%archive_title% | BSG

magnetismMagnetismul este manifestat în diverse moduri: prin atracția sau respingerea față de unele persoane, față de obiecte sau față de câmpul magnetic al aparatelor care au câmpuri electromagnetice.

Biomagnetismul este magnetismul biologic care există la oameni, plante, roci sau animale.

Datorită compoziției (ioni pozitivi/negativi, electroni negativi, protoni pozitivi, fotoni – lumina etc), toate substanțele suportă încărcături energetice.

Există persoane care au capacitatea de a-și lipi magnetic obiecte pe piele. Acest fenomen se numește telekinezie.

Cei doi poli, plus și minus se orientează, creând astfel materiale magnetice.

Magnetismul uman  sau animal este biologic, și încă nu s-au găsit explicații exacte în privința lui. Seamănă cu feromagnetismul metalic, însă este mai slab ca intensitate și se poate transmite la distanță mai mare.

Numai fierul, nichelul, cobaltul și unele aliaje ale lor formează magneți permanenți prin magnetizarea lor sau sunt atrași de magneți. Iar sângele conține atât fier, cât și nichel (în cantități foarte mici).  De asemenea, unii cercetători susțin că organismul uman conține, la anumite articulații, unele cantități, infime, de magnetit, adică mineralul de magnet natural.

Magnetismul poate fi utilizat în reechilibrarea zonelor defecte din corpul uman. Anumite organe sau zone, din cauza oboselii sau a anumitor substanțe, se pot dezechilibra din punct de vedere magnetic sau organic. Refacerea câmpului magnetic se poate efectua simplu, prin aplicarea palmei pe locul cu probleme, așteptând câteva minute sau zeci de minute astfel. În acest timp se produc modificările magnetice necesare și se instalează starea de bine. Cei care sunt supuși magnetizării simt căldură în zona afectată sau destindere.

Bibliografie: Andronovici, Liviu, Scurtă istorie a bijuteriilor româneşti începând cu Dacia precreştină, Bucureşti, 2009.

salba_de_galbeniÎn unele regiuni ale țării, cu precădere în Banat sau Moldova, femeile de la sate, în afara podoabelor obișnuite (brățări, inele, cercei, lanțuri sau cingători) purtau și unele poartă și în zilele noastre, bani de aur care servesc numai ca bijuterii.

Acești bani/monede de aur străine, cărora țăranii români le spun „galbeni” sau „cocoșei” sunt înșirați pe ață (de obicei roșie) sau cusuți de o panglică neagră și astfel formează sălbile pe care le poartă femeile în jurul gâtului sau pe piept.

În unele ținuturi, salba de galbeni e podoaba țărănească cea mai des întâlnită în foile de zestre . În anumite foi de zestre păstrate din trecut, se găsesc înscrise și sălbile primite de fete de la părinți, și se specifică dacă salba e formată din galbeni mari sau din galbeni mici (gălbănuți).

Cu cât mai bogată era zestrea fetei, cu atât era mai pețită de feciori. Fetele fără zestre, sărace, rămâneau adesea nemăritate, deoarece toți părinții își însurau feciorii după fete cu zestre, cu avere.

Salbele formate din monede de argint turcești (icosari) se numeau icusari.

Mai erau, totodată și talerii, monedele de argint austriece, care au circulat și în țările române.

De asemenea, femeile din Banat mai purtau pe cap „căpițe de taleri”, formate din bani de argint, unele având câteva sute de taleri.

Aceste salbe erau nu doar obiecte de podoabă, ci și componente ale costumului popular.

În fotografie e un tablou de Carol Popp de Szathmari, care a pictat-o pe Marițica Bibescu, soția domnitorului Gheorghe Bibescu (1804 – 1873).

sursa foto

flori_aurAtunci când oferim unei persoane (apropiate sau nu) o floare sau un buchet de flori, e bine să știm semnificația acelor flori și ce simbolizează ele.

Florile, la fel ca aurul sau pietrele prețioase, au anumite proprietăți, atât fizice, cât și energetice, și pot fi folosite atunci când dorim să transmitem ceva celui/celei ce le primește, într-un mod subtil și elegant.

Primul lucru la care trebuie să fim atenți când alegem o floare este culoarea. Se știe că roșul sanguin reprezintă focul, pasiunea, galbenul solar – posesivitatea; albastrul – intelectul, prietenia, dar și visarea; albul – puritatea, movul – spiritualitatea; rozul – o iubire ascunsă, romantismul; verdele – culoarea succesului ș.a.m.d.

Apoi, ne putem lua după limbajul florilor, care ne spune că:

  • garoafa – înseamnă iubire pătimașă
  • trandafirul alb – candoare
  • gladiola – indiferență
  • crinul – iubire ideală, fără pată
  • trandafirul roșu – dragoste pasională
  • levănțică – neîncredere
  • ghiocelul – speranța la zile mai bune
  • liliacul – nașterea unor sentimente de iubire, tinerețea
  • laur – glorie
  • iasomie – amabilitate, fericire
  • iris – schimbare în bine
  • anemone – griji sentimentale
  • mac – liniște
  • zambila – bunăvoință
  • petunia – furie
  • floarea soarelui – adorație
  • busuioc – ură
  • panseluța – mă gândesc la tine
  • margareta – inocență
  • vâsc – legături primejdioase
  • lalea – iubire înșelătoare
  • trandafir galben – gelozie
  • orhideea – bogăție

De asemenea, când oferim cuiva flori, ne putem lua după zodiacul floral:

Trandafir – persoanele născute în zilele de: 9, 18, 27;

Margaretă – persoanele născute în zilele de: 8, 17, 26;

Bujor – persoanele născute în zilele de: 2, 11, 20, 29;

Albăstrea – persoanele născute în zilele de: 4, 13, 22, 31;

Iris – persoanele născute în zilele de: 5, 14, 23;

Mac – persoanele născute în zilele de: 6, 15, 24;

Orhidee – persoanele născute în zilele de: 7, 16, 25;

Floarea – soarelui – persoanele născute în zilele de: 1, 10, 19, 28;

Papucul – doamnei – persoanele născute în zilele de: 3, 12, 21, 30.

Bibliografie: Andronovici, Liviu, Scurtă istorie a bijuteriilor româneşti începând cu Dacia precreştină, Bucureşti, 2009.

OÎnflorirea artei miniaturiste s-a produs în Evul Mediu. Ilustrarea cărților manuscrise s-a răspândit atât în țările creștine (Bizanț, teritoriile slave, Georgia, Armenia, Franța, Germania, Anglia, Irlanda), cât și cele musulmane (Persia, Asia Mijlocie și India). Aurul s-a bucurat de o largă utilizare în decorarea manuscriselor. El a fost elementul care a dus la intensificarea redării culorilor în reprezentare. Cu deosebita sa capacitate de reflexie și cu larga sa gamă de nuanțe, precum și cu proprietățile sale, cum ar densitatea și rezistența, strălucirea și sclipirea, aurul a devenit elementul principal în ornarea cărților. Acest metal prețios simboliza lumina adevărului și a gloriei cerești.

Nicăieri în lume nu s-au aplecat asupra cărții atâția aurari ca în Orient: meșteri care, prin batere, obțineau foița de aur, iar din ea pulberea și emulsia de aur, meșteri care pregăteau hârtia, inclusiv hârtia marmorată, împodobită cu aur, poleitori, decoratori, și în același timp, artiști ornamentaliști.

Cu aur fin se umplea spațiul dintre rândurile textului și primele două pagini ale cărții. Cu aur se decorau paginile care precedau miniatura și următoarele două pagini. În ultimul caz, și reversul paginii cu miniatura trebuia sa fie poleit în mod analog spațiilor dintre rânduri și de pe margini. În minunatele manuscrise din sec XV-XVII, marginile albe sau colorate ale paginilor se acopereau cu stropi de aur. Pentru aceasta, fie se împroșca pulberea de aur peste pagina udă, îmbibată cu amidon, fie ca se stropea pagina tratată cu amidon și uscată cu emulsie lichidă de aur. Într-un mod asemănător se obținea și hârtia de „marmură” cu vinișoare de aur, folosită pentru ornarea marginilor filei, pentru tabloul central al paginilor decorative cu fragmente de versuri, pentru îmbrăcarea legăturii cărții. Emulsia de aur se aplica în „șuvițe” pe suprafața hârtiei tratată cu clei de amidon, se usca și se lustruia. În „edițiile” deosebit de scumpe, paginile de hârtie de „marmură” alternau cu pagini cu „încrustații”de aur; ultimele se obțineau prin decupaje de hârtie aurită ce se lipeau în tăieturile efectuate pe marginea paginii acoperită cu pulbere de aur. Câteodată, paginile se acopereau în întregime cu foiță de aur, care se străpungea cu acul; jocul de lumină în adânciturile formate crea efectul unei țesături de catifea.

Bibliografie:Aurul Lumii,Frumuseti si CelebritatiAutor fragment:Oksana Fais, Editura Arc, Chisinau, 2005. Traducere din limba rusa de Emil Iordache si leonte Ivanov

pesteProbabil ați observat pe spatele unor mașini această emblemă – profilul unui pește.

Peștele, simbol al apei în care viețuiește, este semnul tainic de recunoaștere a primilor creștini, în primele secole ale erei noastre, după Hristos. Semnul peștelui prezentat din profil se numește „peștele lui Isus”, fiind un acronim ( o prescurtare formată din componentele inițiale într-o frază sau un cuvânt) al grecescului ΙΧΘΥΣ (ICHTYS) Iesous Christos Theou Yios Soter (Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul/Salvatorul).

  • Iota (I) este prima literă de la Iēsous , adică ” Isus „.
  • Chi (CH) este prima literă de Christos, care se traduce prin „uns”.
  • Theta (TH) este prima literă de Theou , grecescul pentru „Dumnezeu”.
  • Ypsilon (Y) este prima litera a cuvântului Yios , grecescul pentru „Fiul”.
  • Sigma (e) este prima literă de la cuvântul Soter, care înseamnă „Salvator”.

Acest simbol pleacă de la evanghelia după Luca, Matei și Ioan, din Biblie, în care Isus a folosit doi pești pentru a hrăni o mulțime de peste 5000 de persoane. O altă interpretare ar fi cuvintele lui Isus, care spunea: „Veniți după mine, și vă voi face pescari de oameni.”

Simbolul peștelui mai apare și la alte culturi vechi, păgâne. Apare și la egipteni împreună cu Osiris (zeul vieții de apoi), fiind simbolul fertilității zeiței Isis (zeița magiei și a vieții, a căsătoriei, simbolul armoniei matrimoniale și fidelității femeii față de soț).

Peștele este una din primele vietăți arhetipale, fiind una din primele forme de viață din mediul acvatic, unde se spune că a apărut pentru prima oară viața.

În alte culturi, el simbolizează reîncarnarea sau forța vitală.

Deoarece depune foarte multe icre, peștele este simbol al fecundității. Mai este asociat și cu soarele sau cu luna, în plan cosmic.

În mitologia indiană, peștele matsya este unul din avatarurile lui Vishnu (Vishnu este o ipostază majoră a lui Dumnezeu în religia hindusă). El îl salvează de la potop pe Manu, fiul lui Brahma, zeul creației.

În China, peștele simbolizează norocul. În combinație cu cocorul, el este simbolul longevității.

În astrologie, zodia Peștilor este ultima din zodiac, fiind așezată înaintea echinocțiului de primăvară. Cei din zodia peștilor sunt foarte receptivi, altruiști și au înclinații spirituale. Însă sunt pesimiști și sunt atrași de oameni nu tocmai cumsecade. Sunt persoane sociabile, care comunică ușor cu oricine și sunt conștiincioși.
Culoarea lor e verde-albăstrui, precum culoarea mării.

Peștele în vis prevestește noroc, succes și bogăție dacă e pescuit sau văzut. Însă dacă e mort sau îl scapi din mână în vis, prevestește dezamăgire. Dacă visezi mai mulți pești la un loc, înseamnă că vei avea parte de un venit mare, pe plan financiar.

Bibliografie: Andronovici, Liviu, Scurtă istorie a bijuteriilor româneşti începând cu Dacia precreştină, Bucureşti, 2009.

Moneda hârtie a apărut și a început să circule, alături de cea metalică, numai în secolul trecut. Până atunci, etalonul (etalon – unitate de măsură determinată prin lege sau impusă de practică și acceptată de toată lumea) era aurul.

aur_mijloc_de_schimbPrincipalele faze prin care a trecut aurul , folosit ca instrument de schimb, sunt următoarele:

  • faza lingourilor brute – în acea vreme, pentru fiecare operație de schimb, lingoul de aur trebuia cântărit cu balanța și analizat la piatra de încercare. Nu era o operație exactă și era greu de realizat.
  • faza lingourilor fasonate (a fasona – a da unui obiect o anumită formă); această fază corespunde cu utilizarea unor lingouri de o anumită greutate și cu titlu cunoscute, eliminându-se, astfel, operațiile de cântărire și de analiză. Această idee a fost pusă în practică de regele Lydiei, între anii 700 – 650 î.Hr. Și fenicienii au folosit bucăți de aur de o anumită mărime, pe care imprimau valoarea și ștampila emițătorului.

Cresus, regele lydian, posesorul minelor de aur din Pactole, a decretat monopolul monedei de aur, făcând-o monedă de stat, sistem care s-a generalizat, cu timpul, în toate statele.

  • ultima fază este faza monedei de aur. Moneda este, de fapt, un lingou cu titlu și greutate garantate de stat și certificate prin integritatea semnelor care îl acoperă. După ce s-a stabilit moneda, a fost de ajuns să se numere piesele și astfel să se poată exprima valoarea oricărei mărfi, în cantități de monedă, a cărei valoare era cunoscută pretutindeni.

Moneda a fost un mijloc de schimb și singurul mijloc de schimb, pentru mai bine de 3.500 de ani.

Bibliografie: Lăzărescu, Ion; Brana, Viorel, Aurul și Argintul, Editura Tehnica, București, 1972.

monograma_BiertanCredem că poate fi util pentru oricine să adauge în bagajul de cunoștințe ce este o monogramă, ce semnifică și care este cea mai veche dovadă a creștinismului, la noi.

Monograma este un semn compus din literele inițiale ale numelui și prenumelui unei persoane, aplicat pe diverse obiecte prin scriere, brodare/ cusătuă sau gravare, pentru a fi recunoscut de alte persoane sau pentru a-și recunoaște un obiect din proprietate. Trigrama este formată din trei inițiale, iat tetragrama – din patru.

Cele mai cunoscute simboluri sunt:

  • XP – semnifică primele două litere ale numelui grecesc Hristos; în greacă, X este H, iar P este R)
  • Alpha și Omega – prima și ultima literă din alfabetul grecesc. În Apocalipsa lui Ioan, Isus este prezentat drept Alpha și Omega (A și Ω)
  • MR, cu o coroană deasupra, este monograma cu inițialele Maria Regina
  • trigrama IHS reprezintă inițialele grecești sle lui Isus (Isus Hristos Sigma, Sigma însemnând „împreună”); mai înseamnă și „in hoc salus” – „în acest loc se află mântuirea”, „Isus habemus socium” – „Isus însoțitorul nostru” sau „Isus hominum salvator” – „Isus mântuitorul omenirii”.
  • Tetragrama INRI care, probabil, vă este destul de cunoscută, înseamnă Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum (Isus Nazariteanul Regele Iudeilor)

Monograma lui Isus Hristos (XP) se pronunță hi – ro și reprezintă un simbol creștin timpuriu, din perioada de început a creștinismului, iar cel care folosea acest semn își afirma identitatea de creștin.

Se spune că acest simbol a fost visat de împăratul Constantin cel Mare, înaintea bătăliei de la Pons Milivus, fiind denumit și Crucea Constantină, tocmai din acest motiv.

Acestei monograme, de regulă, îi sunt alăturate și prima și ultima literă din alfabetul grecesc, Alpha și Omega (A și Ω), semnificând începutul și sfârșitul.

La Biertan, lîngă Sibiu  a fost descoperită o astfel de monogramă, din bronz, datând din secolul IV, fiind cel mai vechi obiect creștin de pe teritoriul nostru.  Este compusă dintr-o tablă cu mânere, și poartă inscripția EGO ZENOVIUS VOTUM POSUI, care se traduce din limba latină  prin „Eu, Zenovius, am făcut acest dar” / „Eu, Zenoviu, mi-am ținut făgăduința”.votum însemnând în latină „promisiune făcută unui zeu în schimbul îndeplinirii unei dorinţe”.

Placa a fost descoperită în anul 1775, în pădurea Chimdru, la 5 km de Biertan, aparținând baronului Samuel von Brukenthal, un jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colecționar de artă și fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele.

Acest obiect este dovada că, după retragerea aureliană de pe teritoriul Daciei, în 271, creștinismul deja își făcuse apariția printre cei care cunoșteau limba latină. De asemenea, această descoperire este o mărturie a originii autohtone a românilor în Transilvania și continuitatea locuirii strămoșilor noștri aici.

Placa are  32.5 cm lungime, 12.6 cm lăţime,  iar discul are 19.5 cm în diametru și se află, astăzi, la Muzeul Brukenthal din Sibiu.

Bibliografie: Andronovici, Liviu, Scurtă istorie a bijuteriilor româneşti începând cu Dacia precreştină, Bucureşti, 2009.

aur comestibilDespre aurul coloidal v-am mai vorbit. Este o soluție lichidă care conține nanoparticule de aur. Culoarea aurului coloidal este roșu intens, și se folosește și în producția ceramică fină, ca vopsea.

Aurul coloidal se folosește în cercetări aplicate, în medicină, biologie, materiale științifice. Mai e folosit ca anticorpi (anticorp – substanță care se formează în organism spre a neutraliza o infecție) în prezența antigenelor (antigen – substanță care, introdusă în organism, determină apariția anticorpilor) de la suprafața celulelor.

Izotopul 198Au , ce are timp de înjumătățire 2,7 zile, este folosit în tratamentul cancerului sau al altor boli.

În alimentație, aurul poate fi folosit ca E175. Goldwasser sau Goldwater (apa de aur) este un lichior de ierburi care conține praf de aur, e tradițional, polonez, și e produs la Gdansk și Schwabach, Germania. Aurul metalic este inert (inactiv) la acțiunea chimică internă a organismului uman, nu aduce modificări de gust sau alte efecte nutritive și lasă corpul nealterat.

Aurul, sub formă de foițe sau praf, este folosit în produse alimentare, dulciuri sau băuturi, ca element decorativ. Așadar, este comestibil.

Automobilele McLaren folosesc foițe de aur în compartimentul de ardere al motorului, pentru încălzirea fluidului de combustie, la modelul F1.

Aliajele de aur cu paladiu se folosesc ca materiale conducătoare în biologie, sau izolatoare pe materiale plastice sau sticlă, pentru a putea fi scanate cu microscopul electronic.

Aurul e folosit și în arta fotografică, pe post de întăritor al culorilor produse de bromura de argint, la printarea alb-negru, creând tonuri de maron sau albastru, sau mărește stabilitatea culorilor. La printarea cu tonuri sepia, aurul face nuanțele de roșu.

Bibliografie: Andronovici, Liviu, Scurtă istorie a bijuteriilor româneşti începând cu Dacia precreştină, Bucureşti, 2009.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate