Metale Prețioase | BSG

bloc-de-argintÎn America de Nord, în Peninsula Labrador, a fost găsit cel mai mare bloc de argint din lume, cântărind 3.200 kg.

Descoperirea a fost făcută de un indian pe nume Uskawik, în 1905, iar istorioara este chiar interesantă. Uskawik, mergând la vânătoare de jderi în pădurile de pini ale Labradorului,scormonind cu cuțitul pământul înghețat pentru a face un foc, a găsit sub zăpadă câteva bucăți de metal strălucitor pe care l-a vârât în sacul lui de vânătoare.

Peste un timp, întorcându-se la coliba sa, se întâlni pe drum cu un negustor de blănuri englez, Robertson, care străbătea satele indienilor cu o sanie trasă de câini, pentru a cumpăra de la ei marfă la prețuri de nimic.

Robertson i-a spus lui  Uskawik că metalul strălucitor găsit de el nu are valoare, dar l-a rugat să-i arate locul în care l-a descoperit. Indianul a căzut de acord, însă i-a cerut în schimb o pușcă de vânătoare.

După ce i-a arătat locul, englezul a mers repede în orașul Montreal, capitala de atunci a Canadei, unde, cu încă doi prieteni, își făcuseră un plan de exploatare a argintului.

Întorcându-se la locul descoperit de indian, scoaseră de acolo, de la adâncimea de 12 metri, un bloc enorm de argint care avea greutatea de 3.200 kg. Însă nu s-a bucurat prea mult de viclenia săvârșită, deoarece muri de indigestie tocmai în timpul petrecerii date în cinstea descoperirii.

Se mai păstrează încă un fragment din acest bloc uriaș de argint, și poate fi admirat în muzeul din orașul canadian Winnipeg.

Bibliografie: Lecca, Aurel, Uzina Terra, București, Editura Ion Creangă, 1973.

argintArgintul a fost descoperit încă din perioadele grecilor antici, cu mii de ani în urmă (aprox. 3000 î.Hr.). Atena s-a dezvoltat tocmai datorită exploatărilor argintului din zona Laurium (un oraș din Attica). Romanii îl considerau darul pământului , numindu-l „argentum”, cuvânt care înseamnă „strălucitor”.

Începând cu anii 300 î.Hr., romanii au folosit argintul la baterea monedelor.

Francezii au numit și încă numesc banii „argent”, tocmai de la denumirea metalului pe care îl foloseau în trecut.

În spaniolă, argintul poartă denumirea  „plata”, această denumire având în spate și o istorioară: în anul 1526, exploratorul francez Sebastian Cabot, aflat în slujba spaniolilor, naviga de-a lungul coastelor estice ale Americii de Sud cu două corăbii. L-a uimit abundența podoabelor de argint văzute la indigenii care stăteau aproape de gurile unui mare fluviu. Neștiind că indienii au adus argintul tocmai din minele Boliviei, el a numit fluviul „La Plata”, ceea ce înseamnă „argint” în spaniolă.

Tot de la denumirea acestui metal vine și numele țării Argentina.

Mai apoi, spaniolii au descoperit minele de argint din Bolivia, iar zăcămintele argintifere din Europa nu au mai deținut supremația.

În Mexic, descoperirea argintului ascunde o povestioară chiar amuzantă: un fermier mexican a găsit în stomacul purcelului pe care îl tăiase, doi bulgări de argint. Animalul înghițise metalul când scurma pământul de la fermă. Atunci fermierul a știut că solul este bogat în argint. Iar de pe urma „descoperirii” purcelului, atât fermierul, cât și locuitorii orașului Guarajunto s-au îmbogățit. În cinstea „descoperitorului”, locuitorii au ridicat în centrul orașului o statuie ce reprezenta un purcel de argint.

 În țară la noi, argintul se extrăgea odată cu aurul, din minele din Baia Mare, deoarece în toate zăcămintele din țara noastră, aurul apare întovărășit cu argintul.

Argintul a fost folosit, de-a lungul timpului, la baterea monedelor, la confecționarea bijuteriilor, pieselor de ornament, tacâmurilor și vaselor. Argintul mai e folosit la fabricarea diverselor instrumente de laborator, tot din argint făcându-se sârmă cu întrebuințări speciale, deoarece argintul e foarte bun conductor de electricitate și căldură.

Argintul joacă un rol important și în industria sticlei și ceramicii, iar în industria oglinzilor, sticla este acoperită cu un strat subțire de argint.

Și în medicină, argintul este foarte util.

Împreună cu aurul, platina, paladiul și iridiul,  argintul face parte din categoria metalelor prețioase. Este moale, maleabil și ductil, fiind metalul cu cea mai mare conductibilitate electrică și termică.

Se oxidează  în aer, formând oxizi, și, de asemenea, în prezența sulfului, cu care formează sulfuri.

Bibliografie: Lecca, Aurel, Uzina Terra, București, Editura Ion Creangă, 1973.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate