Mai există azi comunitate? | BSG

Mai există azi comunitate?

Oamenii sunt în primul rând ființe sociale care trăiesc în comunități mai mari de 50 de persoane. Cred că fiecare dintre noi este de acord cu acest fapt. Dacă stăm bine să ne gândim avem cu toții câte 50 de persoane care, de-a lungul vieții, ne-au fost sau le-am fost alături. Totuși, acum când tehnologia este în vârful evoluției, parcă viața unui om este mai grea decât era altă dată. De ce oare?  În trecut, în localitățile rurale, atunci când o familie se întemeia, comunitatea participa unită, împreună, la construirea unei case pentru tinerii căsătoriți. Claca, căci așa se numea, era obiceiul ce făcea parte din normalitate și-i făcea viața omului mai ușoară. Se adunau cu mic cu mare, munceau, își împărtășeau unul altuia meșteșugurile, cântau, se spuneau povești și în final, împreună, făceau să fie viața mai ușoară.

În ziua de azi suntem prea individualiști să ne mai ajutăm unul pe altul; comunitățile, paradoxal, sunt mai mari de 150 de persoane și totuși marea noastră majoritate pentru a avea o casă trebuie să muncim 20-30 de ani. Dacă o zi pe săptămână am face ceva pentru comunitatea noastră, oare nu ne-ar fi viața mai ușoară? Oare nu ar fi soluția să punem capăt problemelor majore și să scăpăm și de criza financiară? Oare nu acestă dezbinare și acest individualism ne-a făcut viața grea?

Vă aștept părerile!

BSG
About The Author

17 Mesaje:


  • By Dan Banici 11 Noi 2011

    Salut Bertus. Parerile difera. Daca iei in studiu spre exemplu „obiectivismul” asa cum este prezentat de Ayn Rand, poti usor ajunge la concluzia ca individualismul este solutia si altruismul sau „comunismul” este radacina tuturor relelor si motivul principal pentru care traim in mizerie.

    Intr-adevar, oamenii sunt fiinte sociale, iar pe un copil de 3-4 ani nu trebuie sa-l invete nimeni sa ajute, o face natural, iar Ayn Rand a murit dementa si singura.

    Intr-o lume de 7 miliarde de oameni cu comunitati mari, orice efort organizat de a ajuta pe cel ce are nevoie, devine un proces abuzat si ajutorul rar ajunge la „tanarul ce vrea sa-si faca o casa”.

    Un om obisnuit cu beneficiile vietii de oras (transport rapid, iesi la 2 noaptea si gasesti ce vrei deschis la coltul strazii) nu s-ar intoarce de buna voie la frig, la a manca numai ceea ce poti sa omori, la o casa de pamant si soba cu lemne, in special daca are destula valoare intrinsica (o meserie cautata, o profesie lucrativa) pentru a oferi o masura de comfort familiei sale.

    Daca oamenii ar invata sa stranga chibzuit atunci cand produc (majoritatea au perioade in viata cand totul merge bine si banul vine la timp) probabil ca banul ce il platesc cu dobanda la banca 30 de ani il pot strange singuri in 5-6 ani. Dar e dificil sa ai bani si sa nu mergi la restaurant, sa nu iti iei un televizor la fel de mare ca al vecinului, sa nu te bagi la o masina in rate, si cand vine timpul de o casa nu ai cum sa o iei decat apeland la bancheri, si te abonezi la sclavie pe 30 de ani. Si eu sunt abonat de vreo 6 ani si suma initiala aproape ce nici nu scade, inca platesc dobanda… dar luptam, mai luam o slujba, mai luam niste cursuri la care nu putem invata ca suntem prea obositi si copilul vrea sa se joace, si uite asa trec anii, trecem si noi, si ajungem la varsta cand nu mai conteaza, si vin altii, s.a.m.d.

  • By nana 11 Noi 2011

    Este adevarat ca multe lucruri pe care le vedem in jurul nostru ne repugna.Deseori analizam,criticam,dar oare de cate ori facem ceva constructiv?Intoarcem capul si mergem mai departe?.Ne gasim scuze vazand in jur tot mai multi individualisti si ne propunem ca maine vom fi altfel…Si de cate ori este „maine”?
    La sfarsitul zilei tragem linie.Ce a fost pozitiv, ce negativ.
    Viata are viteza uni tren ce nu opreste in catune, haideti sa fim mai putin mandri,egoisti,insensibili,sa nu uitam sa fim OAMENI.

  • By Hunac Ceel 11 Noi 2011

    O comunitate poate exista doar cand oamenii au incredere unul in celalalt, cand cineva sufera sa fie cineva mereu care sa il sprijine.
    Cand traiau bunicii mei (la curte) nu au avut niciodata lacat la beci sau yala la casa, cand vroiau sa ridice o anexa sau sa construiasca ceva a doua zi era curtea plina de vecini, acum insa toate usile sunt zavorate.
    Vremurile se schimba si oamenii devin din ce in ce mai rai.

  • By anca 11 Noi 2011

    Intr-adevar sa nu uitam ca suntem oameni, traim cu oameni si printre oameni.Daca meditam putin si ne intoarcem in trecut,realizam ca viata celor dinaintea nostra era mult mai grea,decat este a nostra azi,dar spre deosebire de noi stiau sa se bucure de orice”nimic”,stiau sa se bucure de „timp” si pastrau traditia care ii unea.La fel ca noi, plecau dimineata si se intorceau seara,pentru a-si castiga existenta, dar exista bucuria de a munci alaturi de cei ceilalti, de a-i ajuta si de a face parte din COMUNITATE
    Azi mergem la munca si parca suntem absorbiti de ea, parca am fi niste roboti, si ne intoarcem seara sau spre seara acasa,unde abia avem timp sa ne bucuram de cei dragi, si uite asa a trecut ziua si totul se repeta…totul e o rutina.
    Dar viata nu trebuie sa fie o rutina, e prea scurta pentru a o petrece in rutina.Asa ca daca facem un bilant a ceea ce facem , ne vom da seama ca traim in comunitate.
    Totusi cel care ne departe de comunitate, dupa parerea mea, cred ca este Timpul.
    Mereu spunem ca nu avem timp, dar fiecare actiune, individ si lucru isi are timpul lui.

    Timpul este, timpul zboara
    Merg la munca si vin iara,
    Oare pentru a cata oara?

    Cu rutina ma intalnesc
    Ce vrea sa stau cu ea ,sa ii povestesc
    Iar timpul nu pot sa il mai stapanesc!

    Ma ia cu ea pe cai straine,
    Departe de cei dragi, sa ma domine
    Pe cand timpul vrea sa ma aline

    Pe brate de o clipa
    Si cu o aripa franta
    Timpul imi arata ca Rutina-i crunta.

  • By Norica 11 Noi 2011

    Ce lucruri frumoase , cata bunatate la oameni , cat sprijin acordat de vecini sau rude , ce minunat e sa ai posibilitatea de unde sa citesti asemenea lucruri care candva in trecut se intamplau si chiar erau reale , chiar daca noua celor din noile generatii ni se par a fi pasaje rupte din povesti frumoase, deoarece in zilele noastre poti sa mori de sete ca nu-ti va da un vecin un pahar cu apa , pe care poate l-ai ajutat de multe ori , sau poti sa mori de foame atat tu cat si copii tai ca rudele oricat de apropiate ar fi,nu ti-ar intinde un colt de paine nici daca ar sti ca cu acea minuscula fapta buna ar salva o viata.
    Asa ca nici nu poate fi vorba de ajutor pentru lucruri mai mari.

  • By Gicu 11 Noi 2011

    De acord, dar numai cu o parte din afirmatiile de mai sus :)
    Fiinte sociale care traiesc in comunitati mai mari de 50 de indivizi sunt si alte animale; tehnologia nu este in varful evolutiei, inca mai are de parcurs etape evolutive, etape despre care se vor spune probabil la vremea lor ca sunt la limita de sus a evolutiei; viata unui om de altadata nu era deloc mai usoara decat cea a unui contemporan, putem spune eventual ca era… mai „rarefiata” („-Care-i viata ta, bade Ioane? – Pai, care sa fie? Ar, saman, strang fanu’, otava, porumbu’, lemne pantru la iarna si gata anu’ „).
    Reflexul de a sari in ajutorul unui seaman nu este atrofiat la omul din zilele noastre, dovada as aduce nenumaratele asociatii nonguvernamentale umanitare care functioneaza la nivel international si national.
    Claca, intr-o forma „soft” o mai putem intalni in comunitatile urbane, dar in cazul asta voluntariatul este direct proportional cu gradul de prietenie, la mutatul mobilei, la pregatirea lemnelor pentru iarna…
    Asa cum s-a spus aici, omul e un animal social, in cursul dezvoltarii lui a fost mai puternic atunci cand s-a asociat cu semeni, cand a format comunitati bazate pe diferite criterii, cand a actionat concertat. Aceste lucruri nu vor lipsi din evolutia urmatoare a speciei umane, ori specia umana va deveni istorie. Sa ne gandim la religiile care aduna mii, zeci de mii la cate un eveniment specific. Sa ne amintim de partidele politice care pot misca mase de oameni. Sa nu uitam de ONG-urile care cu diverse motive pot insufleti societatea civila pentru un eveniment sau chiar perioada mai mare iar, ca ultim reper, pot mentiona unitatea cu care actioneaza (se manifesta) microbistii, sustinatorii unei echipe, spectatorii de pe o arena sportiva la un spectacol de rock, sa zicem.
    Pana la urma, dintr-o nevoie stringenta, asocierea cu seamanul tau, devine un mod de recunoastere al „celorlalti” ca esti „de-al lor”, iti da siguranta apartenentei unui grup puternic sau select, sau non-conformist, de asta depinzand intr-o oarecare masura siguranta ta, echilibrului tau interior.
    Iar ca incheiere, afirm ca omul este prin definitie voluntar, hotararea participarii lui este data de obiectiv, de cauza, de rezonanta motivarii expuse de catre cel care ii propune voluntariatul.

  • By Sorin 12 Noi 2011

    Da ai perfecta dreptate.Oamenii nu mai simt nu mai comunica.Uni au simtul exploatarii omului de catre om,iar oameni care se dedica unor cauze sunt lasati sa traiasca in mizerie.Cand ,daca am fi uniti ,in cateva zile iam scoate pe multi din necaz.

    • By Gicu 13 Noi 2011

      Stimate domnule Sorin, indraznesc sa va raspund doar pentru ca este un blog al unui bun prieten si la fel ca dumnealui, intelegeti ca orice contrazicere aici este in scop constructiv. Dupa aceasta introducere o sa-mi permit sa va corectez prieteneste si sa va atrag atentia ca, cel putin dupa cunostintele pe care le am, contrar afirmatiei dvs., oamenii simt si comunica azi, fata de alte vremuri, mult mai mult si intr-un debit mult mai mare de informatii. Simtul exploatarii omului omului de catre om are aceeasi vechime ca samanismul sau agricultura de exemplu. Oriunde si oricand vor exista oameni constituiti intr-un grup, cineva va avea tendinta sa isi foloseasca semenii pentru a obtine drepturi mai multe decat majoritatea. Astazi se intampla acestea la fel de mult ca si ieri. „Cauzele” n-au prea adus beneficii materiale si este arhicunoscut faptul ca promotori vestiti ai diverselor cauze au fost, asa cum spuneti, in cel mai bun caz lasati sa moara in mizerie, daca n-au fost rastigniti sau arsi pe rug. Deci, nimic nou sub soare.
      Suntem uniti, n-avem incotro ca specie. Problema este ca suntem foarte multi.

    • By Manolescu Manole Ioan 13 Noi 2011

      „”Prietenii t-ii alegi! Familia nu!
      … dar nici scoala primara … !
      la Scoala aceasta au mers parintii nostrii, la unii chiar bunicii! Cred ca avem aici trei, daca nu chiar patru generatii! Aici s-au format prietenii care au dus la casatorie! Aici s-au format prietenii care dureaza de peste 50 de ani! Aici s-au format oameni, oameni buni, muncitori, care dovedesc si intaresc zicala cu cei 7 ani de-acasa! “Caramizile” puse la temelia educatiei noastre dureaza! Dascalii nostrii au fost buni! Atunci nu prea acceptam, dar astazi aici, nu pot sa nu spun : MULTUMESC! Daca poporul nostru a ramas unit prin credinta, daca familiile noastre au ramas unite prin iubire, noi astazi, aici, aratam ca sintem uniti prin SCOALA!
      Scoala ca institutie, ca entitate, ca si cladire, merita recunostinta! Cineva, aici, are nostalgia copacului sadit … eu unul am nostalgia oamenilor, oameni care m-au ajutat sa ajung pina aici, dar de ce sa nu recunosc, am mingiiat si eu coltul acela…! Va multumesc!””
      Asa i-am intimpinat eu pe cei peste 50 de oameni, absolventi din mai multe generatii, invatatori si profesori, colegi si vecini … o comunitate, formata in jurul scolii si al bisericii, in mahalaua noastra! M.Manole.

  • By lucian 14 Noi 2011

    oameni buni hai sa nu uitam ca ceea ce au avut inaintasii nostrii si noi nu prea avem… era credinta; poate avem un ritual, o slujba la cateva luni cand putem sa iesim cu copilul afara, sau nu suntem prea obositi,dar sa nu uitam ca dependenta de Dumnezeu a omului de la tara… a imprimat comunitatii, in mare parte, un set de valori morale pe care instrainarea „de la oras” nu o poate oferi.

  • By ioan enache 16 Noi 2011

    Eu am trait acele vremuri si de aceea nu inteleg de multe ori….ce se intampla astazi.

  • By Mariana 18 Noi 2011

    Asa e,credinta ar trebui sa fie o constanta a vietii noastre.Spre deosebire de oamenii care nu au credinta,cei care au credinta au puterea de a privi dincolo de prezent.La fel au facut si stramosii nostrii,au sperat intr-o viata mai buna si au perseverat.Dependenta de D-zeu te face sa fi umil si sa-ti cunosti limitele.Independenta de D-zeu te face sa te stapungi peste tot cu multe sageti si se vede rezultatul.Se vede diferenta dintre deciziile pe care le ia un om care crede in ceva si unul care nu crede in nimic.De aceea de multe ori viata si-o face si omul.

  • By Dorel 29 Dec 2011

    Totusi, ce legatura are comunitatea cu credinta? Bunul trai intr-o comunitate nu necesita nicidecum credinta, biserici, si alte obiceiuri superstitioase…

    Suntem oameni, fiinte inteligente, si din experienta am observat cu totii ca traiul dupa anumite reguli este mai placut. Este oare chiar nevoie de o biblie sa ne spuna sa nu ucizi? Este nevoie oare de o biblie sa ne spuna sa nu furi? Nu!

    Iar daca totusi insistati cu credinta, eu ceea ce am inteles din biblie sunt urmatoarele: ca sa fi cu adevarat credincios inseamna in primul rand sa traiesti in bune relatii cu cel de langa tine (adica sa traiesti intr-o adevarata comunitate). Pentru ca, dupa parerea mea, asta urmareste biblia, ca oamenii sa se inteleaga si sa traiasca in armonie. Iar daca oamenii traiesc in armonie atunci si Dumnezeu e multumit si isi da seama ca, creatia lui a fost OK. :P

    Cam atat cu povestile pentru copii…

    Sfatul meu este urmatorul: comunicati, fiti sociabili, ajutati cat puteti si cum puteti… pe cine puteti… cat mai mult. Si niciodata sa nu va asteptati sa fiti ajutati. Daruiti si nu asteptati sa va aduca Mos Craciun daruri multe…
    Ne-am invatat sa asteptam sa primim dar de daruit sau de facut ceva productiv nu facem… si, dupa parerea mea, asta e problema comunitatii de azi.

    Mai exista azi comunitate? Nu! Azi convietuim si ne suportam reciproc deoarece n-avem ce face…

  • By Ioan Zetea 29 Dec 2011

    Comunitatea e in stransa legatura cu credinta, pentru ca atata vreme cat oamenii au avut credinta e existat comunitate in adevaratul sens al cuvantului, cu cat ne pierdem credinta cu atat mai mult se destrama si comunitarea.

    • By Dorel 29 Dec 2011

      Asta inseamna ca ateii nu sunt capabili sa traiasa intr-o comnitate? Inseamna ca oameni care au credinte diferite fomeaza comunitati diferite?

  • By Mariana 30 Dec 2011

    Credinta nu inseamna biserici si alte obiceiuri superstitioase,a fi credincios inseamna sa crezi in ceva ce nu vezi.Pe D-zeu nu la vazut nimeni niciodata totusi el exista pt cei ce cred in el,pt cei ce nu cred el nu exista.Nu am fost creeati sa ne conducem singuri,avem nevoie ce reguli si de principii dupa care sa ne ghidam pt a avea o viata mai buna si pt a fi scutiti de necazuri,iar biblia ne ofera acest lucru.Biblia nu e carte de povesti pt copii ,ea este inspirata de D-zeu si facuta pt noi oamenii.Daca ai credinta ai si speranta,daca n-ai credinta nu ai nimic.Un om credincios este si un bun cetatian ,iar comunitatea de asta are nevoie, de oameni,care sa manifeste iubire, intelegere,interes personal pt cel de langa tine si respect,iar daca vom face asa nu vom supravietui,ci vom trai in pace si armonie cu toti oamenii.

    • By Dorel 30 Dec 2011

      Abureli! Totul este teorie pura si nu are de-a face cu realitatea. Ia sa ne uitam un pic in jur si vom vedea ca totul este bazat pe interese. Nimic nu facem fara un scop anume.

      Care este motivatia sa facem un bine? Pentru ca asa ne invata biblia? Pentru ca ne este frica de un Dumnezeu care nu exista decat pentru cei care cred in El??? Sau pentru ca noi sa ne simtim bine, sa ne simtim impacati?!
      Adica din pur egoism, vanitate sau cum vreti sa o numiti. Si cam asta sta la baza oricarei comunitati: egoismul civilizat, cosmetizat, plin de diplomatie.

      Si dati-mi voie sa ma repet, credinta intr-o divinitate nu are nicio legatura cu un trai bun intr-o comunitate sanatoasa. Un ateu de exemplu este la fel de capabil sa traiasca in relatii bune cu cei din jurul sau ca si Prea Sfintia Sa, Mult Prea Fericitul Nu Stiu Cine….

      La fel, o persoana foarte credincioasa, care crede in ceva ce nu poate vedea, si nu poate auzi, si nu poate simti, poate intr-o buna zi sa considere ca cei din jurul ei sunt niste persoane de doi bani, care nu merita nimic, iar daca patesc ceva isi merita soarta… cam aici duce sfanta credinta…

Lasă un mesaj




Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate