Antichitate | BSG

Idolii-de-la-MoigradAurul, pe baza calităților sale, se află într-o poziție de vârf în familia metalelor. Datorită faptului că are un luciu remarcabil, e maleabil (se poate întinde la temperatură mai mică decât cea de topire) și ductil (poate fi prelucrat în fire și foi foarte subțiri), aurul, înainte de a fi monedă, etalon și rezervă, a fost metalul în care fiecare etapă istorică și-a imortalizat o bună parte din credința spirituală. Astfel se explică fetișismul aurului (fetiș – obiect considerat ca fiind înzestrat cu o forță magică, supranaturală, capabil să dea ajutor celui care îl posedă, îl poartă).

Aurul era simbol al focului și al soarelui la primii oameni religioși – regele Ra – la egipteni, tunetul și fiul lui Zeus – la greci, semn profund de respect la cretani, axa universului la turco-mongoli; era sursa de viață la africani ș.a.m.d. Idolatrizarea aurului a fost susținută și de scrierile Hindu, precum și de literatura greacă și romană.

Principalele mine de aur ale antichității, conform descoperirilor, se aflau în Egipt (Sinai), Dacia, Sudan, Spania, Marea Britanie, Grecia, Turcia, Arabia Saudită, Iran, India, China, Japonia, Rusia, Canada, Cuba, Mexic.

Tot în antichitate existau exploatări de aluviuni aurifere (aluviune – material format din bolovani, mâl, nisip și pietriș, adus de apele curgătoare și depus pe fundul albiei, pe luncă sau la vărsare), în albia unor râuri sau fluvii precum: Tibru, Rin, Ron, Crișul Alb, Arieșul Mare, Nil, Gange, Hebrus (Marița), Zambezi, Niger, Lena, Aldan, Senegal, Amu – Daria, Yangtze etc.

Există dovezi care atestă faptul că încă din antichitate, pe teritoriul țării noastre se extrăgea aur. Herodot (484 – 425 î.e.n.), părintele istoriei, în „Cartea a IV – a” descrie expediția regelui Darius Hitaspes împotriva sciților (514 – 513 î.e.n.) și spune despre existența unor bogate resurse de aur în Munții Metaliferi (România). La acestea se adaugă diverse unelte de minerit, inscripții și vesticii privind mineritul în antichitate, găsite la Roșia Montană, Frasin, Vulcoi – Corabia, Ruda – Barza, Caraci, Țebea, Băița etc.

 Ne putem mândri cu faptul că am fost printre primii care au extras și au prelucrat acest metal atât de valoros și iubit de om.

În imagine puteți vedea unul din idolii de aur din tezaurul de la Moigrad, care datează din mileniul IV î. Hr., fiind imaginea stilizată a zeiței pământului, și constituind cea mai timpurie imagine stilizată din aur din lume. Asta spune multe despre civilizația geto-dacă.

Bibliografie: Dr. Ion Berbeleac, Zăcăminte de aur, București, editura Tehnică, 1985.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate