%archive_title% | BSG

poarta_raiuluiEra odată un om sărac lipit, dar cu suflet de aur, care ajuta pe toată lumea, așa cum putea – cu o vorbă bună, cu brațele cu care muncea sau cu un colț de pâine, pe care-l împărțea cu cel mai sărman decât el. Însă avea mereu o nemulțumire:

- Aici, în lumea asta nedreaptă, mereu cei bogați sunt mai bine văzuți și primiți, chiar dacă au suflet rău. Ei mereu au parte de primiri cu fast, de mese îmbelșugate și de bunăstare. Sper că pe lumea cealaltă va fi altfel.

În rest, își trăia viața în pace și liniște.

Anii au trecut, a îmbătrânit și a murit. Sufletul lui de aur a mers în Rai. Când a ajuns la intrare, zări o poartă mare, aurită, cu cununi de lauri și flori, cu sute de îngeri așteptând în timp ce cântau din flaute de aur, cu o masă îmbelșugată și plină de bunătăți. Omul nostru se apropie de poartă, dar, când să intre, apăru Sfântul Petru care-i spuse:

 – Bine-ai venit, om bun și cu suflet de aur! Intrarea asta nu e pentru tine, e pentru un om bogat. Intră în Rai pe ușa alăturată.

Omul se uită și văzu tot o ușă aurită, dar mai mică. Îl aștepta un alai de îngeri ceva mai mic, iar pe masa lui nu erau așa multe bucate. Dezamăgit, îi spuse Sfântului Petru:

 – Până și aici, în Rai se face diferență? Și aici bogații au parte de primiri mai fastuase decât cei care-au fost săraci? Nu pot să cred!

 – Ei bine, spuse calm Sfântul Petru, oameni care au fost săraci, dar cu suflet de aur vin la noi în fiecare zi cu miile. Pe toți îi primim ca pe tine, prin poarta alăturată, cu alai de îngeri. Dar bogați cu suflet de aur nu prea vedem. Nu a mai venit la noi unul de zeci de ani, toți merg în iad. Așa că ne-am gândit să facem puțin efort, și să-l primim cum se cuvine pe acesta, pentru că e o excepție.

Omul nostru a înțeles acum că nu e o nedreptate și că, într-adevăr, un om care a fost bogat și care nu a fost orbit de bani în viață, merită toată aprecierea. Bucuros atunci, și cu sufletul pe deplin împăcat, a intrat pe poarta lui de rai.

Puțini sunt cei care, după ce au bani și bogății, reușesc să-și păstreze sufletul curat.

botez-superstitiiCa și la nuntă sau logodnă, și la botez avem o serie de superstiții știute din bătrâni, despre copilul nou-născut sau cel care se botează, unele chiar amuzante:

  • Dacă un copil nu doarme bine nopțile, să se întindă seara scutecul la stele, iar a doua zi, mama să-l înfașe cu el, căci va avea somn lin.
  • Copilul mic să nu se pupe pe fund, pentru că, atunci când va crește, va întoarce fundul celui care l-a pupat acolo.
  • Copilului să nu i se șteargă gura cu aceeași cârpă cu care a fost șters la fund, chiar dacă a fost bine spălată, căci altfel, când va crește, îi va mirosi gura foarte urât.
  • Copilul să nu se vadă în oglindă până la un an, căci se poate deochea singur.
  • Din lumânarea de la botezul copilului să se oprească o bucată, și să se arate copilului când se îmbolnăvește, ca să se facă bine, iar cealaltă bucată să se lase în biserică.
  • Din banii de la botez să se cumpere o căldare, să trăiască copilul mult.
  • Când se scaldă copilul prima dată după botez, să se pună în covată o bucățică de pâine și una de slănină, să crească precum pâinea în cuptor, și să se îngrașe ca un purcel.
  • Nașii îi dau cadou copilului la botez ceva din aur, să trăiască mult și să nu fie afectat de nimic în viață, așa cum aurul nu poate fi nici mâncat de rugină, nici stricat de ape sau de vânt.
  • Dacă un copil spune pentru prima oară „tată”, i se va naște mamei sale încă un băiat, iar de va spune „mama”, va avea o soră.
  • Dacă un copil se uită la alt copil printre picioare, mama sa va rămâne curând însărcinată.
  • La un copil nu i se întărește moalele capului până nu va putea zice „Piatră!”.

Bibliografie: Carte de superstiții, Iași, editura Porțile Orientului, 1993.

BSG amanet + exchange pt facebook

Prin muncă și devotament, BSG a ajuns, încă din 2010, să fie prima firmă din România în domeniul caselor de amanet.

BSG oferă sprijin celor care, la un moment dat au nevoie de el, prin serviciile pe care le oferă – cel mai rapid împrumut din România.

Încrederea clienților BSG a fost câștigată prin corectitudinea dovedită, prin siguranță și prin soluționarea problemelor.

Echipa BSG este formată din peste 400 de oameni dornici să ofere serviciile și prietenia lor.

Fie că ai nevoie rapidă de bani împrumut, fie că dorești să cumperi bijuterii frumoase din aur, sau să vinzi bijuteriile de care nu mai ai nevoie, BSG îți stă la dispoziție.

Poți obține un împrumut de urgență doar cu un act și o garanție în aur, fără birocrație și fără să-ți faci obligații la rude, prieteni sau vecini.

Cu puncte de lucru în 25 de județe din țară, și cu altele care urmează să se deschidă, BSG vă stă mereu la dispoziție.

Informații despre serviciile BSG Amanet& Exchange și alte detalii importante, puteți găsi aici.

superstiții-nuntăUnirea a doi oameni este sfântă, de aceea, dintotdeauna oamenii au pus mare preț pe sărbătoarea nunții. Iată un set de superstiții din bătrâni, legate de logodnă și nuntă:

  • În zilele de marți, miercuri sau vineri, zile păgubitoare în tradiția populară, nu e bine să se facă logodne.
  • Când pețitorul vine să ceară fata, aceasta îi pune, fără să vadă, o bucățică de lemn tăiată dintr-un jug, în sticla cu țuică. Astfel, cei doi vor fi nedespărțiți, și vor trage împreună greul vieții, precum doi boi la un jug.
  • De când se face logodna și până la nuntă, nici o femeie din casa fetei nu mai toarce, ca să nu se întoarcă logodna.
  • Mirii nu trebuie să mănânce carne în ziua nunții, să fie ușori, să aibă noroc și să trăiască mulți ani.
  • Dacă se văd două mirese într-o biserică, nu vor dura căsniciile, sau una din mirese va pieri.
  • După ce mireasa se urcă în căruță, de la biserică, spune: „Un porumbel și o porumbiță”. Astfel, i se va naște și băiat, și fată.
  • Când mirii stau în biserică și preotul îi cunună, mireasa, dacă pune ușurel piciorul peste al mirelui, fără să fie observată, va avea mai multă autoritate în casă, iar soțul va fi „sub papuc”.
  • Verighetele mirilor, la fel ca inelul de logodnă, trebuie să fie din aur, pentru ca dragostea și căsnicia lor să fie la fel de durabilă ca și aurul, și timpul care trece să nu le strice iubirea, și să rămână la fel de frumoasă ca aurul, care nu se strică și nu se învechește, oricâți ani ar trece.
  • Nașa sau nuna care cunună, nu e bine să fie însărcinată, căci se spune că pruncii tinerilor căsătoriți nu vor trăi.
  • Bomboanele aruncate pe jos după nuntă, la ieșirea de la biserică semnifică faptul că cei doi căsătoriți vor trebui de acum să lase jocurile și copilăriile și să înceapă să se ocupe de lucruri serioase, pentru o viață conjugală.
  • La masa nunții, mirii vor mânca amândoi dintr-un ou ouat de puică tânără, pentru a nu le îmbătrâni iubirea, și să trăiască amândoi nedespărțiți, până la moarte.
  • Când mirii ajung acasă de la cununie, mireasa ia soacra în brațe, și, dacă o va putea ridica, tânăra va fi mai mare-n casă și va comanda, iar de nu, va fi soacra.
  • Când o văduvă se mărită cu al doilea bărbat, în timpul cununiei, o altă femeie toarnă o căldare cu apă pe mormântul soțului mort. ca să stingă focul care se spune că arde sufletul mortului pe cealaltă lume, atâta timp cât femeia lui va sta măritată cu alt bărbat.

Bibliografie: Carte de superstiții, Iași, editura Porțile Orientului, 1993.

geto-daciDacilor nu le era frică de moarte. Pentru ei, moartea era o bucurie, o ușurare, o eliberare. Se bucurau de viață, dar stăteau demni în fața morții.

Iulian Apostatul, un împărat roman care a domnit între 361 – 363, spune despre împăratul Traian că a zis:

„…După ce am primit Imperiul, amorțit parcă și dezlânat de-a binelea din pricina tiraniei care îl încătușase multă vreme și de incursiunile geților, eu singur am cutezat să lovesc popoarele de dincolo de Dunăre și i-am nimicit pe geți, cei mai războinici ce-au fost vreodată, nu numai prin vlaga lor trupească, ci și datorită celor care i-a convins Zalmoxis, zeul venerat la ei. Convinși că nu mor niciodată, ci numai își schimbă lăcașul, ei înfruntă moartea mai bucuroși decât dacă ar porni într-o călătorie…”

Geograful antic Pomponius Mela nota în lucrarea “Chorographia” următoarele despre strămoșii noștri:

„Deși locuiesc într-un singur neam, tracii se deosebesc între ei prin nume și moravuri. Unii sunt crânceni și gata de moarte – mai ales geții. Acest lucru vine din credințele lor deosebite. Unii cred că sufletele celor ce mor au să se întoarcă; alții cred că, deși ele nu se întorc, nu pier, ci trec într-o altă lume, mai fericită; alții, în sfârșit, cred că ele mor de-a binelea, dar e mai bine astfel, decât să trăiască. De aceea, la unii din ei se bocește la naștere și se jelește soarta celor nou-născuți; dimpotrivă, serbează îngropăciunile și le celebrează prin cântece și jocuri ca pe niște sărbători religioase. Femeile nu sunt nici ele mai slabe de înger. Dorința lor cea mai de seamă e să fie ucise deasupra corpurilor bărbaților lor morți și să fie îngropate împreună cu ei.”

Bibliografie: Busuioceanu, Alexandru, Zamolxis, București, editura Meridiane, 1985.

 

deochi_aurLa mai toate popoarele există, din bătrâni, credința că anumite persoane, înzestrate cu un dar demonic, pot face rău prin deochi, din răutate sau invidie, sau poate chiar fără voință, îmbolnăvindu-i.

Nu doar oamenii de la țară cred în deochi, ci sunt chiar oameni culți, cu facultate care cred în magia deochiului.

Și grecii, și romanii spuneau că există duhuri rele, care pot fi alungate de exemplu, la copilul mic, de către doică, dacă aceasta scuipă de trei ori copilul când doarme, atunci când intră un străin în casă, de teamă să nu-l deoache pe prunc.

La români, alungatul deochiului se face spunând: „Să nu fie de deochi!” și scuipând de trei ori, să alungi demonii deochiului, pentru că se crede că omul sau chiar animalul deocheat poate pieri din cauza deochiului.

Simptomele deochiului sunt: căscatul, amețeala, răul.

În credința populară, oamenii care deoache sunt bărbați cu sprâncenele unite, împreunate, cu ochii deschiși la culoare, albaștri intens, sau femeile cu ochii verzi, de culoarea smaraldului. Aceștia sunt oameni care nu sunt împliniți, cu răutate în suflet, și pot deochia cu o simplă privire, sau uitătură.

Remedii împotriva deochiului s-au găsit la toate popoarele. La români, pe lângă descântecul de deochi, mai sunt și talismanele sau amuletele care feresc pe cel ce le poartă, de puterea deochiului:

  • la copii, se leagă o ață sau o panglică roșie de mânuță, roșul distrugând forța din privirea de deochi;
  • dintre metale, aurul, care alungă spiritele rele și purifică, este utilizat, de asemenea, împotriva deochiului. La bebeluși, se cosea un bănuț de aur la scufița copilului;
  • usturoiul este bun, de asemenea, pentru deochi, prin mirosul lui pătrunzător.  În Bucovina, când intră cineva în casă, și altcineva cască, de teamă să nu fie deochiat, spune: „Usturoi între ochi, să nu mă deochi”; tot aici, fetele înșiră pe opst de mărgele, pe o ață, coarne de rădașcă (sau boul lui Dumnezeu), iar băieții le pun la cămașă;
  • coarda luată de la vioară era legată la mâna copilului, să nu fie deochiat se folosea la Rășinari;
  • așchia de la o punte pe unde trec oamenii, tăiată dintr-o singură lovitură de topor;
  • un săculeț de cărbuni;
  • obiecte din metal mai erau puse în leagănul copilului, sau tămâie.

Bibliografie: Carte de superstiții, Iași, editura Porțile Orientului, 1993.

 

vis - aurDintotdeauna, oamenii au crezut că visul are legătură cu realitatea, că prevestește ceva ce urmează să se întâmple. De-a lungul anilor, de milenii chiar, s-a transmis prin viu grai tălmăcirea viselor. Oamenii au observat că, atunci când visează ceva, se va întâmpla un anumit lucru în realitate. Astfel s-au născut și cărțile de vise.

Iată mai jos câteva interpretări ale viselor, luate dintr-o carte românească de vise:

  • Bani –  când visezi bani, înseamnă că cineva vorbește mult despre tine. Dacă visezi că primești bani, s-ar putea să urmeze, după un timp, o călătorie. Dacă în vis ai bani, viața îți va fi mai ușoară. În schimb, dacă visezi că găsești bani, înseamnă că vei pierde o parte din banii pe care deja i-ai adunat. Dacă numeri bani în vis, în viața reală vei avea parte de noroc. Banii de argint înseamnă că vei face afaceri profitabile.
  • Aur – dacă vezi în vis bani de aur, tu sau cineva apropiat va pleca într-o călătorie. Dacă visezi o grămadă de aur, sau aur mai mult la un loc, înseamnă că te vei îmbogăți, dar asta nu-ți va aduce fericirea deplină, pentru că viața ta va rămâne tot complicată. Dacă visezi aurul că strălucește, înseamnă că-ți vei cheltui anii. Dacă visezi că furi aur, te vei certa cu persoana iubită. Vas de aur în vis înseamnă prosperitate, mărire, demnitate.
  • Bogății, îmbogățire – dacă visezi că ești bogat, și în vis te comporți ca un om bogat, înseamnă că vei avea parte de avansare la locul de muncă. Însă dacă visezi că te îmbogățești dintr-odată, este foarte posibil ca în viața de zi cu zi să-ți pierzi banii. Se mai spune că dacă omul care se visează bogat e bun la suflet, se va îmbogăți și în viața reală, dar dacă are suflet rău și se visează bogat, va sărăci.
  • Comori – dacă visezi că găsești o comoară, vei trăi evenimente plăcute și vei avea profit. Dacă comoara este mică, o bucurie va avea loc în viața ta.
  • Lanț de aur – dacă visezi lanț de aur, trebuie să ai mare grijă, pentru că e în joc onoarea ta. Mai multe lanțuri dacă visezi, mare atenție să nu fii păgubit. Dacă visezi lanț de fier, înseamnă viață lungă și sănătate.
  • Inel de aur – dacă visezi inel de aur, e un semn bun. Vei avea parte de câștig. Dacă inelul sau inelele sunt prețioase, au pietre, sau sunt din aur, argint sau platină, înseamnă că te vei îndrăgosti și vei pune foarte mult suflet în relație. Dacă visezi inel de fier, înseamnă că va trebui să duci la bun sfârșit o muncă grea. Dacă visezi că dăruiești un inel, urmează un moment de cumpănă în viața ta, un moment mai dificil. Dacă visezi că primești un inel, vei avea parte de dragoste, dar vor fi momente când vei pune sub semnul întrebării sentimentele celuilalt. Dacă inelul primit în vis are piatră sau pietre prețioase sau semiprețioase, vei reuși în ceea ce ți-ai propus, și puterea ta lăuntrică va crește. Dacă visezi că furi un inel, nu vei avea spor în ceea ce vei face.
  • Cercei – cerceii în vis, dacă i-ai găsit, înseamnă că vei avea succes. Dacă visezi că porți cercei, vei avea parte de drumeții, călătorii. Dacă, însă, porți numai un cercel, mare atenție, pentru că prevestește ghinion. Dacă visezi că vinzi cercei, înseamnă că norocul îți surâde, și poți juca la loto sau jocuri de noroc.

Bibliografie: Carte românească de vise, București, editura Călin, 2003.

5

Știm cu toții în ce zile trăim: salariul e magic, face trei mișcări și dispare. Asta în cazul în care apare, că de multe ori dispare fără ca măcar să apară… Cheltuielile sunt din ce în ce mai mari, la fel ca și nevoile noastre.

Odată cu sarbatorile vine și un efort financiar în plus: masa de Paste, o noua tinuta (ca asa e obiceiul ca la Paste sa-ti cumperi haine noi) etc.

Sunt cheltuieli pe care, din nefericire, nu le poți amâna de pe o lună pe alta. Și-atunci ne rămâne o singură variantă: un împrumut pe termen scurt, dacă se poate fără bătaie de cap, fără birocrație sau obligații la rude și prieteni.

Ei bine, soluția e la îndemâna tuturor. Acum, cu un singur act, o garanție din aur (o bijuterie din aur), și fără birocrație, poți lua bani împrumut, simplu și rapid.

La BSG, care stă alături de noi de 20 de ani, acest lucru este posibil. Când poți returna împrumutul, primești înapoi garanția. Nimic mai ușor!

cianuraAurul și argintul apar în natură de cele mai multe ori asociate, și de obicei se găsesc zăcăminte de minereuri auro-argintifere și numai în mod excepțional se găsesc și zăcăminte numai de argint. Din această cauză, extragerea și prelucrarea minereurilor pentru a obține cele două metale suportă operații identice, care se fac în același timp.

Până prin secolul XIX, aurul se extrăgea din nisipuri aurifere, din apele râurilor, prin cernere, sau din mine, din filoane aurifere. Filoanele sunt ca niște vene de aur masiv și pur, care trebuie doar spart din rocă. Astfel, din apele râurilor care spălau filoanele din mine, prin sitare, se separau pepitele de nisip.

Acum, metodele moderne de extracție a aurului utilizează ca materii prime zăcămintele de aur aflate sub orice formă, chiar și minerale. Mai întâi, se extrage aurul sub formă de amalgam (adică reacția aurului cu mercurul), prin amalgamare, sau sub formă de cianură de sodiu, prin cianurare.

Amalgamarea se folosește la minereuri cu granulație mare, iar cianurarea – la minereuri cu granulație mică și din nămol aurifer.

Extragerea aurului din aliajul cu mercurul se face prin distilare (distilare – trecerea unui lichid în stare de vapori prin fierbere și condensarea vaporilor astfel obținuți, procedeu folosit pentru a separa un component lichid). Astfel, se încălzește amestecul de aur cu mercur la 350°C – 800°C, atunci când se topește mercurul și se separă din amestec.

Cianurarea se obține prin adăugarea de cianură de sodiu în minereu. Se obțin astfel mai multe cianuri duble, de aur și sodiu și cianură dublă de argint și sodiu. Prin adăugarea zincului, aurul și argintul precipită, adică se separă, intră în reacție chimică cu cianura de sodiu, care scoate aurul și argintul pur din amestec.

Cianura însă rămâne în sol, provocând diverse boli, poluare și probleme de mediu. Este cea mai periculoasă otravă pentru om, plante și animale. Această metodă se va folosi în cazul în care se va aproba proiectul de la Roșia Montana.

După aceste tratamente, aurul și argintul nu sunt încă pure, și de aceea se rafinează într-o baie electrolitică.

Bibliografie:

1. Lăzărescu, Ion; Brana, Viorel, Aurul și Argintul, Editura Tehnica, București, 1972.

2. Andronovici, Liviu, Scurtă istorie a bijuteriilor româneşti începând cu Dacia precreştină, Bucureşti, 2009.

numere-numerologieNumerologia este strâns legată de astrologie, ambele susținând faptul că nimic nu e întâmplător, și că omul are un destin, stabilit încă de la naștere. Numerologia a fost practicată încă din antichitate, arătând că numerele și data nașterii pot influența viața oamenilor, și că totul este calculat. Această artă, numerologia mai susține faptul că între numere există o forță magnetică. Sunete, culori, nume și multe altele pot fi transmise prin numere.

Pitagora considera că numere constituie esența lucrurilor și că totul se poate reduce la o formulă. Spunea că numerele impare sunt magice (1,3,5,7,9), și că reprezentarea numerelor și valoarea pe care oamenii le-o dau este în funcție de puterea lor. Astfel,

  • 1 – reprezintă divinitatea, dar și omul, unificarea, punctul; cei care au acest număr sunt într-o continuă evoluție;
  • 2 – cei doi poli; lupta dintre cele două elemente opuse, dualitatea, soțul și soția care împreună formează o familie; acest număr aduce liniște și împlinire;
  • 3 – treimea, trinitatea, familia formată din cei doi soți și un copil, cunoașterea, timpul format din trecut, prezent și viitor, triunghiul, tridentul sau trifoiul; este un număr norocos;
  • 4 – cele 4 puncte cardinale, pătratul, cele 4 culori la cărți. Numărul 4 este multiplul lui 2 și prezice certuri. De asemenea, mai semnifică sensibilitatea, dar și solidul; cei care sunt guvernați de acest număr trebuie să fie mereu cu ochii-n 4, și să fie foarte atenți la fiecare decizie pe care o iau;
  • 5 – reușita pe plan sentimental, cele 5 simțuri de bază, 5 continente, pentagonul și numărul vocalelor;
  • 6 – este bivalent, fiind atât bine, cât și rău, în aceeași măsură. Creația cea mare a fost făcută în 6 zile, postul Crăciunului are 6 săptămâni, numărul 6 fiind reprezentat de hexagramă sau hexagon; energia și optimismul sunt principalele caracteristici ale celor guvernați de numărul 6;
  • 7 – este cel mai întâlnit număr: 7 zile din săptămână, 7 păcate, dar și 7 virtuți, 7 minuni ale lumii, 7 porți, 7 culori ale curcubeului, 7 note muzicale, 7 coline ale Romei, 7 înțelepți ai Greciei Antice etc.
  • 8 – este simbolul dreptății, al învierii, al regenerării, fiind media între pătrat și cerc; cei care au acest număr vor trebui să muncească din greu pentru a obține orice;
  • 9 – 9 luni de purtare a copilului în pântece, 9 muze;
  • 10 – desăvârșirea, decagonul și cele 10 porunci;
  • 11 – este un număr foarte bun pentru cei care s-au născut în această zi a lunii, deoarece copilul moștenește 11 puteri de la mamă. Semnifică un nou început și reînnoirea ciclurilor vitale;
  • 12 – 12 luni ale anului, 12 apostoli, a 12 – a oră a zilei, 12 zodii, orele zilei și ale nopții, fiecare având câte 12 etc.
  • 13 – un număr foarte bun pentru unii, și foarte rău pentru alții, în funcție de persoană.  13 duhuri rele, 13 meseni la cina cea de taină;
  • 14 – de aici, particularitățile numerelor scad;
  • 24 – ziua are 24 de ore; 24 este numărul care atestă puritatea aurului – 24 k ;
  • 69 – este numărul care trimite la simbolul din cultura chineză – ying și yang, la ciclicitate;
  • 100 – este numărul care simbolizează perfecțiunea;
  • 666 – este numărul care apare pe codul Băncii Mondiale; este semnul banului evreiesc. 666 apare pe cardul băncii Australiene, pe cecurile băncii din Bombay, pe cardul de credit din America, pe lozurile din Israel, și în firma Exol a lui Rockefeler.
  • 1000 – este fericirea fără de margini; viața lui Adam în Paradis ar fi trebuit să fie de 1000 de ani. Numărul 1000 este considerat perfecțiunea absolută, simbolizând ansamblul generațiilor și desăvârșirea vieții.

Pentru a-ți afla numărul, trebuie să aduni toate cifrele datei tale de naștere, astfel încât să obții o singură cifră. De exemplu, dacă te-ai născut în 15.04.1990, aduni 1+5+0+4+1+9+9+0= 29; 2+9+11; 1+1=2. Numărul tău e 2, și îți guvernează fiecare an din viață.

Bibliografie: Andronovici, Liviu, Scurtă istorie a bijuteriilor româneşti începând cu Dacia precreştină, Bucureşti, 2009.

ZargedavaDacă veți merge vreodată în județul Bacău, să știți că acolo se află cele mai importante situri arheologice din Moldova: Tamasidava și Zagerdava, unde strămoșii noștri geto-dacii au trăit cândva. Fac parte din comorile cele mai de preț pentru noi, românii.

În județul Bacău, în preajma râului Siret, s-au descoperit la Tamasidava, localitate dacică, pe teritoriul satului Răcătău, două tezaure formate din monede din aur masiv.

Tamasidava și Zargedava au fost semnalate de către alexandrinul Ptolemeu în lucrarea Geographia, ca fiind localități dacice, alături de Piroboridava. Însă nu demult, după mulți ani de săpături și explorări, o echipă de arheologi formată din Vasile Ursachi, Viorel Căpitanu și Constantin Buzdugan, a reușit să le determine coordonatele reale.

Zargedava sau Zargidava, localitate veche de mai bine de 6000 de ani, descoperită arheologic de prof. dr. Vasile Ursachi în 1962, a fost reședința căpeteniei gete, Dicomes, situându-se  la hotarul localității Brad, comuna Negri. Dicomes a domnit după Burebista, în a doua jumătate a secolului I î. Hr., stăpânind  câmpia Munteniei, sud-estul Transilvaniei și o parte a Moldovei.

Aici, la Zargedava, au fost descoperite aproximativ 200.000 de obiecte (unelte, vase și alte piese ceramice, podoabe, arme obiecte de uz casnic și multe altele). Acropola, care până acum este considerată a fi primul oraș dacic, era dotată  cu piață centrală, un sanctuar, un palat al căpeteniei militare și o construcție deosebită privind fortificația.

Râul Siret era o adevărată cale de negoț și arteră de circulație. Se efectuau schimburi de bunuri nu numai între membrii formațiilor tribale, ci și între geto-daci și Imperiul roman. Astfel se explică prezența monedelor republicane  de aur bătute la Roma, descoperite la Tamasidava.

A fost explorat numai o parte din întinderea cetății Zargidava. Acum, situl arheologic e administrat de asociația Daco-Geții, urmând ca cercetările să fie extinse, iar situl să fie protejat într-o arie care va fi muzeu în aer liber.

sursa foto

Bibliografie:

1. Andrieș, Mihai Gheorghe, Destinul comorilor celebre, București, editura Vestala și editura SAECULUM I.O., 2000.

2. Daniel Roxin – blog

 

ler-colinde-GaleriusCelebrul „Ler” din colinde e învăluit în mister, însă orice mister se poate dezlega.

Există legende în țara noastră, mai cu seamă în zona Olteniei, în care apare Ler Împărat. Acest Ler, după unii, e Împăratul Aurelian, nume care nu s-a șters atât de ușor din amintirea locuitorilor Daciei rămași în spațiile nord-dunărene după retragerea trupelor romane din Dacia Romană, în anul 271.

Alți istorici spun că numele de Ler îi era atribuit, de fapt, Împăratului Galerius, care a văzut lumina zilei mai întâi pe pământurile dacice, sub cerul dac, și a cărui mamă era din neamul strămoșilor noștri, și se numea Romula, tatăl său fiind trac. El este dovada faptului că oricine poate avea șansa să devină un nume. S-a născut undeva la țară, sub conducerea lui Aurelian și Probus. A urcat încet în scara ierarhiilor militare, fiind victorios în lupte. În anul 293, a fost desemnat drept Cezar de către Dioclețian. A divorțat de prima soție, căsătorindu-se cu Valeria, fiica împăratului roman Dioclețian.

După spusele scriitorului Lactantius, împăratul Galerius ( 250 –  311) și-a afirmat originea dacică și s-a declarat dușman al numelui Roman, și a propus ca imperiul să se numească  Imperiul Dac, nu Imperiul Roman, ridicând toți senatorii romani împotriva lui. Imediat ce a avut funcția de împărat, el și-a arătat sentimentele nu tocmai plăcute pentru romani, tratându-i pe aceștia cu aceeași cruzime cu care cuceritorii îi tratează pe cuceriți, totul în numele aceluiași comportament pe care victoriosul Traian l-a aplicat cu două secole înainte poporului lui dac.

Bibliografie:

1. Andrieș, Mihai Gheorghe, Destinul comorilor celebre, București, editura Vestala și editura SAECULUM I.O., 2000.

2. Wikipedia

 

 

aur-tara-noastraLa fel ca și acum, și pe vremea strămoșilor noștri, dacii, aurul și argintul nostru a atras multe popoare lacome. Unul dintre aceste popoare, romanii, după cum știți, în anul 106, după un greu război, a și reușit să pună mâna pe o bună parte din el. Însă nu pe tot. Țara noastră mai are foarte mult aur și argint la care râvnesc mulți, și pe care vor să ni-l ia, de data asta fără război, dacă noi tot nu-l folosim, nu-l exploatăm și ne plângem de criză.

Când au cucerit cu greu Dacia, tezaurul Imperiului Roman era aproape sleit. Romanii erau la fundul sacului. S-a format o comisie de notabili pentru  stabilirea unor măsuri economice drastice. Însă după ce au luat aurul de pe teritoriul țării noastre, nu numai că romanii au fost scutiți de dări, ci a primit, fiecare familie de romani, 650 de dinari, pentru a se simți părtași la victorie, ceea ce era mai mult decât ar fi visat ei.

Ioannes Lydus, istoric din secolul VI, spune că romanii au luat din Dacia 5.000.000 livre de aur, o livră având 453 g, și de două ori atâta argint. Cu această bogăție imensă, romanii au construit apeducte, temple, forul lui Traian, statui din bronz poleit cu aur. Poate autorul a exagerat, deoarece mai târziu, autorul și renumitul istoric francez Jérôme Carcopino (1881 – 1970) spune că, de fapt a fost vorba de numai 165.000 kg de aur și 330.000 kg de argint, ceea ce, oricum, este enorm.

„Acestea din avuția dacilor învinși au fost făcute”, era inscripționat în piatră, pe multe din cele construite.

Trofeul lui Traian, Templul închinat lui lui Mars ultor, adică Marte răzbunătorul au fost construite tot atunci, la Dunărea de Jos.

În Roma, șaptesprezece săptămâni în șir au durat jocurile în arene, 10.000 de gladiatori înfruntându-se cu arma în mână.

Oare de ce nu ne putem folosi noi de bogăția lăsată pe pământul nostru de Dumnezeu? De ce minele stau închise, și aurul nu e exploatat? Așteptăm, din nou, să vină alții să o facă?

sursa foto

Bibliografie:Andrieș, Mihai Gheorghe, Destinul comorilor celebre, București, editura Vestala și editura SAECULUM I.O., 2000.

tablitele-de-le-tartariaDacă într-un articol mai vechi am vorbit despre faptul că strămoșii noștri au fost printre primii din lume care au cunoscut prelucrarea aurului, iată că există dovezi și pentru faptul că pe aceste meleaguri au trăit primii oameni care au cunoscut scrierea. Dovezile sunt cele trei tăblițe de la Tărtăria, descoperite în anul 1961 de echipa condusă de cercetătorul Nicolae Vlassa. Tărtăria este o localitate situată în județul Alba, între Alba Iulia și Orăștie.

Poate că ați mai auzit de aceste tăblițe, despre care străinii scriu mai mult decât noi. Sunt de o importanță deosebită, deoarece, după metodele moderne de investigare, acestea datează din anul 5 000 î.Hr, fiind cea mai veche scriere din lume. Totuși, tăblițele au fost datate indirect, căci din cauza conținutului prea mic de carbon din cauza unui tratament termic de coacere în cuptor, nu mai pot fi datate niciodată cu radiocarbon. Până la tăblițele de la Tărtăria, cea mai veche scriere era considerată cea sumeriană și cea egipteană, Harappa, care datează din anii 3 500 – 3 200 î. Hr. Iată că strămoșii noștri cunoșteau arta scrierii cu 1500 de ani înaintea altora. Această descoperire schimbă întreaga istorie, dacă datele presupuse sunt reale.

Cele 3 celebre tăblițe sunt din lut. Două dintre ele sunt găurite și sunt acoperite cu semne, iar pe a treia sunt niște pictograme: un animal despre care se crede că e capră, unul vegetal și unul neclar.

Unii oameni de știință susțin că, de fapt, scrierea de pe tăblițe, care se aseamănă cu cea sumeriană, ar aparține sumerienilor, nu strămoșilor noștri. Numai că îi contrazice faptul că tăblițele au fost descoperite la noi, pe teritoriul nostru, și acolo, unde trăiau sumerienii, nu a fost descoperită nici o scriere mai veche decât cea de pe tăblițe. Așadar, faptele spun că s-ar putea ca sumerienii să fi învățat scrierea de la strămoșii noștri, nu invers.

 După doi ani de pauză, deoarece nu au fost fonduri, anul acesta s-au reluat săpăturile în situl Tărtăria, pe o suprafață de 2,5 hectare.

tablita-SinaiaSe știe că la sfârșitul secolului al XIX – lea, cu ocazia unor lucrări de captare a pârâielor Peleș și Sf. Ana pentru a aproviziona cu apă Mănăstirea Sinaia, au fost descoperite un set de tăblițe din aur și plumb, 240 sau 540  (părerile sunt împărțite) la număr, cu un scris misterios, în relief.

Pe lângă tăblițele de aur, au mai fost găsite monede dacice, de tip Maia și Sarmis. Unii spun că toate au fost luate, tacit, de  Carol I, principe de Hohenzollern-Sigmaringen. El le-a topit, și cu aurul a finalizat o bună parte din castelul Peleș. În locul aurului, a folosit plumb și a făcut alte tăblițe, pe care a copiat scrisul de pe cele de aur.

Un singur jurnalist, pe nume Dumitru Manolache a avut curajul să investigheze în profunzime cazul tezaurului de la Sinaia. El a mers pe la toți oamenii care au avut legătură cu acele tăblițe, și a adunat mărturii scrise, reușind, astfel, să descopere adevărul, sau o parte din adevăr.

Pe tăblițele de aur au fost șase inscripții, dintre care cinci – alfabetice, susțin unii.

Pe când sumerienii, despre care se spune că au inventat scrierea, scriau pe tăblițe de lut, geto-dacii scriau pe tăblițe de aur.

În ziua de azi nu se depune nici un efort pentru a se descifra scrisul și pentru a se studia tăblițele. Oare se încearcă să se ascundă ceva? Oare strămoșii noștri au fost primii care au cunoscut arta scrisului? Pentru că în arta prelucrării aurului au fost, într-adevăr, primii. Dovada este la Muzeul Național de Istorie din București, la secțiunea Tezaur.

Plăcuțele dacice se află acum în subsolurile Muzeului de Arheologie din București, și sunt o adevărată comoară istorică, nebăgată în seamă, care ne prezintă istoria Daciei.

Mai multe informații găsiți în cartea scrisă de Dumitru Manolache:

Tezaurul dacic de la Sinaia – legendă sau adevăr ocultat?, Editura Dacica, 2006.

 


Caută pe site

Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate