alexandru macedon | BSG

În urmă cu 2300 de ani, Alexandru Macedon, în marşul său legendar, a pus stăpânire pe bogăţiile regilor persani, în aur şi argint. Cam din acea perioadă, aurul a devenit întruchiparea valorii lucrurilor.

Istoricul Herodot a scris despre lupta din anul 514 î. Hr., dintre Darius, regele perşilor şi agatirşii, în apropierea râului Maris (Mureşul de azi). După spusele istoricului, agatirşii, un trib din neamul tracilor, aveau multe podoabe din aur.

O altă atestare cu privire la aur aparţine geografului grec Strabon, care povestea despre argonauţii care căutau „lâna de aur” în Colchida, din cuprinsul actualei Georgia, pe râul Rioni. Astăzi, mlăştinoasa vale a acestui râu nu mai conţine aur.

La începutul erei noastre, Pliniu cel Bătrân, un mare învăţat şi înţelept roman, a descris proprietăţile fizice ale aurului şi a indicat o metodă de aurire a cuprului. O sută de ani mai târziu, împăratul roman, Traian, războindu-se cu Decebal, a cucerit şi a supus Dacia. În timpul celor 160 de ani de ocupaţie romană, extracţia aurului s-a extins şi s-a dezvoltat în Transilvania. Dovadă sunt uneltele şi urmele vechilor lucrări din acele vremuri, găsite în Munţii Apuseni şi mai ales în Roşia Montană, unde munţii sunt găuriţi în toate părţile, formând un adevărat labirint.  În tot acest timp, aşadar, romanii au trăit şi s-au dezvoltat cu aurul de pe teritoriul ţării noastre. Însă romanii aveau mijloace de extracţie reduse, iar dintr-un zăcământ extrăgeau doar porţiunile bogate. Astfel, în Munţii Apuseni, lucrările de abataj (operatie de excavație, cu unelte manuale, cu mașini, cu explozivi sau prin dizolvare cu apă, în vederea extragerii minereurilor sau a săpării unei lucrări miniere) au fost foarte neregulate.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate