Alchimiștii, aurul și elixirul tinereții | BSG

Alchimiștii, aurul și elixirul tinereții

alchimiaAlchimia și-a făcut apariția prin secolul I, în Egiptul antic, fiind înaintașa chimiei moderne. A fost practicată, mai apoi, și în India, China, Mesopotamia, Islam, Persia, Imperiul roman sau Grecia antică. Alchimiștii, atât în antichitate, cât și în Evul Mediu, au încercat să obțină aur, metalul cel mai dorit al acelor vremuri, din metale obișnuite.

Unii, mai târziu, au spus că alchimia era vrăjitorie, mai ales în perioada Evului Mediu, deoarece încerca să facă o licoare care să vindece boli, denumită „panaceu”. Mai încercau să prepare o licoare care să mențină corpul uman mereu tânăr, licoare supranumită „piatra filozofală”. De asemenea, alchimiștii mai doreau să creeze un om artificial, denumit „homunculus”. Toate acestea erau considerate a fi „împotriva naturii”, și erau privite cu ochi critici.

Alchimiștii îmbinau noțiuni de fizică cu cele de chimie, cu medicina, spiritualismul, religia, misticismul și arta.

Numele acestei științe, „alchimia” vine de la cuvântul „Kemi”, prin care egiptenii denumeau pământul. Alții susțin că vine de la articolul al și grecescul khymeia, verb care se traduce prin „a lipi”, adică „alipire. Ar mai exista și varianta provenienței denumirii din chineză, unde kem – yia înseamnă „arta de a face aur”.

Chimia îi datorează alchimiei primele cunoștințe despre fabricarea alcoolului, acizilor (acetic, sulfuric, clorhidric sau apa regală – un amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile), despre obținerea metalelor și aliajelor.

Alchimiștii, mai apoi, au convins regii și papii că transformarea metalelor comune în aur pur chiar este posibilă. Astfel, ei au fost primiți la curțile regale și li s-au făcut laboratoare în care să poată face experimente.

Printre alchimiști au existat și medici sau farmaciști, care, cu ajutorul unor substanțe, făceau medicamente. De aici s-a desprins o altă ramură, sub numele de iatrochimie, adică „chimia în medicină.

Așadar, alchimiștii doreau și erau convinși că vor reuși să transmute metalele obișnuite, în aur. Chiar și celebrul om de știință englez Isaac Newton, care a trăit în secolul XVII, încă credea că transmutarea în aur este posibil de realizat, deși nu și-a concentrat atenția asupra acestui lucru. Newton, care a fost alchimist, a pus bazele mecanicii clasice, a descris legea atracției universale, a pus bazele în domeniile științei opticii și matematicii, a studiat astronomia, fiind, de asemenea, unul din cei mai renumiți filozofi.

Unul din simbolurile alchimiei este caduceul, un băț cu aripi, care are în jurul lui doi șerpi încolăciți. În Antichitate, acesta era protectorul comercianților, fiind asociat cu mesagerul zeilor, Hermes, cel care conducea morții către Hades, zeul lumii subpământene, sau al Infernului. Acest simbol, Caduceul, este folosit uneori și în medicină, mai ales în America de Nord. Însă, simbolul medicinei și al farmaceologiei este bățul cu un singur șarpe încolăcit, fără aripi, denumit Toiagul lui Esculap. Esculap e considerat zeul medicinei. Era fiul lui Apollo, și se spune că știa leacuri și vindeca oamenii, chiar înviind și morții. Se spune că el a fost medicul argomauților. Esculap avea trei fiice: Panacea, Midrine și Hygeia, de la ultima venind și cel de-al treilea simbol al medicinei: pocalul cu picior, cu un șarpe încolăcit în jurul lui, denumit și Pocalul Higeiei.

 

BSG
About The Author

2 Mesaje:



Lasă un mesaj




Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate