%archive_title% | BSG

oua de aurIată o fabulă scrisă de Esop, un scriitor antic  grec, cunoscut pentru anecdotele lui, supranumit și „părintele fabulei”, despre care se spune că a fost sclav. Atunci când acesta îl sfătuia corect pe stăpânul său, era eliberat pe o perioadă scurtă de vreme.

Sclavul grec era atât de inteligent, încât orice pedeapsă primea de la stăpân, îi răspundea cu o vorbă înțeleaptă sau o pildă comică, și scăpa nepedepsit. L-a înveselit într-atâta pe stăpânul său, încât acesta l-a eliberat din sclavie, până la urmă.

Din fabula de mai jos putem trage învățături, care au fost și vor fi mereu valabile. Noi, oamenii avem obiceiul să urmărim câștigul pe termen scurt, sau „de azi pe mâine”, și nu ne gândim decât la profit, nu și la resursele care ajută la câștigarea profitului. Așa a făcut și țăranul din fabula de mai jos:

„Într-o bună zi, un țăran sărac descoperă în cuibul găinii sale preferate un ou strălucitor de aur. Nevenindu-i să creadă, mai întâi vrea să arunce oul, cu gândul că e ceva necurat la mijloc. Apoi se gândește să meargă la târg și să-l verifice.

A doua zi, la târg, constată cu uimire că oul se dovedește a fi din aur pur. Mai mult, norocul se întâmplă din nou. În fiecare zi, găina face un ou de aur. Țăranul devine putred de bogat, dar, pe măsură ce se îmbogățește, îi crește lăcomia şi nerăbdarea. Începe să nu mai fie mulțumit cu un singur ou pe zi și nu doarme nopțile, de nerăbdare, în așteptarea dimineții, când își va colecta bogăția. Într-un final, decide să taie găina şi să ia toate ouăle deodată. Evident, nu găsește nimic, iar odată cu sacrificarea găinii, se sfârșește și câștigul lui, ajungând, în scurt timp, din nou, sărac.”

ilias lalaounis brățarăEtnoarheologia studiază societatea modernă și face legături cu civilizațiile unor epoci mai vechi.

Dacă veți călători în Grecia, Atena, aveți posibilitatea de a vizita unicul muzeu dedicat bijuteriei contemporane, creațiile întemeietorului direcției etnoarheologice din arta contemporană a bijuteriilor, meșterul și artistul – bijutier grec, Ilias Lalaounis, cunoscut în întreaga lume. Sunt expuse 24 de colecții care cuprind peste 4000 de bijuterii și ornamente mici dedicate istoriei confecționării bijuteriilor. În permanență sunt expuse 3000 de piese, create în perioada 1940 – 1992.

Ilias Lalaounis este singurul bijutier căruia i-a fost conferit titlul de membru-corespondent al Academiei Franceze de Arte Frumoase. El a început să lucreze în 1940 în atelierul unui unchi de-al său. În acea perioadă, producția grecească de bijuterii era reprezentată în principal de lucrări ornamentale, destul de stereotipice, în aur și argint. După o profundă însușire a tradiției artistice a Greciei Antice, Lalaounis și tovarășii săi de idei au contrapus propriile colecții: „Cultura Clasică și Elenă” și „Cultura Minoică – Miceniană” a giuvaergiei tradiționale. Aceste lucrări presupuneau o redare artistică originală a celor mai vechi podoabe, fresce, detalii arhitecturale, ba chiar și a instrumentelor și armelor. Spre exemplu, broșele create de Lalaounis reproduceau în miniatură decorul scuturilor cu care erau acoperii ostașii răpuși.

De un deosebit interes din partea meșterului bijutier s-au bucurat lănțișoarele de aur cu diferite împletituri, care se terminau cu capete de animale: lei, cerbi, tauri și șerpi. Lalaounis a utilizat cu succes și „nodul lui Heracle” – o împletitură elegantă a două bucle, trecute una prin alta. El a redat în aur acest element și l-a înfrumusețat cu cristal de stâncă sau sodalit.

Artistul nu copia bijuteriile antice, ci din contră, încerca să se elibereze de influența originalului. Își fixase drept scop o tratare contemporana, liberă, dar executată iscusit, a temelor antice. Arta Greciei Antice i-a folosit ca punct de pornire și pentru multe alte direcții ale căutărilor sale artistice.

În creația sa, Lalaounis utilizează în principal aurul. În ultimele stadii ale execuției, podoaba era cufundată adesea în aur de 22 carate, pentru a-i conferi o textură moale și senzația aurului pur. El este primul bijutier al secolului XX care a utilizat pe o scară atât de largă aurul de 22 carate, pe care l-a numit cel mai „uman”dintre materiale.

Bibliografie: Aurul Lumii, Frumuseți si celebrități, Autor fragment: Oksana Fais, Editura Arc, Chișinău, 2005.

oua de pasteCu ceva timp înaintea Sărbătorilor Pascale vedem peste tot iepurași, miei și puișori, fiind asociate cu Învierea Domnului. Ne întrebăm adesea ce legătură are iepurașul cu Învierea. Ei bine, nu are, biblic, nici o legătură.

Iepurașul care vine cu cadouri pentru copii se trage din tradiția populară, fiind asociat cu venirea primăverii, cu fertilitatea (deoarece iepurii se înmulțesc repede) și cu o sărbătoare veche, păgână, a zeiței germanice sau anglo-saxone Eastre, sau Ostare, Zeița Mamă a fertilității. Era o sărbătoare de primăvară, numită Eostre (unii susțin că de aici vine denumirea de Easter, care înseamnă „Paște” în engleză, sau în germană – Ostern).

Legenda spune că zeița a găsit o pasăre rănită, într-o iarnă grea. Neputând să o salveze altfel, a transformat-o într-o iepuroaică. Însă creatura și-a păstrat capacitatea de a face ouă. Pentru a-i mulțumi Zeiței, iepuroaica decora ouăle și i le dăruia. Simbolurile acestei zeițe, a cărei sărbătoare ținea din Martie până în Aprilie, erau iepurele și ouăle.

Această sărbătoare a fost preluată mai apoi de catolici, care nu au vrut ca tradițiile să se uite.

În multe tradiții, iepurele este un simbol al lunii, iar Paștele se sărbătorește în fiecare an în funcție de ciclurile lunii.

În Germania exista obiceiul ca iepurașul alb de Paște să le aducă copiilor cuminți un coș cu ouă colorate. De aici până la dulciuri și cadouri a fost doar un pas, deoarece, tot în Germania au fost făcuți și primii iepurași comestibili, din aluat și zahăr.

Obiceiul iepurașului de Paște s-a răspândit ușor, mai întâi în America, odată cu stabilirea unor germani în Pennsylvania, și apoi în multe alte țări.

E un motiv pentru care cei mici așteaptă cu drag Paștele, fiind cuminți, ca să le aducă iepurașul cadouri.

lâna-de-aurV-am povestit mai demult despre argonauţii care căutau „lâna de aur” în Colchidia. Atunci, albia râului Rioni  conţinea nisip aurifer, pe care georgienii îl alegeau cu ajutorul unor scânduri de lemn acoperite cu lână. Iată aici și legenda acestei renumite lâni de aur.

În miturile grecești, aurul este pomenit de nenumărate ori. Simbol al puterii supreme , aurul este atributul obligatoriu al zeilor din Olimp (muntele locuit de zei, împodobit cu aur, unde se aflau fastuoasele palate de aur ale lui Zeus și ale altor locuitori ai cerurilor). Drumul spre Olimp trecea prin porți de aur, prin care zeii intrau cu carele lor din aur.
Regele legendar grec Atamas și zeița norilor, Nefele aveau doi copii: pe Frixos si
Hele Atamantida. Regele însă și-a părăsit soția  și s-a căsătorit din nou. Mama vitregă le-a pus gând rău copiilor, pe care îi ura,  să îi omoare. Ca sa îi salveze pe Frixos si pe Hele, Nefele (mama lor) a trimis pe pământ un berbec cu lâna de aur care se putea înălța în văzduh. Luându-i pe cei doi copii, berbecul zbura iute, ducându-i departe, spre nord, spre țara lui Eete, știută sub numele de Țara Colchidiei, a cărei cetate se numea EA. Dar lâna de aur a alunecat din mâna Helei și fata a căzut în mare, care de atunci se numeste Helespont (Dardanale de azi).
Pe Frixos, speriat de moarte, berbecul l-a dus pe malul râului Fasis (actualmente Rioni), în Colchida. Aici domnea vrăjitorul Aietes, fiul zeului Helios. Drept recunoștință pentru salvarea lui Frixos, berbecul a fost jertfit zeilor, iar blana lui – lâna de aur – a fost atârnată în pădurea sfânta a lui Ares, zeul războiului. Paznic al lânii a fost pus un dragon teribil, care scotea flăcări pe nări și nu închidea ochii nicicând. Vestea despre Lâna de Aur s-a răspândit prin întreaga Grecie. Au aflat despre ea și urmașii regelui Atamas. Bunăstarea neamului lor depindea de aceasta comoara.

După ea a pornit la drum Iason, nepotul fratelui lui Atamas. Lung și greu a fost drumul paână când „Argo”, corabia lui Iason, a ajuns la țărmurile Colchidei. Aietes nu a dorit sa se despartă de comoara sa și s-a gândit să îi omoare pe argonauți. Dar Medeea, fiica lui Aietes, s-a îndragostit de Iason. Cu ajutorul puternicului zeu al somnului, l-a adormit pe dragonul de pază, salvându-i astfel pe argonauți. Iason a furat Lâna de Aur și s-a însurat cu Medeea.

Bibliografie: Aurul Lumii, Frumuseti și Celebrități, autor fragment:Galina lemigova, Editura Arc, Chișinău, 2005.

piatra_luna_nastere

Luna în care ne naștem ne poate influența, într-un fel sau altul, destinul. Facem parte din Univers, și, vrem, nu vrem, trebuie să ne supunem legilor lui. Așadar, luna în care am făcut cunoștință cu lumea ne poate spune fel de persoane suntem, ce carieră ni se potrivește, cum privim lumea etc.
De asemenea, fiecare lună are câte una sau două pietre prețioase sau semiprețioase, care, purtate de cei născuți în luna respectivă, aduc un plus de energie și frumusețe, putând face față mai ușor greutăților vieții. În anul 1912 a fost lansată de către Asociația Națională a Bijutierilor din SUA o listă a pietrelor prețioase, asociate cu fiecare lună a anului. Această listă a devenit un standard modern, acceptat la nivel mondial.

Ianuarie e prima lună din an, iar celor născuți acum le place să lucreze cu copiii, nu se dau înapoi de la nimic, sunt ambițioși, energici și încăpățânați, iubitori, dar și critici. Le place să îi învețe pe alții ce știu, de aceea pot fi buni profesori. Piatra acestei luni este granatul.
Februarie este luna artiștilor. Cei născuți acum au o înclinație spre frumos. Sunt sociabili și iubesc libertatea. Nu sunt persoane supuse, care să trăiască „sub papuc”. Piatra lor e ametistul.
Martie aduce pe lume persoane veșnic îndrăgostite. Cei născuți acum adoră să fie în centrul atenției, le place ordinea, dar nu prea le place munca. Au înclinație în a deveni piloți, politicieni sau muzicieni. Piatra lor e acvamarinul.
Aprilie e luna în care s-au născut marii dictatori, precum Stalin sau Hitler. Așadar, sunt persoane cărora le place ca oamenii să-i urmeze, vor ca toate lucrurile să fie așezate la locul lor, acolo unde trebuie, și privesc viața ca pe o aventură. Sunt persoane geloase, care nu uită atunci când li s-a făcut un rău. Piatra lunii aprilie e diamantul.
Mai este luna liderilor. De aceea, mulți născuți acum urmează o carieră politică. Le plac călătoriile și sunt buni prieteni cu drumul. Sunt oameni creativi, și îi pot influența ușor pe cei din jur. Smaraldul e piatra lunii mai.
Iunie a adus pe lume cei mai mulți câștigători ai premiului Nobel. Sunt ființe sensibile și încăpățânate, cu un simț al umorului bine dezvoltat. Perle sau piatra lunii aparțin acestei luni.
Iulie e luna în care se nasc marii arhitecți. Cei născuți acum sunt persoane de încredere, care știu să păstreze un secret. Se consideră superiori celorlalți, și le place să muncească, atât fizic, cât și intelectual. Piatra lor e rubinul.
August e luna oamenilor care știu cum să se facă plăcuți. Mulți președinți s-au născut în această lună, dar august a adus și ingineri foarte buni. Piatra lunii august e peridotul.
Septembrie e luna în care se nasc persoanele ordonate, calde și sensibile, oferind sprijin celor din jur. Se uită la cele mai mici detalii și întorc problema pe toate părțile, când trebuie să rezolve ceva. Pot fi buni sportivi sau fizicieni. Piatra lor e safirul.
Octombrie a adus pe lumeni persoane sincere, care spun pe față ce gândesc, fără ocolișuri. Sunt prietenoși, sunt ași în arta comunicării și știu cum să socialzeze. Opalul și turmalina sunt pietrele lunii octombrie.
În noiembrie se nasc oamenii cu viziune și multe genii s-au născut în această lună. Le place atmosfera caldă de acasă, le plac provocările și duc la bun sfârșit ce au început. Piatra lor e topazul galben sau citrinul.
Decembrie aduce pe lume persoane impulsive, care se enervează ușor, dar la fel și iartă. Le place să se simtă „buricul pământului” și să fie lăudați. Sunt prieteni loiali și sunt generoși. Piatra lor e turcoazul sau topazul albastru.

bangkok palatul de aurBangkok este capitala Thailandei, dar și cel mai mare oraș al acestei țări, fiind o capitală tânără. Până în secolul al XVIII – lea,  era un sat așezat la gura râului Chao-Phraya, dar după cucerirea și distrugerea principalului oraș al statului Thai, Ayutthaya, capitala a fost mutată pe malul de Vest al râului. În 1782, regele Rama I a construit un palat pe malul de est și a redenumit orașul Krung Thep, care în thailandeză înseamnă Orașul Îngerilor.

Palatul regal din Bangkok este pe bună dreptate denumit „de aur”, și este principala atracție turistică a Bangkok-ului. Denumirea în engleză e Grand Palace, iar turiștii nu pot intra decât dacă poartă pantaloni lungi și bluză cu mâneci lungi, fie că sunt bărbați sau femei.

Aurul abundă aici pretutindeni, de la reprezentările zeului Buddha, până la colosalele figuri ale străjilor de la intrările în temple. În Palatul de Aur există mai multe săli ale tronului. Una din ele este situată în complexul Chakri (Maha Prasat). În ornamentația sălii se îmbină organic culturile Orientului si Occidentului. Minunatele capiteluri aurite, frizele, ghirlandele și reliefurile, tipice arhitecturii palatelor din Occident se învecinează cu tradiționalele simboluri siameze ale puterii: tronul de aur aflat sub baldachinul de aur cu 9 caturi.

Cel mai grandios dintre ele,”Tronul tronurilor”, se găsește în complexul Maha Montien. A fost executat sub forma unei luntrii aurite, dispuse pe o platformă cu mai multe niveluri, acoperită cu aur și cu sculpturi fine. Regele așezat pe tron este ferit de privirile muritorilor, de niște draperii, și pare că plutește în văzduh pe un nor de aur.

Sălile tronului sunt finisate în nuanțe galben-aurii. Pentru cârmuitorul statului în care principala religie o constituie budismul, acest lucru reprezintă un simbol, căci galbenul se leagă prin tradiție de Buddha, de energie sa de foc și de strălucire. Veșmintele monarhilor, țesăturile care împodobesc templele, statuile, toate sunt decorate cu galben. Complexul rezidențial cuprinde numeroase temple.c Cel mai vestit dintre ele este Templul de Smarald al lui Buddha. Pe un tron piramidal de 11 m se înalță statuia lui Buddha sculptată dintr-un bloc de jad. Potrivit legendei, ea ar aduce pace și liniște Regatului Thailandei.

Printre turnurile ce se înalță deasupra palatului,iese în evidență relicvariul (Phra Si Rattana Chendi), un uriaș trunchi de con făcut din aur, unde se găsesc moaștele lui Buddha. Intrările în templu sunt „păzite” de străji (Kinnara), mai exact de sculpturi aurite, pe jumătate femei, pe jumătate păsări, executate cu mare artă, și de războinici înarmați. La soare, aceste figuri strălucesc atât de puternic, încât te dor ochii din cauza reflexelor aurului.

Bibliografie: Aurul lumii, frumuseți și celebrități, autor fragment:Anna Guseva, Chișinău, Editura Arc, 2005.

aur-si-argint-coloidalProbabil ați văzut mai nou în farmacii, naturiste sau nu, medicamente care conțin aur sau argint coloidal, sub diverse forme și denumiri.

Coloidul este o substanță ale cărei particule se află în stare de dispersie.

Aurul coloidal este un supliment alimentar care conține nanoparticule de aur de 24 carate, în apă distilată. Particulele de aur poartă o sarcina omonimă și se găsesc în apa în stare de suspensie. Așadar, este o substanță care conține aur pur și care se poate consuma, fiind comestibilă. Aurul coloidal nu este toxic și nu are gust. Nu există risc de supradoză dacă se administrează 20-50ml aur coloidal, de 5-10mg/litru, pe zi.

Mai nou, aurul este utilizat în medicină, descoperindu-se că reduce inflamarea articulațiilor, îmbunătățește circulația, reface echilibrul hormonal, este un bun analgezic, antioxidant, vindecă depresia, ajută în tulburările digestive și chiar cardiace. Încetinește îmbătrânirea, fiind tot mai mult utilizat și în cosmetică.

Argintul coloidal este, de asemenea, antioxidant: ionii de argint neutralizează radicalii liberi; stimulează imunitatea, fiind considerat ca un sistem imunitar secundar. Este bacteriostatic (oprește dezvoltarea bacteriilor), bacteria fiind un organism unicelular cu membrană încărcată cu sarcina electrică. Citind prospectul suspensiilor cu argint coloidal, mai aflăm că ajută și în cazuri de: ulcer, gingivită, indigestie, candidoză, toxiinfecții alimentare, diaree acută și cronică, sindromul de intestin permeabil, malabsorbție, colită, enterocolită, colon iritabil, hepatită, sindromul oboselii cronice, mononucleoza, herpes, papilomatoza, SIDA, boala Lyme, pneumonie, endocardita, pediculoza, scabie, holera, toxoplasmoza, toxocaroză, paludism, infectii urinare, TBC, pleurezie, otita, sinuzita, meningita, carii dentare, infectii cu Helicobacter pylori, gripa, impetigo, dermatomicoze, eczeme, furunculoza, intepaturi de insecte, psoriazis, arsuri, conjunctivita, blefarita, depresii, deficit de atentie, neoplasm, chimioterapie

Atât aurul, cât și argintul coloidal sunt antialergice. Nici aurul, nici argintul coloidal nu creează reacții adverse, iar unii medici recomandă cu încredere, chiar și pentru copii.

Oricum ar fi, întrebați întotdeauna medicul, înainte de a achiziționa orice tip de medicament, fie el și supliment alimentar.

grâu-auriuPlantele pot să absoarbă aurul din sol în mod natural. Comparativ cu alte tipuri de plante, cele vasculare au conținuturi de aur frecvent foarte ridicate. Plantele vasculare sunt plante superioare, având în interiorul lor vase prin care circulă seva. Ferigile, gimnospermele (plante lemnoase / arbori și arbuști, care au semințele neînchise în fruct) și plantele cu flori sunt plante vasculare. Aur se poate găsi și chiar extrage și din porumb sau lucernă. În plante, aurul se găsește sub formă de particule minuscule, numite nano-particule.

Dintre animale se remarcă bureții marini, insectele, dintre care gândacul de mai, albinele și unele animale terestre care pot avea concentrații de aur cuprinse între 18 pânã la 12 000 ppm (acest simbol face parte din termenii limbii engleze, abreviere ppm – parte din milion, iar transformat este

1 ppm = 1 mg/l).

Chiar și corpul uman conține aur, aurul fiind prezent în structura ADN -ului omului. Un om de 70 kg are în corp aproximativ 0,2 mg de aur. De aceea, aurul este comestibil, iar unii oameni chiar îl consumă.

De asemenea, aurul este prezent și în cărbuni, în cărbunii care dau cenușă puțină sau cei care sunt acoperiți de roci bogate în piritã1, în părțile inferioare și superioare ale stratelor, în fragmentele de cărbuni din gresii sau în fragmentele carbonizate din apropierea faliilor, fracturilor și zonelor brecifiate, adică sfărâmate.

La fel, petrolul, șisturile și alte roci cu conținut de materie organică, prezintã concentrații ridicate de aur. În acest sens putem menționa asfaltul din regiunea Noto, Italia (1,0 ± 0,1 ppm) și petrolul din unele regiuni precum California, SUA și Libia.

Aurul prezintă mari variaţii de conţinut în apele subterane, pâraie, râuri și lacuri, ca și în produsele de precipitare ale acestora. Apa proaspătă cuprinde cca. 0,000033 ppm aur. Dupã Boyle R.W., concentrațiile cele mai mari de aur apar în izvoarele reci și apele de mină asociate zăcămintelor de aur, după care urmeazã apa pâraielor și râurilor din vecinătatea zăcămintelor de aur, apa de adâncime având conținutul de aur cel mai scăzut. În schimb, conținutul de aur este foarte ridicat în apele sărate ale mărilor și oceanelor.

Bibliografie:

Berbeleac, Ion, Zăcăminte de aur, Editura Tehnică, București, 1985.

 1DEX – PIRÍTĂ, pirite, s.f. Sulfură de fier naturală, de culoare galbenă, cristalizată în sistem cubic, folosită mai ales ca materie primă la fabricarea acidului sulfuric. – Din fr. pyrite.

sursa foto

ghanaRepublica Ghana este un stat din Africa de Vest. Începând din secolul al XV-lea, sunt menționate câteva formațiuni statale, dintre care cele mai puternice au fost Denchira și Ashanti. Teritoriul a intrat sub influență portugheză din secolul al XV-lea, urmând ca, în 1553, să vină și englezii. În 1874, Anglia a format o colonie, Coasta de Aur.  Subsolul Ghanei conține mari rezerve de aur, de aici și numele de Coasta de Aur, dat de coloniști, diamante, minereuri de mangan și bauxită.

Ghana este una din cele mai importante state producătoare de aur din lume. Populația locală, ashanti, nu numai că se pricepea să prelucreze aurul, dar și crea din el obiecte neobișnuite. Meșterii africani aplicau foițe subțiri de aur pe lemn sau pe os, cunoșteau tehnica filigranului, a turnării și cizelării.

Însă pe portughezii veniți în Africa, la fel ca și pe spaniolii care au invadat America, nu îi interesa aurul decât sub forma de lingouri. Doar englezii, care au supus definitiv Ashanti, alipindu-l, în 1896 de Coasta de Aur, și-au îndreptat atentia asupra variatelor obiecte si statuete de aur, cu care se înconjurau suveranii locali si apropiații lor.

„Soarele se reflecta în numeroase podoabe de aur, care străluceau din toate părțile. Regele ale cărui maniere inspirau măreție, era încoronat cu o diademă din mărgele de aur care îi cădeau pe tâmple și era împodobit cu un colier din cochilii din aur, <pinteni de cocoș>, prinși cu capetele lungi, și un ornament ce semăna cu un trandafir, desfăcut, cu petale întrețesute, care îi acoperea astfel tot pieptul; legăturile de la genunchii lui erau din aur, cataramele de pe glezne erau alcătuite din figurine de aur lucrate foarte fin, tobe mici, băncuțe, săbii, arme și păsări, adunate în ciorchini. Pe degete avea 2 cataniete de aur, din care plesnea, poruncind să se facă liniște. Cingătorile străjerilor care stăteau îndărătul scaunului său, erau aurite și acoperite cu săbioare din același metal…”, scria, uimit, solul britanic Thomas Bowdich.

Aurarii se inspirau din credințele populare și legendele locale. Mărgelele sub formă de dinți aminteau de amuletele tradiționale împotriva duhurilor rele. Săbiile ceremoniale și sceptrele erau bogat decorate cu plăci de aur cu subiecte alegorice. De exemplu, o pasăre cu tunuri însemna capacitatea conducătorului oștirilor de a disloca repede la mari distante.O figurină de aur cu tam-tam, care înfrumuseța un scaun, sublinia importanța persoanei care trona pe el. În Ghana, până în prezent, se confecționează din aur însemne ale puterii regale pentru completarea tezaurului statului.

Bibliografie: Aurul Lumii, frumuseți și celebrități, autor fragment: Andrei Botmanov, Editura Arc, Chișinău, 2005.

masca de aur africanaÎn Africa, măştile erau lucrate cu o îndemanare deosebită, dintr-o varietate de materiale, de la lemn, la cupru, fier sau chiar aur.  Ele erau folosite purtate în ceremoniile de ritual, pentru a comunica cu spiritele.

De-a lungul timpului, aproape toate ţările din Africa au produs aur. Africanii au dobândit cunostinţe despre prelucrarea metalelor din Nord-Est. Măştile turnate din aur erau folosite şi purtate doar de căpeteniile de trib.

Masca era purtată în timpul ceremoniilor dansante, iar cel ce o putra intra într-o transă profundă, comunicând cu spiritele. Se făceau ceremonii de sărbători, înainte de războaie sau la anumite iniţieri.

Africanii aveau credinţa ăa trupul defunctului revine în pamant, sufletul capătă libertatea, şi doar cea de-a treia parte componentă a omului, forţa vitală, nu îşi găseste locul şi îi deranjează pe urmaşi. Pentru liniştirea ei era menită masca, în care se scurgea forţa vitală.

Prefăcandu-se în mască şi primind un suport, forţa vitală, adică spiritul nu îi permitea morţii să pună stăpânire pe înfăţişarea mortului. Africanii, aveau acelasi comportament faţă de măşti, ca şi faţă de stramoşi – le respectau şi le venerau.

Măştile reprezentau figuri umane, şi se credea că spiritul măştii îl poseda pe cel ce o purta în timpul ceremoniei.

       În ziua de azie, meşterilor africani nu le sunt străine motivele altor popoare. Ei utilizează cu curaj în creaţiile lor, motive islamice şi creştine. Chiar şi semne originale ale epocii industriale şi-au gasit întruchiparea în arta giuvaiergiilor africani: în sec XX au apărut coliere din lame de bărbierit şi pinioane de aur.

Sursă bibliografică: Aurul Lumii, Frumuseţi şi celebrităţi, Autor fragment:Andrei Botmanov, Chişinău, Editura Arc, 2005.

sursa foto

claritate - diamantEste foarte important ca, atunci când achiziţionaţi un diamant, inel sau altă bijuterie cu diamant, să verificaţi şi claritatea acestei pietre, pentru că valoarea depinde şi de acest aspect.

Observarea aspectului interior al diamantelor din punct de vedere al comercializării lor a început în prima parte a secolului XX în Paris, care, în acea vreme era cel mai important centru comercial pentru diamante. Până atunci, nu se punea mare accent pe verificarea interiorului diamantelor. Incluziunile mai negre, sau întunecate erau denumite „carbon”, iar cele luminoase, „gheaţă” sau „zăpadă”.

Pentru a se face diferenţa între diamantele pure, curate şi marea cantitate de diamante cu incluziuni (incluziune – impuritate în masa unui corp solid), diamantele au fost împărţite în două categorii: „pure”, adică diamante curate, şi „piqué” pentru cele cu impurităţi sau incluziuni vizibile.

Cele mai scumpe diamante sunt cele absolut clare, fără imperfecţiuni. Însă multe diamante au incluziuni care pot lua din frumusețea diamantului.

Claritatea unui diamant se stabileşte şi se determină folosind lupa care măreste de 10 ori, sub lumină controlată. Scara de gradare a GIA – Gemological Institute of America a fost stabilită la începutul anilor 1920,  pentru a stabili gradul de claritate al unui diamant. Astfel, există 11 grade de claritate, împărţite în două:

Primele denumiri ale clarităţii sunt următoarele:

  1. flawless  (fl) – fără incluziuni interne
  2. very-very slightly imperfect  (VVSI)  – există incluziuni foarte-foarte mici
  3. very slightly imperfect  (VSI) – incluziuni foarte mici
  4. slightly imperfect (SI) incluziuni apriaoe vizibile
  5. imperfect (I ) – incluziuni vizibile

În 1963 s-a făcut o modificare la sistem, dar ultima modificare a sistemului de clasificare claritate a avut loc în anul 1999, atunci când termenul „imperfect” a fost schimbat la „inclusion”.

Scara de evaluare GIA este împărţită în şase categorii şi unsprezece grade. Acestea sunt:

  1. perfecte (FL – flawless)  – diamantele nu au incluziuni sau pete vizibile în mărire de 10 ori cu lupa, sub lumină controlată
  2. perfecte în interior (FI)  –  nu au incluziuni vizibile cu lupa când sunt mărite de 10 ori, doar pete mici pe suprafaţa diamantului
  3. foarte, foarte puţine incluziuni (VVS)  – diamantele au incluziuni mici, greu de observat mărind de 10 ori. Această categorie e  împărțită în două clase: VVS1 –  un grad mai mare de claritate, şi VVS2 – incluziuni de mărimea unor ace
  4. foarte puţine incluziuni (VS) –  diamantele au incluziuni minore, care sunt dificil de văzut de către un specialist când sunt privite sub lupă, mărite de  de 10 ori. Categoria VS este împărțită în două clase: VS1  – denotă un grad claritate mai mare decât VS2.
  5. puţine incluziuni (SI)  – diamantele au incluziuni vizibile, uşor de văzut de către un specialist când sunt privite sub lupă şi mărite de 10 ori. Categoria SI este împărțită în două subcategorii:  SI1  – denotă un grad mai mare de claritate, şi  SI2, cu un grad de claritate mai mic.
  6. Incluziuni (I)  – diamantele au incluziuni vizibile în mod clar, fără mărire sau au incluziuni care ameninţă durabilitatea pietrei.Categoria I este împărțită în trei clase: I1, sau  Piqué 1 – , I2, sau Piqué 2, şi I3 sau Piqué 3.  Incluziunile din diamantele încadrate la categoria I1 pot fi adesea văzute cu ochiul liber. Cele din I2  sunt uşor de văzut, în timp ce diamantele din I3 au incluziuni mari şi extrem de uşor de văzut.

Această scară a GIA este folosită şi astăzi.

Bibligrafie: Verena Pagel-Theisen, Diamond Granding ABC, 2001.

sursa foto

zodii

Suntem diferiţi, ne completăm unii pe alţii şi tocmai asta face ca viaţa să aibă farmec. Fiecare zodie are propriile caracteristici şi trăsături, de multe ori aflând de aici ceea ce nu ştiam despre cel de lângă noi sau chiar despre propria persoană.

Zodia Berbec (21 martie – 20 aprilie) – Semn de foc, cei născuţi în zodia berbec au o fire independentă, sunt orgolioşi şi le place să fie mereu pe primul loc. Se ştie că sunt încăpăţânaţi, iar dacă îşi propun ceva, nu se lasă până nu îşi ating scopul. Îi place să cheltuie bani, şi nu este genul de persoană care agoniseşte şi pune bani la ciorap. Adoră să fie în centrul atenţiei şi să socializeze. Sunt familişti şi le place să fie casnici, în ciuda firii lor independente. Piatra preţioasă a berbecului este diamantul, iar metalul e fierul. Însă berbecilor le place şi aurul galben.

Zodia Taur (21 aprilie – 21 mai) - Semn de pământ, persoanele născute sub semnul acestei zodii sunt stabile, răbdătoare şi loiale. Adună „bani albi pentru zile negre”, şi nu le place să cheltuie. Sunt chibzuiţi şi statornici, dar şi posesivi, dorind să controleze viaţa celor apropiaţi.  Sunt oameni harnici şi cu picioarele pe pământ, plăcându-le viaţa bună şi confortul. La fel ca berbecii, sunt încăpăţânaţi şi, chiar dacă au greşit, le este foarte greu să-şi ceară iertare. Piatra preţioasă a taurului este smaraldul, iar metalul este cuprul. Taurului îi place aurul roşiatic.

Zodia Gemeni (22 mai – 21 iunie) – Semn de aer, Gemenii sunt sensibili, debordează de energie pozitivă şi sunt sociabili. Le place să comunice, preţuiesc oamenii şi timpul, dar nu le pasă deloc de bani. Nu le prea place să fie responsabili, însă, când îşi iau un angajament, îl duc până la capăt, într-un mod perfect. Nu le place să fie dependenţi de ceva sau cineva, sunt lideri şi nu acceptă compromisurile. Cei născuţi în Gemeni sunt spontani şi imprevizibili, le place schimbarea şi acceptă cu uşurinţă tot ce e nou. Perla este piatra gemenilor, iar metalul este mercurul.

Zodia Rac (22 iunie – 22 iulie) – Semn de apă, cei născuţi sub acest semn zodiacal sunt familişti, casnici, le place să gătească, fiind gurmanzi şi le place rutina. Racul îşi schimbă dispoziţia după cum bate vântul, fiind, uneori, prea sentimental, afectuos şi sensibil. Îi place să aibă ultimul cuvânt şi este autoritar. Racii sunt strângători, le place să facă economii şi să administreze banii. Sunt creativi, plini de imaginaţie şi simţ artistic. Piatra racului este rubinul, iar metalul este argintul.

Zodia Leu (23 iulie – 22 august) – Semn de foc, Leii sunt persoane mândre şi ambiţioase, având stima se sine la un nivel foarte ridicat. Celor din jur li s-ar putea părea că Leul este arogant, şi nu ar greşi deloc. Leilor le place să fie admiraţi, lăudaţi şi respectaţi, iar dacă fac ceva, le place să culeagă laurii. Sunt lideri şi sunt autoritari, ambiţioşi şi cu simţ artistic, dar, uneori sunt egoişti. Le place luxul şi viaţa bună şi sunt foarte cheltuitori. Pentru ei, banii au fost făcuţi pentru a fi daţi mai departe, nu adunaţi. Piatra leului este peridotul şi sardonixul, dar şi diamantul galben, iar metalul lor este aurul, regele metalelor.

Zodia Fecioara (23 august – 21 septembrie)  - Semn de pământ, celor aflaţi în această zodie le place viaţa simplă. Sunt sociabili şi vorbesc mult, fiind foarte atenţi la detalii. Sunt persoane inteligente şi au o minte ascuţită. Harnici şi muncitori, ei nu se dau în lături de la nimic, fiind primii şi când vine vorba de distracţie. Le place viaţa la ţară, cu grădină, animale şi păsări, şi multă libertate. Sunt persoane loiale numai dacă îşi întâlnesc partenerul visurilor lor. Fecioara nu se sacrifică prea mult să facă bani, iar când îi are, îi cheltuie repede. Piatra fecioarei este safirul, iar metalul este mercurul, dar Fecioara adoră şi bijuteriile din aur cu pietre preţioase.

Zodia Balanta (22 septembrie – 22 octombrie)  - Semn de aer, cei născuţi în zodia Balanţei sunt buni organizatori, ordonaţi şi disciplinaţi. Le plac banii, şi îi adună, pentru că le oferă senzaţia de siguranţă, aşa că sunt genul de persoane care fac economii. Sunt diplomaţi şi plini de farmec, raţionali şi le e foarte greu atunci când trebuie să ia o decizie. Au talentul de a învârti oamenii pe degete şi le place să ştie că ei controlează totul. Doresc să aibă o viaţă comfortabilă, fără complicaţii, şi cu cât mai multe plăceri materiale. Piatra balanţei este opalul şi turmalina, iar metalul – cuprul. 

Zodia Scorpion (23 octombrie – 21 noiembrie) – Semn de pământ, Scorpionul are o fire puternică şi ambiţioasă, misterioasă şi imprevizibilă. De asemenea, are o fire dominantă şi îi place să conducă. E gelos şi curios, şi îi place să investigheze. Aşa că, dacă vreţi să înţelaţi un scorpion, e cam greu. Iubeşte plăcerile vieţii şi nu prea acordă importanţă deosebită banilor. Se iubeşte şi se respectă pe sine, dar pune mereu un semn de întrebare asupra celorlalţi, fiind plin de neîncredere. Piatra Scorpionului este topazul, iar metalul – oţelul şi platina.

Zodia Sagetator (22 noiembrie – 20 decembrie) - Semn de foc, cei aflaţi în zodia Săgetător au un simţ al umorului bine dezvoltat, sunt impulsivi şi le place aventura. Le place să citească şi să socializeze, făcându-şi prieteni mulţi şi foarte uşor. Sunt încăpăţânaţi, le place distracţia şi nu le place să se simtă încătuşaţi, fiind firi libertine. Banii nu sunt o prioritate pentru Săgetători. Programul, stabilitatea şi ordinea, nici pe atât. Piatra Săgetătorului e turcoazul şi zirconul, iar metalul – cositor.

Zodia Capricorn (21 decembrie – 19 ianuarie) – Semn de pământ, Capricornul este materialist, chiar dacă nu vrea să recunoască. Iubeşte banii, deoarece consideră că banii sunt cheia succesului. Sunt persoane răbdătoare şi prietenoase, le place să comunice şi să organizeze. Întotdeauna, cei născuţi sub această zodie vor pune pe primul plan  casa, familia, copiii, siguranţa şi interesul pentru bani.  Capricornul are dese căderi emoţionale şi de multe ori e prost dispus, de aceea nu e uşor să trăieşti cu un Capricorn. Piatra lui este granatul, iar metalul e plumbul.

Zodia Varsator (20 ianuarie – 18 februarie) - Semn de Aer. Niciodată nu te vei plictisi lângă un Vărsător, deoarece e optimist, vesel, plin de energie şi de idei bune. Îşi iubeşte mult familia, iubeşte libertatea, şi nu-i place să-l întrebe cineva de unde vine şi unde pleacă. E un cheltuitor înnăscur, iar banii nu stau nici o clipă în mâna lui. Când îşi alege partenerul de Viaţă, Vărsătorul pune mai mult accent pe potrivirea din punct de vedere mental, decât pe atracţia fizică. Piatra Vărsătorului este ametistul, iar metalul e plumbul.

Zodia Peşti (19 februarie – 20 martie) – Semn de apă, celor care aparţin zodiei Peşti le place să dobândească lucruri materiale. Au anumite pasiuni sau hobby-uri cu care îşi ocupă mai tot timpul. Le place să aibă familia lor şi, în ciuda aparenţelor, Peştii sunt firi sensibile şi sunt sufletişti. Au o fire dominantă şi sunt impulsivi, acţionând, de multe ori, înainte de a gândi. Atunci când se îndrăgostesc, Peştii îşi pierd controlul, dar asta se întâmplă destul de rar. Peştii iubesc banii şi încearcă să-i înmulţească. Piatra Peştilor e acvamarinul, iar metalul e cositorul, dar le place şi aurul şi argintul.

Sursă bibliografică:

Rose, Geraldine; Wilcox, Cassandra, Horoscopul noului mileniu, Ediţia a II – a, Bucureşti, Editura Lucman, 1999.

1 aprilieÎn toată lumea, de 1 Aprilie, oamenii fac glume şi se păcălesc unii pe alţii. Nu este o zi declarată ca fiind zi naţională sau internaţională, dar este sărbătorită de multe ţări din lume, de multe secole.

Această zi se sărbătoreşte încă din secolul al XVI – lea, de pe vremea regelul Carol al IX-lea al Franţei. Pe atunci, Anul Nou se sărbătorea primăvara, la fel ca în multe alte ţări, pentru că era Anul Nou agricol, când oamenii puteau să înceapă să lucreze pământul, să semene, când natura se trezea la viaţă. Regele a mutat serbarea Anului Nou din 1 Aprilie în 1 Ianuarie, tot atunci înlocuind calendarul Iulian cu cel Gregorian. Însă, o seamă se oameni ţineau la vechile obiceiuri, şi serbau venirea Anului Nou tot pe 1 Aprilie.  De Anul nou, oamenii îşi făceau cadouri unul altuia, iar în 1 Aprilie, cadourile s-au transformat în farse. Păcăliţii erau numiţi „proştii lui Aprilie” sau „April Fools”.

Tot din această perioadă, şi în Belgia, Italia, Canada, Portugalia, Spania şi Olanda există o tradiţie de 1 Aprilie. Această zi e numită „poisson d’avril”, „pesce d’aprile” sau „aprilvis”, adică „peştele lui aprilie”. Probabil provine tot de la schimbarea calendarului, deoarece, în 1 aprilie, luna se află în zodia Peştilor. În aceste ţări, se lipeşte un peşte de hârtie pe spatele unei persoane, fără ca să ştie.

La noi, la români, această zi a început să fie sărbătorită din secolul al XIX – lea. În această zi, feciorii se costumau, încercând să le păcălească pe fete şi să le sărute. Dacă fetele se măritau în această zi, se zicea că vor avea parte de un soţ ascultător, în schimb, băieţilor li se prevestea o căsnicile „în lesă”.

De asemenea, se spunea că primăvara le juca feste oamenilor: ba se făcea că vine, ba venea iar iarna. Cred că, anul ăsta, şi nouă ne-a făcut primăvara farse. :)


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate