În vizită la Roşia Montană - o moştenire lăsată de strămoşii noştri, dacii | BSG

În vizită la Roşia Montană – o moştenire lăsată de strămoşii noştri, dacii

RosiaMontanaDupă ce am vizitat Muzeul aurului din Brad, următoarea staţie a fost Roşia Montană, denumită şi Alburnus Maior de către romani, unde am putut vedea minele romane. Însă mineritul în zonă este dovedit că exista încă cu mult înaintea apariţiei lui Traian si a romanilor, încă din perioada târzie a epocii de piatră. La sosirea romanilor, Roşia Montană era deja o localitate unde se practica mineritul, dar prima atestare oficială este din 6 Febr 131 A.D. ( după Hristos), pe o tăbliţă cerată romană.

Cu ajutorul unui ghid care ne-a povestit istoria locurilor de la început, de când au apărut primele triburi rătăcitoare ale sciţilor care au ocupat părți din Dacia, până prin secolul II î.Hr. Au fost printre primii care au exploatat aurul din Muntii Metaliferi. Apoi am putut avea acces şi in minele romane, o mică parte din galeriile ce însumează aproximativ 150 km, amenajate special pentru vizitatori.

A fost o experienţă unică în momentul când s-a deschis uşa galeriei, s-au aprins luminile , iar în faţa ochilor a apărut un culoar lung, pavat cu piatră, care cobora parcă în inima muntelui, pe sute de trepte, echivalenult unui bloc cu 10 etaje. Am intrat pe una din intrările galeriilor, doar o intrare fiind deschisă pentru public,  special amenajată pentru vizitele turiştilor. Sunt peste 30 de intări în mină, care formează un labirint imens, pe zeci de nivele. Am coborât aproximativ 30 de metri şi am intrat în inima muntelui, ajungând la 100 de metri sub vârful muntelui, unde am descoperit adevărata mină, săpată cu dalta şi ciocanul în stâncă. Fiecare tunel urma firul aurului ( filonul de aur) în munte, şi astfel s-a ajuns la un sistem de galerii care duc în toate direcţiile .

La început se extrăgea minereul la suprafaţă, iar pe măsura evoluţiei tehnicii, iar omul şi-a făurit unelte mai performante, au început să avanseze spre miezul muntelui.

Odată cu venirea romanilor, a ajuns şi multă forţă de muncă, prizonieri luati din războaie, sclavi, puşcăriaşi (pe vremuri, raufăcătorii erau duşi sa lucreze în mine), dar şi tehnologie mai avansată, dălti din fier călit, oameni cu experientă în minerit. Şi cum treceau anii şi avansa tehnologia, omul a exploatat tot mai mult natura şi extrăgea tot mai mult minereu fieros şi metale preţioase. În tot acest timp, mulţi oameni şi-au găsit sfârşitul în aceste mine romane, lucrând până la epuizare, fara condiţii de trai, si de cele mai multe ori fără să mai vadă lumina zilei niciodată.

În momentul În care nici Imperiul Roman nu mai ducea atâtea războaie de cucerire, nu mai existau suficienţi sclavi şi prizonieri de război, iar mortalitatea în mine era foarte mare şi nu se mai putea acoperi necesarul de forţă de lucru, atunci a sosit vremea pentru cei plătiţi să lucreze în mine; a început o altă etapă în istoria mineritului, dar odată cu apunerea Imperiului Roman, s-au sistat multe lucrări în zonă, şi în decurs de aproape 1000 de ani, exploatarea minieră s-a redus considerabil.

În anumite perioade era implicată toată familia în procesul de extragere a aurului, barbaţii extrageau rociile din mină, băieţii le cărau până afară, iar femeile duceau călare rocile aurifere până într-un punct comun de colectare, această muncă fiind o necesitate în acei ani, deoarece nivelul de trai era foarte scăzut.

Următoarea perioadă “de glorie” a fost odată cu venirea Imperiului Habsburgic, care, fiind atras de bogăţiile naturale ale patriei noastre, la fel ca şi romanii, au reînceput exploatarea minieră.

Galeriile s-au extins, mineritul era tot mai eficient, astfel încât se putea extrage tot mai mult minereu, rocă ce conţinea pulberea pretioasa. Uneori, într-o tonă de minereu extras se găseau câteva grame de aur, iar alteori  piatra se arăta darnica: vârful homarului deschide vreo ăaoace în care aurul s-a cuibărit, pur, sub forma unei flori, lucrată parcă în filigran, a unui grăunte de lumină potolită, a unei coji crescute ca un muşchi pe o piatră.

Acesta este mineritul, primul pas cu care se aduce aurul la suprafaţă. Alţi oameni îl zdrobesc şi produc concentratul aurifer, care va intra la rafinare pentru a alege aurul adevarat, care se topeste in lingouri de 24 de karate.  Deşi acest lucru nu era aşa simplu la început, minereul extras era măcinat cu ajutorul unor steampuri care funcționau asemănător morilor de apă, iar în perioada anului când pe valea Roșiei debitul apei era insuficient pentru steampuri, se deschidea stăvilarul unui tău (lac) artificial. Acele steampuri erau niste mori uriase, ce miscau în plan vertical niste braţe foarte mari de lemn,  prevăzute la capete cu bucăţi de granit (cea mai dură rocă aflată în stare naturală) care sfărmau minereul aurifer.

La Roşia Montană se pot vedea şi aceste steampuri, împreună cu alte utilaje folosite de-a lungul timpului în măcinarea minereului aurifer, în ordine cronologică, după cum au evoluat şi ele, odată cu tehnica.

S-ar putea vorbi foarte mult vizavi de acest subiect, şi ar mai fi multe de povestit din cele văzute şi auzite la Roşia Montană de la ghidul nostru, un inginer minier, care în timpul liber face această munca mai mult ca voluntariat decât contra cost, deoarece , din păcate, momentan în ţara noastră multe lucruri nu sunt apreciate, sunt delăsate până ajung sa se autodistrugă.

Este emoţionant să vezi galerii întregi aproape de perfecţiune,  săpate doar cu dalta de miile de oameni care au exploatat aceşti munţi în decursul a peste 2000 de ani, fie ei sclavi, fie oameni liberi care erau plătiţi.

Există un proiect prin care situl istoric de la Roşia Montană sa fie inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, dar proiectul minier propus la Roşia Montană de către Roşia Montană Gold Corporation presupune realizarea unei exploatări miniere care nu poate exista decât prin distrugerea vestigiilor şi peisajului cultural unic al Roşiei Montane.

Nu se ştie ce se va întampla la Roşia Montană, dar un lucru este sigur: merită să mergeti să vizitati aceste locuri unice în lume şi se mai pot vizita doar din bunăvoinţa unor oameni care pun suflet în ceea ce fac şi în timpul lor liber prezintă aceste locuri minunate celor doritori să vadă ce înseamnă cu adevărat aurul.

Astăzi locul e pustiu, dar parcă ne cheamă pe noi, ca să ne spună poveşti demult apuse, despre comori care au fost găsite şi multe care încă aşteaptă să le descoperim, să ne facă cunostinţă cu personajele care au trăit acolo, care s-au sacrificat de bunavoie sau nu, pentru un trai mai bun, pentru ei şi pentru generatiile care aveau să vină, şi parcă locul ne îndeamnă pe noi să ne bucurăm de fiecare resursă ce ne-o oferă natura şi să ştim să preţuim cu adevărat bogăţia ţării noastre.

Preţul unui bilet este infim, pentru cele aproximativ 90 de minute petrecute în minele romane, în micul muzeu al aurului din Mina Roşia Montană şi în imprejurimi alături de un ghid deosebit care va poate arăta şi traduce în engleză sau franceză tot ce înseamnă aur şi Roşia Montană, o moşteire istorică.

Au mai contribuit la acest articol: Sautiut Alexandra, Munteanu Alina şi Forverszki Orsolya

BSG
About The Author

4 Mesaje:


  • By Calin 25 Mar 2013

    Rosia Montana e intr-adevar un loc plin de istorie, insa din cate am inteles cei de la RMGC au investit foarte multi bani tocmai in acest aspect. Au finantat cea mai mare cercetare arheologica din tara noastra de pana acum si au bagat bani si in reabilitarea patrimoniului, galerii romane vechi de 2000 de ani printre altele. Iar fara investitii in reabilitare, nu prea sunt sanse ca patrimoniul bogat al Rosiei sa se pastreze…

    • By Flavius Stanca 27 Mar 2013

      Din pacate inginerul din mina care ne-a fost ghid a fost printre cei care au intocmit actele pentru ca Rosia Montana sa fie inclusain Patrimoniul mondial UNESCO si el povestea de lipsa fondurilor sau altor persoane interesate sa se pastreze aceasta comoara nationala pe care o avem , un vestigiu de 2000 de ani vechime. El cu 2-3 colegi ce se mai ocupa de ele pana pot si le perminte timpul . Inca nu exista NICI UN proiect aprobat care sa stabileasca soarta Rosiei Montane, cu sau fara acel referendum. Si din pacate in proiectele existente nu prea se pune accent pe conservarea vestigiilor romane. Oricum una e proiectul si alta finalizarea , dupa cum bine am constatat pana acum in tara noastra. Intr-adevar RMGC a facut amenajarea acelei portiuni din mina pentru a putea fi vizitata, dar asta nu a fost acum recent, si de atunci cam pauza. Totul e in paragina

  • By Vladi 26 Mar 2013

    din cate am inteles, galeriile romane Catalina-Monulesti erau intr-o stare avansata de degradare, erau chiar un pericol pentru vizitatori, dar au investit cei de la RMGC in reabilitare si acum sunt vizitabile din nou!

  • By filip 27 Mar 2013

    Din cate am inteles in proiectul RMGC se pune accentul pe reabilitarea vestigiilor istorice de acolo, statul nu investeste nimic in acest sens, macar privatilor sa li se permita sa o faca

Lasă un mesaj




Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate