%archive_title% | BSG

athena_parthenosPartenonul/Parthenonul (nu Pantenonul din Roma) este un templu care a fost ridicat pe acropola din Atena, fiind dedicat zeiței Athena Parthenos (Atena Fecioara). Aici, pusă lângă un bazin cu apă, se afla statuia acestei zeițe, înaltă de peste zece metri. O reprezintă pe Athena, fiica lui Zeus și a lui Metis, stând în picioare. Este zeița războinică, dar și zeița înțelepciunii și a puterii, fiind zeița tutelară a Atenei. Este îmbrăcată într-o tunică largă și într-o mână ține o statuie a zeiței Nike sau Victoria, înaripată, mare de patru coți, iar în cealaltă – o lance, la capătul căruia era un șarpe. Pe cască erau sculptați un sfinx și grifoni în relief.

Statuia ea fost făcută de Fidias/Phidias, un sculptor grec din epoca lui Pericle. El și-a început munca în jurul anului 447 î. Hr. Pe piept, zeița sculptată avea un cap de meduză, cu șerpi încolăciți până la spate, iar la picioare avea un berbec. Ea stă cu mâna pe un scut așezat în poziție verticală. Corpul îi era din lemn și era placat cu sute de plăci de fildeș și foițe de aur și argint. Avea ochi de email, era încrustată cu pietre prețioase și supraîncărcată cu ornamente. Bazinul cu apă de lângă statuie avea un rol practic: lemnul din care era făcută statuia nu avea voie să se usuce, pentru că plăcile de fildeș și foițele de aur ar fi început să joace.

Pe piedestal era sculptată nașterea Pandorei. Pandora, prima femeie de pe pământ, a fost creată de zeii care, geloși pe Zeus care crease bărbații, au hotarât să creeze o femeie perfectă. Hefaistos, zeul meșteșugăritului, folosind apă și pământ, i-a dat corp și chip. Ceilalți zei au înzestrat-o cu multe talente: Afrodita i-a dat frumusețea, Atena înțelepciunea, Apollo talentul muzical, Hermes puterea de convingere. De aici și numele său, Pandora însemnând în limba greacă cu toate darurile.

Statuia a stat în Partheon până în secolul V, când a fost luată de romani. A mai fost menționată apoi în niște documente, în secolul x, ca fiind la Constantinopol, și, în timp, nu se știe cum, a dispărut. O serie de replici și lucrări inspirate de aceasta, atât antice cât și moderne, au fost făcute.

O replică modernă de Alan LeQuire stă în reproducerea Parthenonului în Nashville, Tennessee . Opera lui LeQuire, născut în Nashville, a fost făcută după descrierile date de original, și are 12,8 metri înălțime. Versiunea modernă a durat opt ​​ani până a fost finalizată, și a fost prezentată publicului pe 20 mai, 1990.

Plăcile de aur de pe statuia Athena din Grecia Antică, cântăreau aproximativ 680 kg, în timp ce pe statuia din Nashville au fost puse plăci de 3,9 kg.

Bibliografie: Paler, Octavian, Calomnii mitologice, București: Adevărul Holding, 2010.

sursa foto

statueta_incașiVechiul Peru, sau mai bine zis, întregul imperiu al incașilor, Tiwantin Suyu (tara celor 4 ținuturi unite), a fost regiunea unde „cultura de aur” a Americii s-a manifestat cel mai rapid. Imperiul Incaș a fost cel mai mare imperiu din America precolumbiană.

Aici sunt concentrate uriașe rezerve naturale de aur, iar tradițiile prelucrării lui datează din negura timpului. Imperiul Incaș ridicase aurul la rangul de „metal de stat”. Până în ziua de astăzi nu este claăa atitudinea pe care o aveau incașii față de aurul lor („kori”), care era rolul acestuia în ideologie și cultură. Aurul nu îndeplinea funcția banilor, dar totuși era considerat un metal prețios și era atributul divinității supreme și al conducătorilor.

Zeitatea solară supremă a incașilor, „Zeul Unic, Omniprezent, Atotputernic și Nevăzut”, trinitar (Domnul Soare, Tatăl-Soare și Fratele-Soare) Inti Con Ticci Pachayachachi Viracocha, apărea cu nimb (cerc luminos) de aur. Incașii îl numeau „Domnul luminos al Soarelui ce se naște”, iar aurul era știut ca fiind „lacrimi ale Soarelui”.

Înlocuitorii Soarelui pe pământ, conducătorii supremi ai imperiului Sapan Inca, purtau odăjdii și obiecte de aur: scuturi, platoșe, sandale, diademe; în timp ce se desfășura „kori acnanacuna” (ceremonia de aur), a atribuirii titlului, în semn de bunăvoință, conducătorii supremi le puneau supușilor în picioare sandale de aur, care semnificau trecerea în categoria apu, adică cea a nobililor.

Aurul era considerat talisman, amuletă, simbol al veșniciei și al purității (incașii înfigeau plăcuțe de aur în dinții morților, ca să-i ferească de descompunere). Era folosit și în medicină: de pildă, în stomatologie și la trepanația ( trepanație – intervenție chirurgicală constând în deschiderea unei cavități – mai ales a cutiei craniene – prin perforarea oaselor cu ajutorul trepanului, pentru extirparea tumorilor, cheagurilor de sânge etc.) craniilor (plăcile de aur se implantau în locul segmentelor de os vătămat).

Incașii au moștenit cultura funerară a predecesorilor lor. În mormânt, indiferent de apartenența socială a defunctului,s e punea o cantitate imensă de obiecte de aur: figurine de aur ale zeilor, podoabe, cupe, topoare și cuțite rituale – tumi. Acestea au ajuns până în zilele noastre, căci cea mai mare parte a moștenirii unice a indienilor a fost retopită în mod barbar de europeni și transformată în lingouri de aur. Despre acest episod v-am povestit aici.

Din fericire, au rămas intacte câteva obiecte dăruite regelui spaniol: o fântână de aur, păsări de aur și figuri de sacagii (sacagiu – persoană care transportă apă potabilă cu sacaua), lame (figuri de animale) de aur și păstori, în mărime naturală, și un „idol” masiv de aur, de statura unui copil.

Conform credinței incașe, tot aurul, mai ales cel din morminte, era considerat ca aflându-se sub descântec, mai ales pentru „străini”.

Bibliografie: Aurul lumii, frumuseţi şi celebrităţi, traducere din rusă de Emil Iordache şi Leonte Ivanov, Chişinău, Editura Arc, 2005, articol scris de Oksana Fais,  traducere din rusă de Emil Iordache și Leonte Ivanov.

Inel in forma de floare Denumirea „aur” vine, în română, de la cuvântul latinesc „aurum”, de unde este și simbolul din tabelul periodic al elementelor chimice –  Au.

Conform DEX, aurul este un metal prețios de culoare galbenă, strălucitor, cel mai maleabil și mai ductil dintre metale, bun conducător de căldură și electricitate. Se găsește în natură în stare nativă, însoțind cuarțul, pirita, galena etc. și în nisipuri aurifere. Aurul este complet inert față de aer și apă, foarte rezistent din punct de vedere chimic, solubil numai în apă regală și cianuri alcaline. Se utilizează aliat cu cuprul sau argintul, pentru fabricarea de podoabe, obiecte de artă etc. Concentrația aurului  în aliaje se exprimă în carate.  Aurul alb este energia produsă de forța apelor (curgătoare), iar aurul negru este cărbunele (de pământ) sau țițeiul.

Ca element chimic, aurul (Au)  are numărul atomic 79, densitate 19,3, punctul de topire - 1.063 º C, iar punctul de fierbere - 2.600 º C, duritate 2,5 și masa atomică 196,96.

În engleză, aurul are denumirea gold, în franceză - or, în spaniolă și italiană – oro, în portugheză – ouro, în poloneză – zloto, în rusă – Золото (zoloto), în turcă – altin, în japoneză kin sau kogane, în chineză –  黄金, în arabă  الذهب, în greacă – χρυσό , în ebraică –  זהב,  în suedeză – guld, în daneză –  goud, în norvegiană – gull, în olandeză – goud.

Latinescul aurum, de unde vine cuvântul aur, s-a păstrat numai în nordul Dunării, unde erau minele aurifere. Aromânii folosesc pentru aur, cuvântul malamă, iar istroromânii – zlåto, cuvinte împrumutate din slavă (ne spune Marius Sala).

aur monoatomicCele mai vechi atestări ale folosirii aurului în medicină provin din Alexandria–Egipt. Cu mai mult de 5000 de ani în urmă, egiptenii consumau aur pentru purificare corporală, mentală şi spirituală. Anticii credeau că aurul în corp funcţionează ca stimulator al forţei vitale şi accelerator al vibraţiilor la toate nivelele. Alchimiştii din Alexandria au creat chiar şi un elixir făcut din aur lichid, convinşi fiind că aurul este un metal mistic ce reprezintă perfecţiunea materiei şi că prezenţa lui în organism ar revitaliza, întineri şi vindeca o multitudine de boli, ar readuce sănătatea perfectă.

Dacă însă aurul metalic este supus unui proces de transformare ce are ca rezultat ruperea legăturii de valență dintre atomi, atunci el devine așa-numitul aur monoatomic, care este hidrosolubil şi care nu mai conține nici o structură metalică. El devine astfel complet asimilabil, iar proprietățile lui devin efectiv miraculoase. Miracolul se produce, printre altele, şi datorită faptului că, având structura de dimensiuni subnanometrice (atom cu atom), el pătrunde prin membrana celulară şi chiar mai adânc, acolo unde coloizii nu pot ajunge. În nucleul celular, elementele monoatomice intervin asupra structurii ADN, iar în structurile numite microtuburi celulare, ajută la realizarea comunicării pe care acestea o realizează. Se știe faptul că electroliza presupune apă, săruri şi curent electric.

Pentru ca materialele electrolitice să pătrundă la nivel celular, ele trebuie să aibă dimensiuni foarte reduse. Aurul monoatomic, alături de celelalte elemente monoatomice, ajută astfel la transmisia de informaţie din celulă în celulă, de la periferia organismului până la creier şi invers.

Aurul monoatomic este legat de alchimie, iar aceasta este legată nemijlocit de Enoch la evrei, Toth la egipteni şi Hermes Trimegistus la greci, de fapt unul şi același personaj. Este pretins că acest om a ascens ingerând picături albe, este omul care nu a murit niciodată, ci a transcens pentru că a ajuns perfect.

Bibliografie:

Iliescu, Dragoș, ORMUS – Aur Comestibil, Adevãrul despre Piatra Filozofalã, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, București, 2010.

rosia montanaAurul nativ e aurul are se găsește în natură în stare pură, necombinat cu alte substanțe.

Principala modalitate a dacilor de a obține aur nativ era prin spălarea nisipurilor aurifere. Deși unii cercetători sau scriitori neagă, dacii obțineau aurul și prin exploatarea filoanelor aurifere de la adâncimi medii sau de la suprafață. Altfel, nu ne putem închipui cantitatea imensă de aur pe care au luat-o romanii din Dacia, obținută numai din spălarea nisipurilor aluvionare. Dovada faptului că dacilor nu le era necunoscut mineritul  stau ciocanul de piatră găsit în mina de aur de la Caraci, toporul de piatră din mina de aur de la Musari, sau cel de bronz găsit în mina de la Oraşul Nou (Satu Mare), precum şi grupul de statuete antropomorfe din minele de aur de la Baia de Criş, reprezentând oameni cu ciocan-târnăcop, fixat sub centură, şi în spate având un sac sau un coş, datând din Hallstatt (cuprinde intervalul de timp între anii 1.200 î. Hr. și 400 î.Hr.,  în care prelucrarea aurului a cunoscut o perioadă de maximă înflorire). Dealtfel, se știe că aurul din care au fost făcute brățările dacice, a fost obținut și din filoane aurifer, nu doar din spălarea nisipurilor de pe albiile râurilor.

O altă dovadă a faptului că dacii cunoșteau tainele mineritului este o descoperire recentă a unei echipe de francezi care au cercetat 70 km de galerii miniere, și au datat niște grinzi din muntele Cârnic, Roșia Montană, ca fiind din perioada Daciei preromane, adică dinainte de a fi cucerită de romani, care au venit cu noi tehnici de minerit.

Sursă bibliografică: Bogdan Seculici, Unele considerații privind exploatarea și obținerea aurului și argintului în Dacia preromană.

mormantul_lui_tutankhamonTutankhamon, faraon din dinastia a XVIII – a,  a domnit în Egipt, între anii 1333-1323 î.Hr. și a murit la vârsta de 18, 19 ani.

Mormântul lui  a fost găsit în Egipt, în Valea Regilor, lângă Teba, în 1922, de către cercetătorul englez Howard Carter, și este cel mai mare tezaur din aur, descoperit vreodată. Săpăturile au avut loc în Valea Regilor, unde, în epoca Noului Regat (1532-1070 î.Hr.) se afla o necropolă (cimitir subteran din antichitate). După numeroase căutări, Carter a descoperit nișie trepte de piatră care duceau spre o poartă sigilată în stâncă. Aceasta era intrarea în mormântul lui Tutankhamon. Vechii egipteni, încercând să își protejeze mormintele de jefuiri, săpau tuneluri complicate, care îngreunau accesul la morminte, și scriau blesteme la adresa jefuitorilor.

„Mai întâi n-am putut vedea nimic, aerul fierbinte care răbufnea din cameră făcea sa tremure flacăra lumânării, dar peste câtva timp, pe măsura ce ochii mi se obișnuiau cu semiîntunericul, detaliile camerei ieșeau încet din beznă: animale neobișnuite, statui și aur-peste tot licărea aurul.” – Howard Carter

Alcătuită din câteva încăperi interioare, din trezorerie și o cameră mortuară, cripta regelui Tutankhamon era plina cu obiecte de aur, încât, pentru sortarea și descrierea lor a fost nevoie de 5 ani. Printre acestea figurau un tron masiv de aur, o litieră și casete de aur, un pat și fotolii din lemn de abanos, încrustate cu aur și fildeș, decorate cu picturi și reliefuri, modele din aur de care de luptă, vase de alabastru, statuete aurite și o mulțime de bijuterii.

Pe relieful de aur din cripta lui Tutankhamon este reprezentată o scenă în care faraonul vânează păsări.

În camera mortuară a fost descoperit un sicriu poleit cu aur, iar în interiorul acestuia – încă trei.

Cel de-al doilea sarcofag era acoperit cu o folie de aur și încrustat cu lazurit.

În ultimul recipient se afla un sarcofag de piatră, în care, unul în altul, se mai aflau 3 sicrie de aur. Carter scria că a fost pur și simplu uimit de măreția celui de-al 3-lea sicriu interior ,care avea lungimea de 1.88 m si era un bloc masiv de aur cu o greutate de 110.4 kg. Sicriul înfășurat cu grijă în fâșiile de pânză mortuară, adăpostea mumia lui Tutankhamon, cu o splendidă masca-portret de aur. Vasele în care erau puse celelalte organe (în afară de inimă, care era lăsată în corp, deoarece egiptenii credeau că inima e cea care păstrează sufletul) se numesc vase canopice: un fel de sarcofage, dar mai mici. În pliurile fâșiilor de pânză erau o mulțime de diferite obiecte: amulete, brățări, inele, coliere, pumnale. Faraonul era de-a dreptul acoperit cu aur din cap pana-n picioare. Cripta lui Tutankhamon a fost vizitată de tâlhari, dar, nu se știe din ce cauză, aceștia nu au luat multe lucruri.

Mormântul lui Tutankhamon constituie cea mai mare sursă de informații cu privire la viața egiptenilor, obiceiurile și bogățiile lor.

Bibliografie: Aurul lumii, frumuseţi şi celebrităţi, traducere din rusă de Emil Iordache şi Leonte Ivanov, Chişinău, Editura Arc, 2005.

 tradusa din rusa de Emil Iordache și Leonte Ivanov

koson monedaBogăția în aur a Daciei a fost celebră în antichitate. Ioannes Lydus (istoric din secolul al IV – lea) – dupa Criton – afirma că Traian ar fi dus din Dacia, ca pradă de război, 1. 650. 000 kg de aur. Probabil cifra este exagerată, însă chiar reducând această valoare de zece ori, volumul de aur rămâne impresionant. Se spune că, cu ajutorul aurului din Dacia, romanii ar fi trăit 100 de ani.

Kosonii sunt monede de aur care au fost utilizate numai pe teritoriul Daciei. Nu s-au mai descoperit astfel de monede niciunde, în afară de teritoriul țării noastre. Greutatea unei monede este de 8, 40 g, în medie. Monedele nu se băteau la rece, cum făceau grecii sau alte popoare, ci la cald, precum romanii. Iată una dintre dovezile care neagă teoriile și vocile care spun că dacii au fost niște primitivi, și că numai după venirea romanilor au cunoscut civilizația.

Aversul kosonilor reprezintă un vultur care stă pe un sceptru, și ține într-o gheară o cunună de lauri. Vulturul mai apare și pe denarul roman de argint. Pe revers apare o altă imagine, trei bărbați, mergând în partea dreaptă, cei din margine purtând niște mănunchiuri pe umeri. Dedesubt apare legenda în limba greacă: KOΣΩN.

Monedele, spun specialiștii că au fost bătute în Dacia, chiar de regele dac Cotiso, al cărui nume a apărut pe monede. Suetonius  a fost unul dintre cei mai importanți istorici romani. Acesta vorbea despre regele get Coson, nu despre Cotiso.

Astfel de monede au fost găsite, începând cu secolul al XV – lea, la  Grădiştea Muncelului, Sarmizegetusa, Guşteriţa – Haţeg, Orăştie, Vîrtoape, toate acestea în judeţul Hunedoara, Axente Sever şi Nochrich în judeţul Sibiu, Craiova, Brezoi pe Valea Oltului, Cozma în judeţul Mureş, Timişoara şi Vizejdia în judeţul Timiş, precum şi la Vîrşeţ în Banatul sîrbesc.

egiptil_anticMoștenirea  „de aur” a Egiptului Antic uimește prin bogăție și varietate, prin virtuozitatea tehnicii, prin perfecțiune, rafinament și formele bine cizelate. Aurul a ocupat locul central în arta bijutierilor din Egiptul Antic și a fost, indubitabil, cel mai scump metal prelucrat, chiar dacă prețul său era cu mult mai mic decât al lazuritului (care, pe parcursul mileniilor II-III, î. Hr. , era adus aici din Afganistan). Vechii egipteni denumeau aurul Nub, denumirea raportându-se probabil la tara ce includea părțile sudice ale Egiptului de astăzi și teritoriile de nord ale Sudanului contemporan, țara căreia istoricul grec Strabon îi zicea Nubia (aici se aflau pământuri bogate în aur,de aici metalul fiind adus și în Egipt)

Vechii egipteni apreciau în mod deosebit bijuteriile. Cu ele se împodobeau toți, indiferent de clasa sociala, însă obiectele prețioase nu serveau doar pentru înfrumusețare, ci se considera că acestea conferă purtătorilor putere magică.  Producția obiectelor din aur, aflată sub controlul statului, este redată în picturile în relief, descoperite pe pereții mormintelor și e descrisă pe larg în vechile papirusuri. Se știe că egiptenii stăpâneau tehnica spălării minereului de aur, cunoșteau procedeele de topire, turnare și lipire, precum și cel de întindere a foilor de aur, care se realiza prin batere cu ciocanul pe o suprafață de piatră. Metoda cea mai îndrăgită de către meșterii vechi din Egipt era emailul cloazonat (numeroasele podoabe pentru piept și brățările faraonului Tutankhamon, inelul din mormântul faraonului Psusennes și pectoralul lui Sirharthoriunet, au fost făurite pe baza acestei tehnici).

Bijutierii Egiptului Antic foloseau, de asemenea, pe scară larga electrumul, un aliaj de aur și argint. Aurul extras din Egipt conținea până la 20% argint. Cum aliajul era un metal mult mai dur ca aurul ,din el se confecționau obiecte de uz curent, precum și elemente de întărire și de legătură pentru șiragurile de mărgele și coliere. Inițial, electrumul se utiliza în calitate de aliaj de lipit, însă, deoarece ieșea bine în evidenta pe bijuteriile de aur, bijutierii au recurs treptat la lianți ce conțineau cupru sau la combinația cu sodiul,care grăbește procesul de sudare.

Podoabele Egiptului Antic se disting prin eleganta rafinata și neîntrecută măiestrie a execuției.

Bibliografie: Aurul lumii, frumuseţi şi celebrităţi, traducere din rusă de Emil Iordache şi Leonte Ivanov, Chişinău, Editura Arc, 2005.

 tradusa din rusa de Emil Iordache și Leonte Ivanov

 

ani nuntaSe spune că e ușor să faci o nuntă, să întemeiezi  o familie, dar e foarte greu să o menții. Asta pentru că, așa cum știm, pasiunea care e la început e trecătoare, și numai în unele cazuri e înlocuită de dragostea adevărată, de respect reciproc și de înțelegere. De aceea, în popor, a fost atribuit câte un simbol anilor care au trecut de la nuntă. Cu cât căsnicia e mai lungă, cu atât e mai rezistentă și mai durabilă.

La 1 an de la nuntă se spune că e  nunta de hârtie, deoarece, precum hârtia, care se poate rupe atât de ușor, și căsnicia e fragilă.
La 2 ani se sărbătorește nunta de bumbac.
La 3 ani – nunta de piele.
La 4 ani – nunta de flori, pentru că, după ce a trecut perioada de obișnuință, celor doi, viața li se pare frumoasă precum o floare.
La 5 ani – nunta de lemn. Iată că deja căsnicia a început să devină trainică. Lemnul este simbolul cunoașterii și al progresului.
La 6 ani – nunta de zahăr / nunta de fier. Dulce ca zahărul și tare ca fierul a devenit căsnicia după 6 ani.
La 7 ani – nunta de lâna / nunta de cupru. Cuprul este simbolul echilibrului și al iubirii.
La 8 ani – nunta de bronz / nunta de lut. Lutul este simbolul primordial al tuturor miturilor facerii. Din lut ne-am născut, și am primit viața. Iar bronzul este simbolul rezistenței, stabilității și statorniciei.
La 9 ani – nunta de salcie. În Orient, salcia simbolizează nemurirea, dar și vindecarea.
La 10 ani – nunta de tinichea.
La 11 ani – nunta de oțel.
La 12 ani – nunta de mătase. Mătasea simbolizează profunzimea, idealul, dar și luxul.
La 13 ani – nunta de dantelă.
La 14 ani – nunta de fildeș.
La 15 ani – nunta de cristal.
La 20 ani – nunta de porțelan. Porțelanul simbolizează încrederea și dăruirea.
La 25 ani – nunta de argint. Argintul e simbolul înțelepciunii, iar căsătoriții au ajuns acum la un moment în care, odată cu anii, au căpătat și înțelepciunea. Precum argintul, care e alb și luminos, tâmplele lor devin albe.
La 30 ani – nunta de perlă. Perla simbolizează credința și puritatea.
La 35 ani – nunta de coral.
La 40 ani – nunta de rubin.
La 45 ani – nunta de safir.
La 50 ani – nunta de aur. Aurul este metalul zeilor. Deja, când se ajunge la nunta de aur, căsnicia a ajuns la perfecțiune, la desăvârșire. Aurul reprezintă lumina, cunoașterea și viața veșnică, dar și dragostea, bogăția centrul căldurii și strălucirea.
La 55 ani – nunta de smarald.
La 60 ani – nunta de ametist.
La 65 ani – nunta de alabastru.
La 70 ani – nunta de platină. Platina este unul din metalele nobile care a ocupat pentru multă vreme chiar poziția de cel mai scump metal de pe piață.
La 75 ani – nunta de diamant. Se știe că diamantul este cea mai dură piatră. Dacă cei doi au ajuns să sărbătorească 75 de ani de la căsătorie, înseamnă că au fost rezistenți precum diamantul.

comoara in apaCare dintre noi nu a visat în copilărie să găsească o comoară sau o corabie de pirați scufundată, plină de aur!? Într-adevăr, în adâncul mării sunt tăinuite comori colosale. Numai că puțini au avut norocul să le găsească.

Se găsesc, totuși, amatori care, acționând literalmente „la limita legii”, scot comori de pe fundul mării. Americanul Melvin Fisher și-a pierdut nora și fiul în căutarea galionului spaniol „Nuestra Senora de Atocha”, vas scufundat lângă țărmurile Floridei în 1622. În 1985 însă, norocul i-a surâs lui Fisher: el a găsit 90 kg de aur în lingouri, discuri și bucăți, 18 metri de lanțuri de aur, 67 monede de aur și multe alte obiecte prețioase.

Un alt exemplu este celebrul Titanic, care, scufundându-se, a luat cu el comori colosale, iar până acum, doar o mică parte au fost recuperate.

Căpitanul american Herbert Humpreys spunea căoperațiunea de căutare a comorilor scufundate este îndelungată, monotonă, scumpă și periculoasă. Totuși, aceasta este și una din cele mai uimitoare aventuri care îi sunt până acum accesibile omului. Sa te scufunzi și să găsești o armă, o monedă, o podoabă sau un obiect care a aparținut unei persoane ce a murit de multi ani, iată ceva care nu e la îndemâna tuturor. Eu mi-am văzut visul cu ochii”.

Humpreys a ridicat 15 lingouri de aur a câte o jumătate de kg, 10 bucăți de aur nativ și podoabe splendide de pe epava galionului „Nuestra Senora de las Maravillas”, scufundat în 1656, comandat de Mathias de Oriliano. Era vasul pavilion al flotei spaniole, care se îndrepta din Columbia spre patrie.

Velierul transporta o statuie a Madonei, turnată din 17 kg aur, și numeroase comori. Pe drum, flota a fost atacată de corsarii englezi și a fost avariată. Deși spărturile au fost reparate, în apropierea insulelor Bahamas, galionul, care își pierduse capacitatea de manevră, s-a ciocnit cu un alt galion, și s-a scufundat. Încercând sa recupereze bogățiile, spaniolii au trimis la locul naufragiului câteva expediții care au avut succes, dar o mare parte a încărcăturii a rămas pe fundul mării pentru încă trei secole.Spaniolii nu au fost în stare să aprecieze frumusețea și originalitatea artei indiene, transformând mii de obiecte în lingouri de aur, care au fost încărcate pe galioane pentru a fi trimise în Europa… sau pe fundul oceanului.

Pe recifele care înconjoară insula cubaneza Juventud (ea este și Pinos, și legendara insulă a comorilor), o alta expediție americană a descoperit carcasa unei corăbii de pirați, iar alături, o mulțime de monede și podoabe de argint. Barry Cliford a descoperit în Atlanticul de Nord rămășițele celebrei „Whydah”. La începutul secolului al XVIII – lea, sub comanda lui Samuel Bellamy, poreclit Sam cel Negreu, corabia băga groaza în „pașnicii” comercianți spanioli. Ce-i drept, pe fundul mării s-au găsit puține monede de aur și podoabe. Însă armele și obiectele de întrebuințare curentă erau atât de multe, încât întreprinzătorul american a hotărât să deschidă un muzeu al modului de viata pirateresc.

Totuși până acum 2 milioane de ducați (7 tone de aur), zac lângă Insulele Azore, împreună cu vasul portughez „Chagas”, scufundat în 1594, de corsarii englezi. Se consideră că din anul 1500, aproape a opta parte a întregii rezerve de aur a omenirii a ajuns pe fundul mării. Continuaăsa își aștepte ceasul, comorile piraților celebri de pe Insulele Juventud, Cocos, Zanzibar, Mauritius, Saipan, și multe altele, căci pâna acum nici una nu a fost descoperită.

Comorile sunt acolo, va așteaptă. Cine se încumetă? :)

Bibliografie: Aurul lumii, Frumuseți și celebrități,  Editura Arc, Chișinău, 2005, autor fragment: Galina Lemigova (traducere din rusă de Emil Iordache și Leonte Ivanov).

 

consolaBSG dă startul unui nou concurs. De data aceasta, unul de fotografie. Vom oferi și două premii extrem de atractive – două tablete Allview.
Ce dorim prin acest concurs de fotografie? Să ne cunoaștem mai bine și să atragem noi prieteni în marea familie BSG. Pozele trebuie să reflecte cât mai bine spiritul și misiunea BSG. De aceea, dorim ca imaginația dumneavoastră să lucreze la cote maxime și să ne surprindeți cu instantanee cât mai originale – de la o poză cu un punct de lucru, la un desen, colaj sau orice altă creație artistică credeți că ne reprezintă.
Cum se poate participa?
Este destul de simplu. Primul pas este să ne „plăceți”, adică să dați „Like” paginii noastre de facebook: https://www.facebook.com/BSG.ro . Apoi să intrați în secțiunea „Concurs foto” și să încărcați poza / pozele care credeți că vă pot aduce premiul mult dorit (va trebui să acceptați termenii și condițiile promoției) și să finalizați operațiunea.
După încărcarea pozei, trebuie să adunați cât mai multe voturi.
Voturile se pot da la secțiunea „View and vote for entries” apăsând butonul „vote”.
Unul dintre câștigători va fi desemnat în urma numărului de voturi adunate. Al doilea câștigător va fi ales de către organizatorii concursului (care vor premia originalitatea, inventivitatea și calitatea pozei postate).
Atenție: Pozele vor apărea pe pagina concursului doar după aprobarea administratorului paginii!

aur argint bronzConsiderat de alchimiști „secret al pământului”, aurul a fost dintotdeauna simbolul perfecțiunii, al desăvârșirii. Asociat cu soarele, cu lumina și căldura lui, aurul era considerat a fi creat de divinitate. Aurul a fost dintotdeauna simbolul bogăției, al statutului social și al puterii. În trecut, oamenilor de rând nu li se permitea să poarte aur. De aceea, aurul este atribuit învingătorilor, iar cel mai bun primește trofeul sau medalia de aur. Medalia de aur semnifică performanța, absolutul, reușita. De aceea, în sport sau în alte domenii, cel mai bun primește medalia de aur.

Argintul nu a stat niciodată prea departe de aur. Dacă aurul e simbol al soarelui, argintul, alb, este simbol selenar, al lunii. Argintul înseamnă puritate, înțelepciune (albul – argintiu fiind simbol al înțelepciunii din străbuni, ale căror tâmple au albit demult). Pe lângă aur, argintul este cel mai răspândit metal prețios.  Are multe proprietăți similare cu ale aurului, dar este mai ușor și se oxidează mai repede. Vesela sau tacâmurile de argint sunt secretul sănătății multor oameni, deoarece argintul purifică. Argintul are rol de antibiotic, antiinflamator, dezinfectant și antioxidant, iar mai nou este utilizat tot mai mult în medicină. Este considerat al doilea metal prețios, ca valoare, după aur, și de aceea, cel care se clasează pe locul al doilea, primește medalia de argint.

Bronzul este un aliaj de cupru, staniu, aluminiu etc., utilizat la confecționarea unor obiecte decorative sau medaliilor, statuilor și statuetelor, bijuteriilor, etc. Este un metal foarte dur și rezistent, de aceea există vorba din popor: „Are caracter de bronz”, adică de neclintit, stabil și ferm. Bronzul e folosit și în confecționarea clopotelor de la biserici, tocmai datorită rezistenței acestui metal care e situat în topul metalelor. În Dacia preromană, în perioada lui Burebista, până la Decebal, bronzul a fost utilizat îndeosebi pentru confecționarea bijuteriilor sau a vestimentației, meșteșugarii geto – daci cunoscând bine tainele acestui metal. Dar bronzul a fost folosit pentru confecționarea armelor și uneltelor, de la topoare la săbii, încă din mileniul 2 î. Hr. A fost și este un metal valoros și prețuit, de aceea, medalia de bronz e atribuită celui care se situează pe locul al treilea, în competiții sportive sau de altă natură.

aur în visDin bătrâni se știe că aurul e semn bun în vis. E un semn pozitiv dacă visezi aur, deoarece în mintea noastră, aurul e asociat cu bogăția, cu banii, cu avuția și cu puterea, reușita. Oricând, aurul e o valoare sigură. La orice oră, aurul poate fi transformat în bani. Iar dacă visezi aur, înseamnă că ai o dorință ascunsă de a te îmbogăți, și sunt șanse mari să se îndeplinească și să se ivească un câștig neașteptat.

Se spune că dacă visezi bijuterii din aur, există oportunități de a avansa pe scara socială, de a-ți crește puterea pe plan financiar.

Dacă visezi lănțișor de aur, care e format din zale, din verigi legate între ele, înseamnă că o colaborare mult așteptată se va înfăptui. Dacă lănțișorul din vis e rupt, înseamnă că în subconștient, știi că va avea loc o ruptură de o persoană care te-a dezamăgit.

Inelul sau verigheta de aur în vis înseamnă căsătorie: ori te vei căsători, ori căsnicia ta a devenit solidă, și nu va putea fi destrămată de nimeni și nimic.

Brățara de aur în vis e înfiriparea unei prietenii de lungă durată, bazată pe sinceritate și pe încredere.

Dacă visezi cercei de aur, înseamnă că ai o legătură strânsă cu divinitatea. Cerceii mai sunt și simbolul bogăției, iar în vis mai înseamnă și posibilitatea de a achiziționa obiecte de valoare.

Dacă visezi că pierzi aur, înseamnă că ți-e teamă de sărăcie, de a-ți pierde statutul social, banii adunați, ți-e frică de un eșec în afaceri, faliment sau concediere.

Dacă sapi după aur în vis, dacă visezi că îl cauți în mină sau în anumite locuri, înseamnă împliniri și reușit, dar nu pe plan financiar, ci pe plan spiritual, sufletesc.

Dacă visezi că ai aur, sub orice formă (de bijuterii, bănuți de aur, monede sau aur masiv), înseamnă că problemele pe care le ai se vor rezolva. Cu siguranță vei găsi soluția la problema care te apasă de ceva vreme.

Dacă în vis primești de la cineva un cadou – aur, înseamnă că vei avea parte de profit.

Dacă furi aur în vis, înseamnă că nu vei primi vești bune.

Dacă bijuteriile din aur pe care le-ai văzut în vis aveau și pietre prețioase, înseamnă că vei fi în centrul atenției, și vei avea parte de succes cât de curând.

 

03 Mai 2013

BSG vă urează Sărbători Fericite!

By There are no tags 0 comments

sarbatori fericite

afroditaAurul, supranumit și „metalul zeilor” îi însoțește în permanență pe zeii din Olimp. Zeița Afrodita (sau Venus, numele ei roman) era zeița dragostei și a frumuseții. Legenda spune că a fost născută din spuma mării.

Căsătorită cu fierarul Hefaistos, zeul focului, care era de o sluțenie ieșită din comun, Afrodita era învăluită de aur, Hefaistos fiind cel care făurea zeilor arme și armuri miraculoase.

Mai există o legendă care spune că Afrodita este fiica lui Zeus și Diona. Ea apare invariabil în mituri ca fiind „de aur”, „frumos încununată”, „mult aurită”. Horele (zeitele anotimpurilor, fiicele lui Zeus si ale lui Themis) au pus pe capul Afroditei o cunună de aur, au împodobit-o cu o salbă și cu cercei de aur, astfel încât zeii îi admirau frumusețea. Cununa strălucitoare a Afroditei este evocată în multe mituri. Cu ajutorul cununii, Ariadna, fiica lui Helios, l-a scos pe iubitul ei, Tezeu,din labirintul întunecat în care sălășluia monstrul Minotaur. Dar îndrăgostitii nu au putut rămâne împreuna, deoarece Ariadna fusese hărăzită drept soție lui Dionysos, zeul viței de vie și al vinului. În ziua nunții, zeii i-au daruit miresei o cunună de aur,devenita ulterior constelatie.

 

Bibliografie: Aurul lumii, frumuseţi şi celebrităţi, traducere din rusă de Emil Iordache şi Leonte Ivanov, autor fragment: Oksana Fais, Chişinău, Editura Arc, 2005.

 

 


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate