliografie: Aurul lumii, Frumuseți și celebrități,  Editura Arc, Chișinău, 2005, autor fragment: Galina Lemigova (traducere din rusă de Emil Iordache și Leonte Ivanov).

 

grâu-auriuPlantele pot să absoarbă aurul din sol în mod natural. Comparativ cu alte tipuri de plante, cele vasculare au conținuturi de aur frecvent foarte ridicate. Plantele vasculare sunt plante superioare, având în interiorul lor vase prin care circulă seva. Ferigile, gimnospermele (plante lemnoase / arbori și arbuști, care au semințele neînchise în fruct) și plantele cu flori sunt plante vasculare. Aur se poate găsi și chiar extrage și din porumb sau lucernă. În plante, aurul se găsește sub formă de particule minuscule, numite nano-particule.

Dintre animale se remarcă bureții marini, insectele, dintre care gândacul de mai, albinele și unele animale terestre care pot avea concentrații de aur cuprinse între 18 pânã la 12 000 ppm (acest simbol face parte din termenii limbii engleze, abreviere ppm – parte din milion, iar transformat este

1 ppm = 1 mg/l).

Chiar și corpul uman conține aur, aurul fiind prezent în structura ADN -ului omului. Un om de 70 kg are în corp aproximativ 0,2 mg de aur. De aceea, aurul este comestibil, iar unii oameni chiar îl consumă.

De asemenea, aurul este prezent și în cărbuni, în cărbunii care dau cenușă puțină sau cei care sunt acoperiți de roci bogate în piritã1, în părțile inferioare și superioare ale stratelor, în fragmentele de cărbuni din gresii sau în fragmentele carbonizate din apropierea faliilor, fracturilor și zonelor brecifiate, adică sfărâmate.

La fel, petrolul, șisturile și alte roci cu conținut de materie organică, prezintã concentrații ridicate de aur. În acest sens putem menționa asfaltul din regiunea Noto, Italia (1,0 ± 0,1 ppm) și petrolul din unele regiuni precum California, SUA și Libia.

Aurul prezintă mari variaţii de conţinut în apele subterane, pâraie, râuri și lacuri, ca și în produsele de precipitare ale acestora. Apa proaspătă cuprinde cca. 0,000033 ppm aur. Dupã Boyle R.W., concentrațiile cele mai mari de aur apar în izvoarele reci și apele de mină asociate zăcămintelor de aur, după care urmeazã apa pâraielor și râurilor din vecinătatea zăcămintelor de aur, apa de adâncime având conținutul de aur cel mai scăzut. În schimb, conținutul de aur este foarte ridicat în apele sărate ale mărilor și oceanelor.

Bibliografie:

Berbeleac, Ion, Zăcăminte de aur, Editura Tehnică, București, 1985.

 1DEX – PIRÍTĂ, pirite, s.f. Sulfură de fier naturală, de culoare galbenă, cristalizată în sistem cubic, folosită mai ales ca materie primă la fabricarea acidului sulfuric. – Din fr. pyrite.

sursa foto


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate