amanet.ro.bsg amanet | BSG

dragobeteDragobete era copilul Dochiei, un fecior frumos şi tare iubareţ. Această sărbătoare există la noi de pe vremea dacilor. Se spunea că Dragobete oficiază în cer cununia dintre animale şi, mai apoi, şi dintre oameni. Mulţi se logodeau de Dragobete, în 24 februarie, în această zi făcându-se legăminte care erau trainice, spunându-se că iubirea celor care se logodesc atunci  va dura o viaţă.
De  Dragobete este se făceau petreceri, sărbătorindu-se şi începutul primăverii, iar la acele petreceri se înfiripau relaţii care, de cele mai multe ori duceau la căsnicii. Dragobetele era similar zeului Eros sau Cupidon. Cei care sărbătoreau această zi erau feriţi de boli tot anul, ocrotiţi şi norocoşi în dragoste.
Mai demult, pe la sate, acum se afla ce nunţi se vor face vara şi toamna.

De dimineaţă, tinerii, îmbrăcaţi in cele în straie de sărbătoare, se întâlneau în centrul satului sau în faţa bisericii. Daca Apoi porneau cântând către pădure sau pe câmpii, căutând ghiocei sau alte plante, pe care băieţii le dăruiau fetelor. Mergeau apoi pe la case, în grupuri, făceau şezători, cântau şi se veseleau.
Simbolul logodnei îndrăgostiţilor era sărutul  de faţă cu toată lumea şi un dar: o zgardă din mărgele, un inel sau un bănuţ din aur (în Banat), în funcţie de cât de avut era viitorul mire.
Ca şi pe vremuri, şi acum, darul oferit arată generozitatea bărbatului. Unii oferă inele de logodnă cu diamant, alţii un medalion sau un inel simplu şi modest, simbol al dragostei pe care o poartă.
Pentru cei care vor să ofere bijuterii frumoase, dar care nu le usucă buzunarele, le putem sugera să le caute în locaţiile BSG.
Să aveţi un an plin de iubire şi de împliniri!
sursa foto

Oamenii sunt în primul rând ființe sociale care trăiesc în comunități mai mari de 50 de persoane. Cred că fiecare dintre noi este de acord cu acest fapt. Dacă stăm bine să ne gândim avem cu toții câte 50 de persoane care, de-a lungul vieții, ne-au fost sau le-am fost alături. Totuși, acum când tehnologia este în vârful evoluției, parcă viața unui om este mai grea decât era altă dată. De ce oare?  În trecut, în localitățile rurale, atunci când o familie se întemeia, comunitatea participa unită, împreună, la construirea unei case pentru tinerii căsătoriți. Claca, căci așa se numea, era obiceiul ce făcea parte din normalitate și-i făcea viața omului mai ușoară. Se adunau cu mic cu mare, munceau, își împărtășeau unul altuia meșteșugurile, cântau, se spuneau povești și în final, împreună, făceau să fie viața mai ușoară.

În ziua de azi suntem prea individualiști să ne mai ajutăm unul pe altul; comunitățile, paradoxal, sunt mai mari de 150 de persoane și totuși marea noastră majoritate pentru a avea o casă trebuie să muncim 20-30 de ani. Dacă o zi pe săptămână am face ceva pentru comunitatea noastră, oare nu ne-ar fi viața mai ușoară? Oare nu ar fi soluția să punem capăt problemelor majore și să scăpăm și de criza financiară? Oare nu acestă dezbinare și acest individualism ne-a făcut viața grea?

Vă aștept părerile!


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate