aluviuni | BSG

Rosia Poieni CarieraTerenurile aurifere sunt legate de brâiele montane. Cu cât mai sus se înalță munții, cu atât mai intensiv se distrug, iar ceea ce rezultă din distrugeri este dus de râuri și depus în văi.

Foarte rar se reușește localizarea filonului autohton după poziția terenului aurifer.

În majoritatea cazurilor, căutările doar îi îndepărtează pe exploratori, conducându-i în sus, pe cursul râului, în zone lipsite de perspectivă, aflate la mare distanță de zăcămintele bogate. În decursul a sute de mii de ani, procesele de distrugere au tăiat cu totul filoanele productive, iar acestea au dispărut fără urmă de pe harta geologică.

Există trei tipuri principale de terenuri aurifere:

  • primele se formează în locurile unde aurul se acumulează datorită erodării de către vânt și apă și deplasării minereurilor mai puțin rezistente. Foarte activ se produc aceste procese în regiunile cu climă caldă;
  • terenurile de tipul al doilea se formează pe coasta muntelui, mai jos de filonul autohton, ca urmare a erodării și deplasării rocilor, inclusiv a filoanelor de aur, care alcătuiesc masivul;
  • din a treia categorie fac parte terenurile aluvionare . Acestea s-au format în văi ca aluviuni, aduse de viguroasele șuvoaie ale râurilor care au spălat filonul „matern”. Asemenea terenuri aurifere se pot afla la zeci de km de sursa de aur. Pragurile muntoase, meandrele râurilor, insulele și alte obstacole sunt foarte favorabile pentru depunerea aluviunilor. Cea mai mare parte a zăcămintelor aluvionare este alcătuită din particule abia vizibile, „fire de aur”, dar uneori se găsesc și pietricele mai mari, pepite.

 Bibliografie:

Aurul Lumii, Frumuseti si Celebritati, Mihail Leibnov,traducere din limba rusă de Emil Iordache și Leonte Ivanov

Aurul, regele metalelor, este răspândit în natură mai ales sub formă de aur nativ.

Fiind cel mai maleabil dintre minerale (uşor de modelat care poate fi întins în foi subțiri la temperatură inferioară aceleia de topire), aurul a luat, în timp, forme diverse şi ciudate, de la forme de animale (în special şerpi), la forme de frunze sau ramuri. De multe ori a fost găsit sub aceste frme, fiind considetat cea mai frumoasă şi mai preţioasă floare de mină.

Aurul nativ se găseşte sub formă de pulbere răspândită în masa unei roci sau sub formă de foiţe răsucite, de diferite mărimi. Când acestea au un volum mai mare, poartă denumirea de pepite. De obicei, pepite mai mari dacât o cireaşă au fost găsite destul de rar. Însă, în aluviuni (aluviune – material format din bolovani, mâl, nisip și pietriș, adus de apele curgătoare și depus pe fundul albiei, pe luncă sau la vărsare), au fost găsite pepite foarte mari, cântărind kilograme.

Astfel, în California a fost găsită o pepită de 69 kg, în Australia, de 43 kg, şi în Urali, de 36 kg.

Bibliografie: Gridan, Teofil, Florile de piatră ale Terrei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate