Tradiții și superstiții | BSG

botez-superstitiiCa și la nuntă sau logodnă, și la botez avem o serie de superstiții știute din bătrâni, despre copilul nou-născut sau cel care se botează, unele chiar amuzante:

  • Dacă un copil nu doarme bine nopțile, să se întindă seara scutecul la stele, iar a doua zi, mama să-l înfașe cu el, căci va avea somn lin.
  • Copilul mic să nu se pupe pe fund, pentru că, atunci când va crește, va întoarce fundul celui care l-a pupat acolo.
  • Copilului să nu i se șteargă gura cu aceeași cârpă cu care a fost șters la fund, chiar dacă a fost bine spălată, căci altfel, când va crește, îi va mirosi gura foarte urât.
  • Copilul să nu se vadă în oglindă până la un an, căci se poate deochea singur.
  • Din lumânarea de la botezul copilului să se oprească o bucată, și să se arate copilului când se îmbolnăvește, ca să se facă bine, iar cealaltă bucată să se lase în biserică.
  • Din banii de la botez să se cumpere o căldare, să trăiască copilul mult.
  • Când se scaldă copilul prima dată după botez, să se pună în covată o bucățică de pâine și una de slănină, să crească precum pâinea în cuptor, și să se îngrașe ca un purcel.
  • Nașii îi dau cadou copilului la botez ceva din aur, să trăiască mult și să nu fie afectat de nimic în viață, așa cum aurul nu poate fi nici mâncat de rugină, nici stricat de ape sau de vânt.
  • Dacă un copil spune pentru prima oară „tată”, i se va naște mamei sale încă un băiat, iar de va spune „mama”, va avea o soră.
  • Dacă un copil se uită la alt copil printre picioare, mama sa va rămâne curând însărcinată.
  • La un copil nu i se întărește moalele capului până nu va putea zice „Piatră!”.

Bibliografie: Carte de superstiții, Iași, editura Porțile Orientului, 1993.

superstiții-nuntăUnirea a doi oameni este sfântă, de aceea, dintotdeauna oamenii au pus mare preț pe sărbătoarea nunții. Iată un set de superstiții din bătrâni, legate de logodnă și nuntă:

  • În zilele de marți, miercuri sau vineri, zile păgubitoare în tradiția populară, nu e bine să se facă logodne.
  • Când pețitorul vine să ceară fata, aceasta îi pune, fără să vadă, o bucățică de lemn tăiată dintr-un jug, în sticla cu țuică. Astfel, cei doi vor fi nedespărțiți, și vor trage împreună greul vieții, precum doi boi la un jug.
  • De când se face logodna și până la nuntă, nici o femeie din casa fetei nu mai toarce, ca să nu se întoarcă logodna.
  • Mirii nu trebuie să mănânce carne în ziua nunții, să fie ușori, să aibă noroc și să trăiască mulți ani.
  • Dacă se văd două mirese într-o biserică, nu vor dura căsniciile, sau una din mirese va pieri.
  • După ce mireasa se urcă în căruță, de la biserică, spune: „Un porumbel și o porumbiță”. Astfel, i se va naște și băiat, și fată.
  • Când mirii stau în biserică și preotul îi cunună, mireasa, dacă pune ușurel piciorul peste al mirelui, fără să fie observată, va avea mai multă autoritate în casă, iar soțul va fi „sub papuc”.
  • Verighetele mirilor, la fel ca inelul de logodnă, trebuie să fie din aur, pentru ca dragostea și căsnicia lor să fie la fel de durabilă ca și aurul, și timpul care trece să nu le strice iubirea, și să rămână la fel de frumoasă ca aurul, care nu se strică și nu se învechește, oricâți ani ar trece.
  • Nașa sau nuna care cunună, nu e bine să fie însărcinată, căci se spune că pruncii tinerilor căsătoriți nu vor trăi.
  • Bomboanele aruncate pe jos după nuntă, la ieșirea de la biserică semnifică faptul că cei doi căsătoriți vor trebui de acum să lase jocurile și copilăriile și să înceapă să se ocupe de lucruri serioase, pentru o viață conjugală.
  • La masa nunții, mirii vor mânca amândoi dintr-un ou ouat de puică tânără, pentru a nu le îmbătrâni iubirea, și să trăiască amândoi nedespărțiți, până la moarte.
  • Când mirii ajung acasă de la cununie, mireasa ia soacra în brațe, și, dacă o va putea ridica, tânăra va fi mai mare-n casă și va comanda, iar de nu, va fi soacra.
  • Când o văduvă se mărită cu al doilea bărbat, în timpul cununiei, o altă femeie toarnă o căldare cu apă pe mormântul soțului mort. ca să stingă focul care se spune că arde sufletul mortului pe cealaltă lume, atâta timp cât femeia lui va sta măritată cu alt bărbat.

Bibliografie: Carte de superstiții, Iași, editura Porțile Orientului, 1993.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate