%archive_title% | BSG

zircon-piatraDespre zircon s-ar putea spune că nu este apreciat la adevărata lui valoare de către bijutieri. Deşi are o duritate destul de mare pe scara Mohs: de la 6,5 la 7,5,  luciu adamantin, adică de diamant, birefringență puternică şi culori foarte atrăgătoare, preţul lui este destul de mic în comparaţie cu alte pietre prețioase sau semiprețioase, care au calități foarte asemănătoare.

Recunoaștem zirconul, în primul rând, după transparența strălucitoare a pietrei, şi apoi după culoare. Zirconul natural poate avea culorile maro-gri, până la maro-roșu, iar cea mai populară culoare este maro-auriu. Zirconul transparent este destul de rar. Are o strălucire atât de puternică încât, montat pe bijuterii, deseori poate fi confundat cu diamantul.

De sute de ani, zirconul se poate trata chimic. În urma tratamentului, el îşi poate schimba culoarea în albastru, roșu, verde sau portocaliu. Însă unele pietre sunt stabile, şi îşi recapătă, în timp, culoarea iniţială, sau se decolorează. De asemenea, zirconul își poate schimba culoarea şi dacă e tratat termic. Dorind să obţină zircon incolor, care e mai rar, mulţi bijutieri încălzesc zirconul de culoare maro-roșcată, până devine incolor. Dar, dacă este expus la radiaţii ultraviolete sau prea mult la soare, acesta îşi recapătă culoarea inițială.

O altă modalitate de a recunoaște zirconul este birefringența puternică. Privind prin tableta pietrei, se pot observa un număr dublu de faţete inferioare faţă de numărul real. Tăietura zircon, specifică acestei pietre, a fost concepută tocmai pentru a pune în evidență această proprietate atât de rar întâlnită. Tăietura maximizează reflexia luminii şi este o altă variantă a tăieturii briliant.

Zirconul poate fi imitat, folosindu-se sticlă incoloră sau spinel sintetic în locul lui. Este suficientă o privire atentă prin lupă şi o zgâriere uşoară cu un obiect ascuţit. Dacă se zgârie uşor, înseamnă că nu este zircon.

Bibliografie:

Crowe, Judith, Ghidul pietrelor preţioase : cum să evaluăm şi să utilizăm pietrele preţioase, de la tăietură şi culoare, la formă şi montură, Bucureşti, editura Enciclopedia RAO, 2007.

bratara-simbolLa fel ca inelul, şi brăţara se află printre cele mai populare şi purtate  bujuterii, atât de femei, cât şi de bărbaţi.  Atunci când oferi sau primeşti o brăţară, înseamnă uniune, dorinţa ca relaţia dintre două persoane să evolueze, să se transforme în ceva serios.

Având ca simbol cercul, care e forma brăţării, oamenii purtau brăţări pentru a fi protejaţi, fie de forţe malefice, superioare nouă, fie de ghinion. Războinicii, când mergeau la luptă, trasau în jurul lor un cerc şi purtau diferite brăţări, în speranţa că moartea îi va ocoli. Cercul şi, implicit brăţara, mai înseamnă armonie, între trup şi suflet, între cel ce poartă şi divinitate, între soţ şi soţie etc. Cercul este simbolul divinităţii, al soarelui, perfecţiunea şi echilibrul.

În trecut, brăţările arătau statutul social al unei persoane. Dacă femeia purta brăţări din aur, încrustate cu pietre preţioase, atunci soţul ei era înstărit.

Sunt persoane cărora le place să poarte mai multe brăţări. Se spune că două brăţări (două cercuri) semnifică ziua şi noaptea, întunericul şi lumina, binele şi răul, iar trei cercuri simbolizează treimea: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Mai sunt şi brăţările de picior, care, pe lângă faptul că sunt purtate cu scop estetic, mai au şi alte semnificaţii. Se spune că o persoană care poartă brăţară la glezna piciorului stâng, e în căutarea sufletului pereche, iar dacă o are la glezna piciorului drept, e căsătorită. Dacă are brăţări la ambele picioare, atunci e căsătorită, dar nu e tocmai „stabilă”. :)

De regulă, brăţările se purtau la mâna dreaptă, dar, de când au apărut ceasurile de mână, se poartă ceasul pe mâna stângă, iar brăţările pe mâna dreaptă. Sau se pot purta chiar pe ambele mâini, de ce nu? :)

Strămoşii noştri, dacii, purtau brăţări în formă de spirală, care se terminau cu capete de şarpe. Având în vedere faptul că brăţările descoperite sunt de dimensiuni mari, dar şi mici, se pare că le purtau atât femeile, cât şi bărbaţii, pe antebraţ. Spirala este un semn omniprezent pe teritoriul vechii Dacii. Şi astăzi îl putem vedea gravat pe porţile caselor ţărănesti, pe ouăle încondeiate, pe cergi, tesături şi multe altele. Spirala simbolizează vârtejul cosmic, aspiraţia spre infinit. Semnul, se spune că le-a fost dat de  zeul Daksha , zeul Creaţiei (care se află la originea numelui de Dacia sau Dakia), pentru a-i însemna pe daci ca fiind poporul ales, dar este şi un blestem pentru cei care îşi uită rădăcinile.

chihlimbar Chihlimbarul este un fel de rășină aromatică solidificată, întărită; e o fosilă translucidă sau aproape transparentă, a cărei culoare care variază de la un galben deschis pînă la cărămiziu și cafeniu. Mai poartă şi denumirea de ambră și succin, iar în trecut era numit „aurul nordului”, fiind foarte preţuit. Răşina provine de la nişte pini care au existat în urmă cu mai bine de 50 de milioane de ani.

Încă din timpurile preistorice, chihlimbarul era prelucrat şi foarte apreciat, fiind una din primele geme folosite. Chihlimbarul conţine adesea licheni şi insecte care au fost prinse în răşină atunci când era încă cleioasă. Mai are şi incluziuni în formă de frunză de nufăr , formate de aerul care a rămas înăuntru. Acest lucru dovedeşte faptul că este un chihlimbar autentic, nu un ambroid (ambdoidul este o ambră compozită, şi e format prin încălzirea la temperaturi înalte a unei bucăţi mici de ambră veritabilă şi presarea acestora. Are un aspect tulbure şi, adesea e vopsit).

Copalul este o rășină naturală transparentă, de culoare galbenă, formată  din descompunerea în pământ a arborilor rășinoși fosili sau din diverse plante tropicale, fiind folosit la prepararea lacurilor. Copalul se aseamănă mult cu chihlimbarul.

Cum se poate verifica dacă e chihlimbar veritabil? Cu un vârf de ac încins. Când e atins, chihlimbarul sau ambra scoate un ful al cărui miros se aseamănă cu tămâia. Dar dacă e un fals, plasticul se topeşte, iar acul lasă o urmă neagră.

Chihlimbarul poate avea culoare galbenă (acesta e cel mai scump şi mai preţuit), verde (greu de găsit), violet (foarte rer şi nu prea se găseşte pe piaţă), mai poate fi alb (denumit şi „ambră de oase”), negru (e de colecţie şi nu se găseşte pe piaţă) sau de culoarea coniacului (de la maro – auriu la brun – roşcat).

Una din principalele surse de chihlimbar de calitate superioară este Polonia, iar guvernul poloniei a declarat chihlimbarul ca parte din moştenirea naţională. pentru a comercializa chihlimbar, polonezii au nevoie de licenţă.

Există expresia vin ca chihlimbarul, pentru un vin galben închis. Chihlimbarul cenușiu este  o substanţă ceroasă, formată în intestinul  cașaloților, cenușie, tenace și flexibilă, cu miros de mosc, folosită în parfumerie.

Chihlimbarul galben era numit în vechea greacă elektron şi  a dat numele electricității, fiindcă, frecînd o bucată de chihlimbar lustruită, Talete din Milet, în sec. 7  î. Hr., a constatat că atrage corpurile ușoare.

Bibliografie:

Crowe, Judith, Ghidul pietrelor preţioase : cum să evaluăm şi să utilizăm pietrele preţioase, de la tăietură şi culoare, la formă şi montură, Bucureşti, editura Enciclopedia RAO, 2007.

inel_simbolUn inel poate fi cartea de vizită a celui care îl poartă. El reflectă atât caracterul, cât şi personalitatea sau stilul de viaţă.

Din cele mai vechi timpuri, inelul a fost o bijuterie foarte preţuită, fie că a fost vorba de cel de logodnă, de verighetă sau de un inel purtat ca podoabă. Se spune că atunci când simţi nevoia să-ţi cumperi un inel, vrei să marchezi un nou început în viaţa ta. Iar când simţi nevoia să dăruieşti, sau când primeşti un inel, legătura cu persoana respectivă vrea să devină mai strânsă, mai apropiată.

Inelul e articolul de bijuterie purtat cel mai des, atât de femei, cât şi de bărbaţi. Şi, de obicei, este împodobit cu una sau mai multe pietre preţioase. Aceste pietre spun multe despre „stăpânul” lor, de la culoare, la dimensiuni, forme sau valoare.

Inelul este un cerc, iar cercul este simbolul ciclicităţii, unităţii, al legăturii şi al înlănţuirii la infinit. Cercul este şi simbolul soarelui, sursă a vieţii, unul dintre cele mai vechi simboluri.

În trecut, inelul vorbea despre statutul social al celui ce-l purta. În Grecia antică apare pentru prima oară inelul cu sigiliu. Sigiliul, care  garanta a secretul și de asigura autenticitatea unui act, prezintă,  simbolic, autoritatea posesorului și locul său în ierarhia socială, dar și importanța documentului pe care este aplicat.

De asemenea, metalul din care e confecţionat un inel spunea multe despre aparţinător. În Roma antică, sclavii nu aveau voie să poarte inele. Oamenii de rând aveau voie să poarte doar inele din fier, şi numai nobilii purtau inele din aur, argint sau alte metale preţioase.

Inelul este simbolul dragostei, al căsătoriei, al legăturii dintre bărbat şi femeie, dar şi al prieteniei sau al credinţei. De exemplu, inelul papal are un sigiliu. Inelul simbolizează puterea pontificală şi se numeşte Inelul Pescarului. Denumirea vine de la Sfântul Petru, supranumit şi „pescar de oameni”, care l-a ales pe papa Linus de la Roma ca succesor al său.. Inelul se distruge la moartea papei, sau, cum e în cazul papei Benedict al XVI – lea, care a dorit să se retragă. Se distruge pentru a nu se putea falsifica documente pontificale (pontiful este şeful suprem al Bisericii catolice, papa). Sărutul inelului papal simbolizează supunerea şi respectul. Inelul episcopal reprezenta uniunea cu Biseica.

Chiar şi călugăriţele poartă un inel, ca simbol al căsătoriei cu Isus.

Inelul este un semn bun şi în vis. Dacă visezi că găseşti un inel – te îndrăgosteşti. Dacă îl ai pe deget, semnifică uniunea cu o anumită persoană. Dacă pierzi un inel – destrămarea relaţiei cu persoana de care te leagă inelul, iar dacă găseşti un inel vechi – regăsirea unei iubiri sau prietenii pierdute.

Culoarea pietrelor unui inel vorbeşte, de asemenea, despre stăpânul inelului – vezi semnificaţia culorilor.

Ca orice altă bijuterie, şi inelul are o anumită încărcătură spirituală, şi îi poate conferi celui care le poartă echilibru psihic, stabilitate emoţională sau protecţie. Inelul este un simbol al unui legământ. Prin inel, legătura a două persoane devine mai puternică.

Cercei din aur alb si galben - linie serpuita DETALIUMajoritatea caselor de amanet au şi aur expus spre vânzare. Bijuteriile nerăscumpărate și rămase gaj, au fost curăţate şi recondiţionate şi au fost scoase la vânzare. Preţul este mai mic decât la magazinele de bijuterii, deoarece nu se mai pune în calcul manopera și pierderea.

Avantajele de a cumpăra aur de la amanet sunt multe. În mod normal, orice casă de amanet care îşi respectă clienţii, curăţă bijuteriile cu o soluţie specială şi le repară, dacă au vreun mic defect, astfel încât ele arată precum bijuteriile noi. De asemenea, bijuteriile trebuie să fie analizate şi marcate cu marca de garanţie proprie, care certifică titlul înscris pe poanson. Abia apoi le pun la vânzare. Un alt avantaj ar fi acela de a investi în aur, mai ales că preţul aurului tot creşte.

Iar dacă dorim să oferim cuiva un cadou special, dar nu ne permitem să luăm obiecte noi, la care, aproape jumătate din preţ costă manopera, e de preferat să alegem să cumpărăm aur din amanet.

Totodată, dacă ne-am săturat de bijuteriile noastre şi vrem să le schimbăm, le putem amaneta sau vinde la amanet, iar în schimbul banilor, ne putem alege alte bijuterii noi, care sunt la vânzare.

Bineînţeles că, atunci când luăm decizia asta, trebuie să fim atenţi la anumite aspecte. În primul rând, o firmă de amanet serioasă oferă bon fiscal și certificat de garanţie pentru bijuteriile pe care le vinde. În acel certificat trebuie să scrie gramajul şi caratajul bijuteriei din aur.

La BSG, toate aceste condiţii sunt îndeplinite. De la noi puteți cumpăra liniştiţi bijuterii din aur, economisind și investind în același timp.

bijuterii_amanet_bsgDacă în articolul trecut v-am făcut o introducere în lumea amanetului şi am stabilit ce trebuie să știm când facem un contract la un amanet, acum vă voi spune cum se procedează la restituirea împrumutului şi scoaterea bijuteriilor.

Atunci când se întocmește contractul de împrumut, se stabilește de la început pe ce perioadă se face. De regulă, un contract de amanet se face pe o perioadă de până la 30 de zile. O firmă serioasă nu cere dobânda la început, ci la rambursare. Chiar dacă s-a stabilit o zi anume, în cazul în care se dorește ca împrumutul să se achite mai repede de termen, e normal să se poată acest lucru, iar bijuteriile să fie primite înapoi, exact în starea în care au fost lăsate. În această situație, orice firmă corectă de amanet nu ia dobânda pe toată perioada stabilită, ci recalculează dobânda la zi.

Dacă, la ziua stabilită în contract nu avem posibilitatea să restituim suma împrumutată, nu ar trebui să fie nici o problemă. Se achită doar dobânda, iar contractul se poate prelungi până la data dorită.

În cazul în care nu mai dorim să plătim împrumutul făcut la un amanet, nu ar trebui să fie nici o problemă. În mod normal, datoria se anulează prin garanția lăsată, şi anume bijuteriile, pe care amanetul le va vinde, iar noi nu mai avem nici o obligație. Iar când mai dorim să împrumutăm altă sumă, vom putea s-o facem, fără nici un impediment.

BSG respectă toate  aceste condiţii, și puteți apela oricând, cu încredere la serviciile noastre.

amanetDe multe ori se întâmplă să rămânem fără bani înainte de a lua leafa. În acest caz, apelăm la rude, la vecini sau la prieteni. Dar, odată ce am luat bani împrumut de la cineva, apar şi obligațiile, ca să nu mai vorbim de jena pe care o simțim în momentul în care cerem banii.  Aşa că mai avem şi o altă soluție sau opțiune: amanetul. Cu siguranță cu toții avem bijuterii sau obiecte din aur pe care le putem lăsa în siguranță în amanet şi pe ele putem lua banii de care avem nevoie,  pentru ca, la ziua de salariu sau când stabilim cu amanetarul, să mergem să luăm aurul înapoi, cu o dobândă, fără a rămâne cu alte obligații.

Însă, înainte de a intra într-un amanet, trebuie să ne informăm corect în toate privințele, pentru că bijuteriile oricăruia dintre noi nu au numai valoare materială, ci şi spirituală. Şi, atunci când le lăsăm pe mâna cuiva, acela trebuie să fie de încredere şi să ne ofere siguranța că obiectele lăsate acolo sunt pe mâini bune. Fie că e vorba de un lănțișor primit de la mama, inelul de logodnă, verigheta sau poate o simplă brățară de aur,  vrem ca ele să ne aștepte într-un loc sigur, până le vom ridica.

În primul rând, atunci când pășim într-un amanet, firma trebuie să ne fie cunoscută, cu vechime pe piață, să mai fi auzit de ea. Orice firmă serioasă de amanet, care se respectă şi îşi respectă clientul, are un contract cu o firmă de pază specializată, şi, dacă nu are un om care să supravegheze, atunci măcar să aibă lipit pe geam un sticker sau abțibild prin care informează clientul că obiectivul este păzit. Mai trebuie să aibă şi camere de luat vederi şi chiar geamuri blindate. Se știe câte cazuri de spargeri şi furturi s-au întâmplat la casele de amanet nesecurizate şi înființate peste noapte.

Apoi, amanetarul de la casierie trebuie să verifice şi să evalueze gratuit obiectele pe care vrem să le amanetăm, şi să explice, în detaliu, condițiile şi termenii contractului pe care, posibil, îl vom încheia. Trebuie să aibă cantar electronic omologat, iar afișajul trebuie să fie şi la vederea clientului. O firmă serioasă de amanet nu ia niciodată dobânda la încheierea contractului, ci la rambursare, când venim să scoatem bijuteriile. După ce încheiem contractul de amanetare, neapărat trebuie să primim şi noi un exemplar.

bijutier bancherPână la marile descoperiri geografice de la sfârșitul secolului al X V-lea, aurul era atât de rar în Europa, încât  bijuteriile şi obiectele de artă confecționate din acest metal prețios au fost monopolizate în mare măsură de curtea regală şi biserică. Bijutierii trăiau în anturajul regelui, lucra numai pentru curtea regală  şi exprima în opera sa de artă dorințele stăpânilor săi. Nu erau decât foarte puțini bijutieri, secretele acestei meserii nefiind la îndemâna oricui, şi de obicei se transmitea de regulă din tată în fiu.

În Evul Mediu şi în perioada Renașterii, bijutierii se bucurau de stimă, încredere şi respect. Atunci a început să se dezvolte practica depozitării de metal prețios, sub diferite forme, chiar şi sub formă de monede de aur. Bijutierul le lua şi le închidea în fișete (dulapuri metalice, pentru dosare, acte, sau obiecte prețioase, cu închizătoare de siguranță). În schimb, ca dovadă a păstrării aurului, bijutierul îi dădea clientului un fel de recipisă (recipisă – dovada care atestă recepționarea sau restituirea a ceva: bani, bunuri materiale etc.), un certificat al depozitului de aur pe care bijutierul îl avea în păstrare. Acest certificat reprezintă prima formă a bancnotelor. Bijutierul a continuat să fie bancher şi după formarea primelor bănci moderne, în adevăratul sens al cuvântului (cum a fost banca din Amsterdam, înființată în 1606).

Bibliografie: Murgu, Nicolae; Isărescu, Mugur, Aurul, mit şi realitate, Iaşi, Editura Junimea, 1981.

 

turnul mercury city - moscovaAşa cum am mai spus şi în alte articole, aurul are o gamă largă de utilizări, pe lângă confecționarea bijuteriilor. El poate fi găsit în calculatoare, în navele cosmice, în echipamentele telefonice şi de comunicații, se folosește în medicină, stomatologie, e utilizat în cosmetică, în confecționarea îmbrăcămintelor, în industria aerospațială (blochează 98% din radiațiile solare), şi în multe şi diverse domenii.

Ceea ce nu ne-am imagina e că aurul se folosește în construcția clădirilor urbanistice moderne, şi s-a folosit de când au apărut zgârie-norii. Gigantele paralelipipede din oțel şi sticlă conțin o anumită cantitate de metal prețios, aur sau argint.

Fațadele acestor clădiri sunt confecționate dintr-o sticlă specială, care din exterior pare a fi colorată şi reflectorizantă, însă, din interior este total transparentă. Un purtător foarte fin, care conține aur sau argint, este încorporat în sticla geamurilor, printr-un proces de evaporare în vid. Cu cât e mai mare cantitatea de aur din purtător, cu atât geamul va fi mai colorat şi reflectorizant, iar lumina care pătrunde în interior este mai puțin strălucitoare şi mai plăcută, iar razele infraroșii sunt reflectate, şi astfel căldura, în timpul verii, nu va mai fi înăbușitoare.

Bibliografie: Murgu, Nicolae; Isărescu, Mugur, Aurul, mit şi realitate, Iaşi, Editura Junimea, 1981.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate