Amethyste | BSG

Inel-cu-piatrlegenda-ametista-mare-mov-copy(1)Legenda acestei minunate pietre semiprețioase, ametistul, de culoare violet – rubinie, e foarte veche, și îl are ca protagodist pe însuși Bachus, zeul vinului.

Se știe că Bachus e unul dintre cei mai cunoscuți zei la romani, fiind pe jumătate om. El se simțea apropiat de oameni și de aceea le-a destăinuit secretul fabricării vinului.

În cinstea lui, oamenii dădeau petreceri mari, mai ales la începutul toamnei când, odată cu degustarea primului vin al anului, zeul Bachus se întorcea pe pământ, printre ei.

Legenda spune că, pentru ca zeul să coboare pe pământ, printre muritori, oamenii trebuiau să respecte cu sfințenie o dorință a sa – să bea vin doar din cupe de ametist. Asta pentru a-i reaminti lui să nu mai comită nicicând greșeala de a se îmbăta până la uitarea de sine.

Amethyste era o frumoasă nimfă de care Bachus s-a îndrăgostit nebunește. Nimfele, în mitologie, etau tinere fecioare, fermecătoare și seducătoare, care aveau numeroși iubiți, majoritatea zei. Însă nimfa Amethyste nu-l iubea pe Bachus, și l-a respins. Atunci zeul vinului, după ce băuse peste măsură, ca să se răzbune, a transformat-o pe nimfă într-o stâncă. După ce s-a trezit, Bachus a regretat enorm, însă, cu toată puterea lui, nu a mai putut-o preschimba la loc. Cuprins de furie și regrete, el a spart cupa de vin de stâncă și a jurat să nu mai bea nicicând până-și pierde complet luciditatea. Stânca de care Bachus a spart cupa de vin s-a transformat într-o stâncă de ametist, luând culoarea violet-rubinie a vinului. Orice piatră era atinsă de acea stâncă, se transforma și ea în ametist.

În greacă, cuvântul „amethystos” înseamnă „cel ce nu e beat”, iar de-a lungul timpului, chiar și în evul mediu, exista credința că cel ce bea din cupe tăiate în ametist nu se îmbată, ci rămâne lucid.

 Bibliografie: Mareș, Antonia, Magia pietrelor prețioase, Editura cartea de buzunar, București.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate