Amalgam | BSG

Aurul este un metal foarte rar întâlnit în natură, acesta fiind unul din motivele pentru care e atât de valoros. Concentraţia medie a aurului este de doar 0,3 g la o tonă din masa Pământului, cu tot cu nucleul metalic, unde concentraţia de aur este cam de cinci ori mai mare decât cea medie.

De obicei, aurul este găsit în natură sub formă nativă, adică pură, necombinat cu alte substanţe sau metle. Dar, uneori, aurul se întâlneşte şi în amestecuri naturale cu alte metale, numite aliaje.

De cele mai multe ori, aurul se găseşte împreună cu argintul, formând un amestec. Dacă în acest aliaj, argintul atinge 20% sau mai mult, aliajul se numeşte electrum. În această combinaţie, aurul, care, în stare pură are culoarea galben-deschis (aurie),  primeşte o culoare mai palidă, de la galben foarte deschis până la alb-argintiu, păstrându-şi proprietatea de a fi maleabil și ductil. Aliajul a primit denumirea de la culoarea sa, asemănătoare cu a chihlimbarului (o rășină fosilă divers colorată, mai ales în nuanțe de galben, provenită din mai multe specii de pini și întrebuințată la fabricarea unor obiecte de podoabă). Denumirea vine din greacă, unde chihlimbarul este numit elektron.

Atunci când aurul se găseşte amestecat cu cuprul, el are o culoare galben – roşiatică.

Aurul mai poate fi întâlnit în natură în aliaj cu paladiul (metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei) sau cu mercurul. În aliaj cu mercurul, aurul formează o substanţă numită amalgam.

Alte metale cu care aurul formează aliaje sunt: plumb, platină, seleniu, telur, stibiu, bismut şi, extrem de rar, sulf.

În general, cristalele de aur au formă de cub sau octaedru (corp solid cu opt feţe plane). De regulă, cristalele cubice sunt foarte rare. Ele sunt, fie sub formă alungită, fie puternic comprimate sau iau forma golurilor în care cresc.

 Bibliografie: Aurul lumii, frumuseţi şi celebrităţi, traducere din rusă de Emil Iordache şi Leonte Ivanov, Chişinău, Editura Arc, 2004.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate