Sport | BSG

Olimpiadele sunt jocurile care simbolizau ofranda adusă zeilor antici pentru toate lucrurile benefice care se întâmplau cu pământenii. Numele de “olimpiadă” provine de la numele orașului “Olimp”, renumit pentru templele frumoase în care locuiau zeii antici, printre care Zeus şi Hera.

Grecia Antică a fost cea care a dat startul acestor jocuri, participarea fiind admisă şi bărbaților care proveneau din diferite clase muncitoare, nu doar cei care dețineau averi. Premiile erau coroane împletite din ramuri de măslin, iar pe lângă faptul ca cei câștigători deveneau cunoscuți în întreaga Grecie, dovedeau și faptul că acești învingători dădeau dovada nu doar de forța fizică, ci și de voință și inteligență, combinate toate cele trei.

În anul 393 d.H., Împăratul Theodosius a interzis aceste jocuri, catalogându-le ca fiind jocuri păgâne, fără caracter educativ sau sportiv, care doar încurajează violența. Revenirea lor a durat până în anul 1896.

Reinventarea Jocurilor Olimpice a rezultat reinventarea mai multor aptitudini evaluate prin competiții. Recompensa oferită, de exemplu, nu era coroană împletită din ramuri de măslin, ci din aur, luând forma unei medalii, o piesă de metal în formă de monedă, gravată cu figuri și inscripții. Medalia de aur – acordată pentru cea mai bună performantă, în anul 1896 era confecționată din argint, deoarece metalul galben a fost considerat unul inferior, față de argint, din care se fabricau medaliile.

În 1904, la Jocurile de la St. Louis, s-a hotărât ca medaliile oferite să fie confecționate din aur totuși. La această cauză a contribuit și situația financiară din vremea aceea, costurile acestor medalii fiind foarte ridicate. Ultimele medalii din aur pur au fost oferite în anul 1912, la Stockholm. Din acel an, medaliile au restricții în ce privește forma și conținutul lor : trebuie să fie late de cel puțin 6,35 cm și groase de 0,30 cm, iar obiectele în sine trebuie să fie confecționate din argint, și doar placate cu cel puțin 6 grame de aur.

La ultimele Jocuri Olimpice, medaliile au avut cea mai mare valoare de până acum. De peste 5000 de ani este cunoscută sub numele de “nestemata imperială a Chinei”, piatra de jad a împodobit câștigătorii.

Într-o lume în care nu se pune preț pe valori și pe tradiție, când tot ceea ce este autentic și românesc este aruncat pe ușa din spate, când identitatea națională se pierde printre aburii fast-food, manele, păcănele și jocuri de poker, când lumea socializează mai mult în virtual decât în lumea reală, la Sighetu Marmației, acolo unde spun cei din țară că se agață harta în cui, un grup de oameni inimoși încearcă, prin ceea ce fac, să reînvie un joc pe care noi cei cu vârsta mai mare de trei decenii îl jucam în copilărie, dar pe care l-au jucat înșişi haiducii lui Pintea Viteazul, plăieșii lui Ștefan cel Mare, și care, se pare, își are originile încă de pe vremea dacilor lui Burebista. Acest joc tradițional se numește „țurcă”. Toată lumea cunoaște acest cuvânt, dar sensul lui este pierdut și prea puțini dintre noi știu că este un joc tradițional.

Acest grup de oameni inimoși au fondat o asociație sportivă care de curând a împlinit un an de zile, prin care au reușit să organizeze jocul, să-l promoveze la nivel de Sighetu Marmației dar și să organizeze competiții sportive. Cine joacă acest joc va uita de grijile cotidiene și va lega prietenii strânse cu coechipierii și oponenții de competiție. Țurca este un sport care dezleagă amintiri și leagă prietenii. Țurcașii formează la Sighet o adevărată familie, pe care am dori să o vedem cum crește și se dezvoltă la nivel național. Dar visele fără o susținere materială nu-și găsesc întotdeauna calea cea mai scurtă spre realizare și tocmai de aceea, din admirație pentru sportul pe care îl promovează și atmosfera de familie pe care o degajă, noi, cei de la BSG Amanet, am hotărât să-i sponsorizăm pentru acest an 2012, pentru a se putea dezvolta și pentru a putea promova mai bine țurca la nivel local și de ce nu, național. Poate se vor alătura, dintre voi cei care citiți acest articol, practicanți ai acestui sport și poate chiar susținători. Ca români avem nevoie să ne susținem valorile și tradițiile pentru a nu uita identitatea noastră națională.
Dacă doriți să aflați mai multe detalii despre acest sport românesc vă rog să intrați pe adresa web a asociației www.tzurca.ro

La Sighetu Marmaţiei  am văzut ce înseamnă să trăieşti. A trăi înseamnă a iubi. Cei de acolo iubesc să joace ţurcă, iubesc prietenia, viaţa şi armonia. Turneul Sighetean de Ţurcă, ediţia a doua a adunat azi peste 50 de prieteni care şi-au adus aminte că noi suntem oameni. Deşi era o competişie, adversarul îşi sfătuia oponentul cum ar fi mai bine să joace. Incredibil!

LuLu îi spunea unui adversar cum trebuie jucat. Chinezu le spunea tuturor cum trebuie să fie determinaţi. Cioată mic îi sfătuia pe echipierii celorlalte echipe că e foarte impotant să se încurajeze reciproc; Fredy îşi felicita adversarii când obţineau o lovitură de ţurcă, iar Gicu era un mentor pentru fiecare.

Ca şi cei de mai sus au fost cel puţin 30 din cei prezenţi. Ce poate fi mai frumos decât să fii ţurcaş? Ce poate fi mai frumos decât să fii om?

Prietenii noștri de la Asociaţia Sportivă Clubul Român de Ţurcă au prilejul să vă anunțe:

„Duminică, 30 Octombrie 2011, ora 9:00, la Stadionul Municipal din Sighetu-Marmaţiei, Asociaţia Sportivă Clubul Român de Ţurcă organizează Turneul Sighetean de Ţurcă ediţia a II-a.

Echipele formate din câte cinci jucători (minim) se vor inscrie până în data de vineri, 28 Octombrie 16 la adresa tzurca@gmail.com unde se vor comunica numele echipei şi componenţa ei (se admit şi porecle).

Premiile acestui turneu sunt în lei, pentru echipa câştigătoare a locului I şi pentru ţurcaşul ce acumulează cele mai multe puncte la lovire pe durata întregului turneu.

Pentru detalii: 0742 881 137

Taxa de participare la Turneul Sighetean de Ţurcă ediţia a II-a este de 50 de lei pentru echipele alcătuite din membri înscrişi în Asociaţia Sportivă Clubul Român de Ţurcă (minim patru jucători) iar pentru echipele ce nu sunt înscrise în asociaţie taxa este 100 de lei.

Taxa de participare la Turneu se plăteşte la secretarul Asociaţiei, Lică Tincu.

Echipele înscrise, prin tragere la sorţi vor fi împărţite în grupe după cum urmează: dacă sunt opt echipe (sau mai puţine) înscrise, acestea vor fi împărţite în două grupe, dacă vor fi mai mult de opt echipe, vor fi împărţite în trei grupe.

În grupe se vor juca meciuri de câte o oră (sau 555 de puncte) în sistem “fiecare cu fiecare”.

În cazul în care sunt maxim opt echipe înscrise (două grupe), în faza următoare se califică echipele de pe locurile 1 şi 2, semifinalele urmând a se juca între echipa de pe locul 1 din prima grupă cu echipa de pe locul 2 din a doua grupă iar a doua semifinală se va desfăşura între echipa de pe locul 1 din grupa a doua cu echipa de pe locul 2 din prima grupă.

Dacă sunt mai mult de opt echipe înscrise (împărţite în trei grupe), în faza următoare grupelor se califică locul 1 din fiecare grupă iar a patra echipă va fi echipa de pe locul 2 care a învins în meciurile din grupă la diferenţa cea mai mare de puncte, urmând ca aceasta să joace prima semifinală cu echipa de pe locul 1 din prima grupă; a doua semifinală se va desfăşura între echipele de pe locul 1 din grupele II şi III.

Menţiuni: finala mică şi finala mare vor fi singurele meciuri care se vor juca în sistem 1111 puncte/120 de minute.

Meciurile se vor juca la patru gropi (patru meciuri simultan, în grupe);

Semifinalele şi finalele se vor desfăşura simultan, pe două terenuri (suntem la sfârşitul lunii octombrie, această măsură previne desfăşurarea finalelor pe timp de seară).”

Tuturor celor ce locuiesc în Sighetu-Marmației sau în apropiere le transmitem pe această cale o invitație de participare ca și spectatori la acest eveniment. Noi o să fim acolo să susținem Țurca! Haideți și voi să susținem împreună acest eveniment!

13 Octombrie 2011 – Sighetu-Marmaţiei

Se desfăşoară practic finala Campionatului Sighetean de Ţurcă 2011, între echipele Galacticii şi Juniorii. Câştigă la final Galacticii…

Cei care au fost prezenţi pe stadionul CIL din Sighet au văzut ceva inedit, un joc de oameni mari pentru cei cu suflet de copil. Ţurca este un sport ce probabil îşi are originile undeva în vremea dacilor şi este răspândit din Italia până în India. Se joacă între copii şi nu numai, de sute de ani, în Maramureş. Cei care au trăit pe vremea lui Ceaşcă poate îşi aduc aminte ce greu era să ai ca şi copil o minge cu care să joci fotbal (azi spunea cineva că fotbalul e sportul rege) şi atunci improvizam dintr-o bâtă, un lemn mai mic şi o groapă săpată în pământ un joc de ţurcă. Nu ne costa nimic dar ne dădea totul. Disciplină, respect, distracţie dar mai ales prietenii. Ce am legat atunci nu am dezlegat nici azi. Cele mai frumoase prietenii. Într-o lume bazată pe interes, ţurca sparge orice tipar. Este un joc ce-l poate juca oricine, iar odată jucat e în suflet luat.

Aşadar la ţurcă câştigăm cu toţii prietenie, respect şi amintiri…


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate