ADN | BSG

grâu-auriuPlantele pot să absoarbă aurul din sol în mod natural. Comparativ cu alte tipuri de plante, cele vasculare au conținuturi de aur frecvent foarte ridicate. Plantele vasculare sunt plante superioare, având în interiorul lor vase prin care circulă seva. Ferigile, gimnospermele (plante lemnoase / arbori și arbuști, care au semințele neînchise în fruct) și plantele cu flori sunt plante vasculare. Aur se poate găsi și chiar extrage și din porumb sau lucernă. În plante, aurul se găsește sub formă de particule minuscule, numite nano-particule.

Dintre animale se remarcă bureții marini, insectele, dintre care gândacul de mai, albinele și unele animale terestre care pot avea concentrații de aur cuprinse între 18 pânã la 12 000 ppm (acest simbol face parte din termenii limbii engleze, abreviere ppm – parte din milion, iar transformat este

1 ppm = 1 mg/l).

Chiar și corpul uman conține aur, aurul fiind prezent în structura ADN -ului omului. Un om de 70 kg are în corp aproximativ 0,2 mg de aur. De aceea, aurul este comestibil, iar unii oameni chiar îl consumă.

De asemenea, aurul este prezent și în cărbuni, în cărbunii care dau cenușă puțină sau cei care sunt acoperiți de roci bogate în piritã1, în părțile inferioare și superioare ale stratelor, în fragmentele de cărbuni din gresii sau în fragmentele carbonizate din apropierea faliilor, fracturilor și zonelor brecifiate, adică sfărâmate.

La fel, petrolul, șisturile și alte roci cu conținut de materie organică, prezintã concentrații ridicate de aur. În acest sens putem menționa asfaltul din regiunea Noto, Italia (1,0 ± 0,1 ppm) și petrolul din unele regiuni precum California, SUA și Libia.

Aurul prezintă mari variaţii de conţinut în apele subterane, pâraie, râuri și lacuri, ca și în produsele de precipitare ale acestora. Apa proaspătă cuprinde cca. 0,000033 ppm aur. Dupã Boyle R.W., concentrațiile cele mai mari de aur apar în izvoarele reci și apele de mină asociate zăcămintelor de aur, după care urmeazã apa pâraielor și râurilor din vecinătatea zăcămintelor de aur, apa de adâncime având conținutul de aur cel mai scăzut. În schimb, conținutul de aur este foarte ridicat în apele sărate ale mărilor și oceanelor.

Bibliografie:

Berbeleac, Ion, Zăcăminte de aur, Editura Tehnică, București, 1985.

 1DEX – PIRÍTĂ, pirite, s.f. Sulfură de fier naturală, de culoare galbenă, cristalizată în sistem cubic, folosită mai ales ca materie primă la fabricarea acidului sulfuric. – Din fr. pyrite.

sursa foto


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate