%archive_title% | BSG

sf_andreiÎn 30 Noiembrie se sărbătorește Sfântul Apostol Andrei,  ocrotitorul României.
Sfântul Apostol Andrei a fost fiul lui Iona din Galileea și fratele lui Simon Petru.
Înainte de a fi Apostol el a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Auzind de Mântuitor, l-a urmat pe drumurile Țării Sfinte, fiind martor al faptelor lui Isus, văzându-i patimile și plângându-i moartea.
După moartea lui Isus, apostolii l-au desemnat  pe ucenicul Andrei să propovăduiască lumea.
Astfel a ajuns din Macedonia până în ținuturile din jurul Mării Negre și Dunăre, în Sciția (Dobrogea de azi).
A murit în timpul împăratului Nero în anul 60, pe 30 noiembrie la Patras, răstignit cu capul în jos pe o cruce în forma de X ,denumită crucea Sfâtului Andrei.
Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al  evangheliei la geto-daci.
El este ocrotitorul României dar și al Scoției, Spaniei, Siciliei, Greciei și Rusiei.
Cei ce poartă acest nume  să fie fericiți pentru că el înseamnă bărbăție și valoare.

„La multi ani !”

Pentru un om obișnuit, aurul jefuit de pirați, strâns și ascuns pe o insula secretă sau într-o tainică peșteră de pe malul oceanului, reprezintă substanța unei comori. Însă asemenea tezaure nu prea au fost descoperite de către căutătorii de comori. La fel de negăsit sunt și comorile cuceritorilor continentului american, care au jefuit aurul și giuvaierele din temple și palate.
Aurul, transformat în lingouri sau monede, ce trebuia transportat în cala corăbiilor, scufundat din cine știe ce cauze, nu este nici pe departe doar o legendă. Aurul și argintul pretinse tribut au existat și ele cu adevărat. De asemenea, și minele de aur, exploatate cu pricepere, valorează o avere.
Tot acest aur, dar și multe alte obiecte de valoare istorică și nu numai, constituie comorile ascunse, căutate de sute de ani în întreaga lume. Odoarele bisericești furate sau puse la păstrare sunt de obicei, ca și podoabele regale, pierdute în vremuri de război. Nici comorile regilor de demult, adevărate tezaure naționale, și despre care astăzi se vorbește adesea în legende, nu sunt neapărat un rod al fanteziei.
De exemplu, lanțul de aur al ultimului împărat incaș Atahualpa (1502-1533), conform legendei măsoară 350 pași lungime, este alcătuit din verigi groase cât mâna unui om și a fost nevoie de peste 200 de bărbați ca să îl ridice. Toate astea și multe altele s-au pierdut.
Nu au fost găsite nici legendarele mine de aur ale regelui biblic Solomon (cca 965-926 î.H.), pierdute undeva în țara de poveste Ofir, despre care cercetătorii cred ca ar fi situata undeva pe teritoriul Arabiei Saudite.
Nici bogățiile templului Siwah, din Egipt, și nici mormântul conducătorului mongol Ginghis-Han (1155-1227) cu uriașele sale comori, nu au fost găsite nici astăzi.
În Pelopones, în Golful Pylos, care acum se numește Navarino, s-a scufundat, în anul 1827, o întreagă flotă turco-egipteană, care avea la bord aur în valoare de peste 100 milioane de euro.
Un căutător de comori ar trebui să demistifice substanța comorilor, adică în principal aurul, studiind mai degrabă în cercetările sale asupra posibilei locații a unei comori, elemente științifice, istorice și arheologice, iar legendele să fie doar un vag punct de plecare în căutarea unei comori. Nu trebuie ca pasiunea pentru căutarea comorilor să înlăture umanitatea și buna-credință a căutătorului de comori, ci din contră, să fie îmbinată această cercetare cu știința și buna-înțelegere între parteneri.

Se spune că un popor care nu își cunoaște istoria este ca un copil care nu își cunoaște părinții.

Cea mai veche atestare scrisă cu privire la locuitorii țării noastre apare tocmai la „părintele istoriei”, Herodot, care spune despre agatirşii (popor protolatin din centrul Daciei) de pe malurile râului Maris (Mureș) care „purtau mereu podoabe de aur”.

Tot Herodot descrie expediția din anul 514 î.Hr. a regelui perșilor, Darius Histaspes, care a trecut Dunărea, războindu-se cu sciții, fiind în căutare de aur. Apoi, când la nord de Dunăre s-a întemeiat statul dacilor, puterea regilor daci s-a sprijinit în mare parte pe aurul extras din apele și pământul de pe teritoriul țării lor. Despre asta au lăsat mărturii scrise istoricii greci, care spun despre Dromichetes și Burebista (secolele III – I î.Hr.) că erau suverani puternici și bogați deoarece „posedau mult aur”.

Cei mai vechi aurari de pe teritoriul țării noastre au cules aurul din apele curgătoare, din nisipul de pe malurile lor și, când au văzut fărâme sclipitoare în crăpăturile stâncilor, s-au apucat să sfărâme rocile dure ca să scoată din ele metalul strălucitor.

Apoi, impresionați de frumusețea aurului, au început să-și făurească din el podoabe, convinși fiind că, cu ajutorul acestui metal ei atrag spiritele bune de partea lor și le alungă pe cele rele.

Atât în acele timpuri, cât și în zilele noastre, aurul ocupă atât funcția de material pentru diferite podoabe, în special bijuterii, cât și cea de material pentru obiecte de cult, precum obiectele liturgice din lăcașurile de rugăciune ale zilelor noastre.

diamant-interesantPoate că fiecare dintre noi, măcar o dată în viaţă are prilejul de a achiziţiona un diamant.  Oricum, mai nou, fetelor le sclipesc ochii după aşa ceva şi acceptă mult mai uşor o cerere în căsătorie, dacă ştiu că inelul de logodnă e cu diamant, fie el cât de mic. :))
Aşa că, iată câteva criterii după care se apreciază diamantele:

  • După defecte; într-o scară de valori simplificată, diamantele se deosebeau astfel:
  1. pietre de primă calitate – incolore şi fără defecte;
  2. pietre de calitatea a doua-incolore şi cu defecte foarte mici sau uşor colorate şi fără defecte;
  3. pietre de calitatea a treia – incolore cu defecte mari sau intens colorate.
  • După mărime; preţul unui diamant este în funcţie de greutatea lui, care este măsurată până la o sutime de carat.
  • După culoare; preţul unei pietre se diminuează pe măsura creşterii intensităţii culorii. Pentru aprecierea culorii au fost stabilite tabele internaţionale, în care fiecare nuanţă poartă o denumire:

Jager – alb-albăstrui fin
River – alb-albăstrui limpede
Top Wasselton – alb fin, cu limpezimea puţin redusă
Wasselton – alb
Top Crystal – foarte, foarte uşor gălbui
Crystal – foarte uşor gălbui
Very Light Brown – foarte uşor brun
Top Cape – uşor gălbui
Cape – gălbui
Light Yellow – galben deschis
Light Brown – brun deschis
Yellow – galben

Preţul unei pietre scade pe măsura adaosului de culoare. Doar cunoscătorii cu experienţă pot să indice exact locul în tabel al unei pietre.

 

sighetu-marmatiei-dragos-vodaAgenția BSG Amanet 020 Sighetu Marmației, str. Dragoș Vodă, nr.7, este situată vis-a-vis de Casa Iurca de Călinești, în cartierul Nucului.

Dacă ai nevoie de bani împrumut sau dorești să cumperi bijuterii din aur, locuiești în Sighetu Marmației, pe strada Dragoș Vodă, Tudor Vladimirescu, George Coșbuc, Mihai Viteazul, Alexandru Ivasiuc sau Traian, la Agenția BSG Amanet 020 suntem în folosul tău, aproape de tine.

Programul nostru de lucru este de luni până vineri între orele 08:30 și 16:30. Sâmbăta ne găsești între 08:30 și 12:30. Duminica este închis. Telefon: 0262-310.127 E-mail: bsg.sg01@amanet.ro

oradea-amanet-nufaruluiAgenția BSG Amanet 070 Oradea, strada Nufărului nr. 54 este situată lângă agenția Loto Prono, între ultimele două stații de tramvai, pe drumul către Băile Felix.

Dacă ai nevoie rapid de bani împrumut sau dorești să cumperi bijuterii din aur, locuiești în Oradea, pe strada Nufărului, Bumbacului, Constantin Noica, Morii, Narciselor, General Nicolae Șova, Constantin Nottara, Lanului, Francisc Hubic, Agricultorilor, Ciheiului, Aleea Peneș Curcanul, Onisifor Ghibu, Forajului sau Zidarilor, la Agenția BSG Amanet 070 suntem în folosul tău, aproape de tine.

Programul nostru de lucru este de luni până vineri între orele 10:00 și 18:00. Sâmbăta ne găsești între 10:00 și 14:00. Telefon: 0259-414.124 E-mail: bsg.or02@amanet.ro

La noi, turcoazul se mai numește și peruzea, cuvânt care vine din limba turcă. Este o piatră albastră ca cerul și opacă, fiind foarte iubită în Orientul Apropiat. În Evul Mediu, turcoazele erau folosite, pe lângă bijuterii, și la ornarea armelor și a cailor. În vechile credințe ale popoarelor orientale, turcoazul poseda puteri magice.
Turcoazele sunt ușor de prelucrat, având o duritate scăzută. Formula chimică a turcoazului este: fosfat bazic hidratat de cupru și aluminiu. Culoarea albastră este dată de cupru, iar dacă în compoziție se mai adaugă şi fier, culoarea lor bate înspre verde.
Printre femeile celebre care au îndrăznit să poarte aceste pietre semiprețioase și să le facă „la modă” se numără soția lui Napoleon Bonaparte, Josefina, și regina Victoria a Angliei, care a domnit între anii 1837 – 1901.
Turcoazul este piatra ce îi corespunde semnului zodiacal din horoscopul european: Săgetător.
Se spune că cei care poartă această piatră nu au așa poftă de mâncare (deci, e bun pentru slăbit), are proprietăți de dezintoxicare și accelerează regenerarea țesuturilor, revitalizând organismul. De asemenea, ajută în cazul infertilității și al impotenței.
Turcoazul acționează și asupra dezvoltării conștiinței superioare; echilibrează capacitatea de exprimare, da hotărâre, siguranța de sine și apără împotriva magiei negre. De asemenea, se mai spune că îi aduce noroc celui care îl poartă.

5862556_f260Sfântul Nicolae s-a născut cândva la începutul mileniului I, pe la anul 270, în sudul Turciei de astăzi, într-o familie de creştini bogaţi, însă părinţii săi au murit într-o epidemie când el era încă un copil. Nicolae şi-a dedicat de atunci întreaga avuţie ajutorării oamenilor săraci, bolnavi şi suferinzi, devenind cunoscut în toată lumea ca un adevărat pansament pentru sufletele celor în nevoie şi ca un protector al copiilor. În perioada Imperiului Roman, creştinii erau persecutaţi, aşa că Sfântul Nicolae a fost întemniţat din cauza credinţei lui, murind pe 6 decembrie 343. Ziua morţii lui a devenit ziua Sfântului Nicolae, moment în care sunt sărbătorite atât faptele lui de sfânt, cât şi poveştile ce au dus la naşterea legendei lui Moş Nicolae.
Una dintre legende spune că trei surori, fete sărmane, nu se puteau căsători din cauza situaţiei financiare dificile şi de aceea tatăl lor voia să le vândă.
Se spune că atunci când fata cea mare a ajuns la vremea maritişului, Nicolae, care era episcop, a lăsat noaptea, la ușa casei lor, un săculeţ cu aur.
Situaţia s-a repetat şi în cazul surorii mijlocii, astfel că, atunci când i-a venit vremea şi fetei mici, tatăl s-a hotărat ca în noaptea dinaintea nunţii să stea de pază şi l-a văzut pe Sfântul Nicolae cum a urcat pe acoperisul casei și a aruncat pe horn un săculeţ care a căzut într-o şosetă care era pusă la uscat.
De aici a apărut obiceiul aşezării şosetuţelor sau a ghetuţelor în noaptea de Moş Nicolae. Cardinalul l-a rugat pe nobil să păstreze secretul, însă acesta nu a facut-o, şi de atunci fiecare sărac care primea ceva, îi mulţumea lui Nicolae.
Cei trei săculeţi de aur făcuţi cadou fetelor au devenit simbolul Sfântului Nicolae, sub forma a trei bile de aur.

Moş Nicolae ne-a lăsat o comoară mult mai de preţ, o comoară spirituală: aceea a bucuriei de a dărui, de a-i face mai fericiţi pe cei mai putini norocoşi în deţinerea de lucruri materiale efemere.

Măcar pentru o zi, pentru o seară minunată, să reînviem legenda Sfântului Nicolae, să ne pregătim de Sărbătoarea Naşterii Domnului…

oradea-amanet-ialomiteiAgenția BSG Amanet 072 din Oradea, strada Ialomiței, nr. 1, este situată pe strada Nufarului, vis-a-vis de stația de tramvai Bisericuța, pe partea taxiurilor.

Dacă ai nevoie de bani împrumut sau dorești să cumperi bijuterii din aur, locuiești în Oradea, pe strada Nufărului, Ialomiței, Liszt Ferenc, Bumbacului, Constantin Noica, Morii, Narciselor, General Nicolae Șova, Constantin Nottara, Lanului, Francisc Hubic, Agricultorilor, Ciheiului, Aleea Peneș Curcanul, Onisifor Ghibu, Forajului sau Zidarilor, la Agenția BSG Amanet 072 suntem în folosul tău, aproape de tine.

Programul nostru de lucru este de luni până vineri între orele 09:45 și 17:45. Sâmbăta ne găsești între 09:45 și 13:45. Duminica este închis. Telefon: 0259-437.734 E-mail: bsg.or04@amanet.ro

Asta e o vorbă de-a bănăţenilor: „Ai, dai, n-ai!”(adică dacă ai şi dai, nu mai ai), care pe mine mă amuza teribil când eram copil şi spuneam că sigur a fost inventată de vreun zgârcit. Mie-mi plăcea proverbul: „Dar din dar se face rai”, pentru că dacă dăruieşti, şi o faci din suflet, întotdeauna ţi se întoarce binele, de unde nici nu te-aştepţi. Însă, întotdeauna când dăruieşti, fie că e vorba de chestii materiale sau de sentimente, nu trebuie să te aştepţi să primeşti ceva în schimb.

Pentru că dezamăgirea şi nefericirea tocmai de acolo se trage: de la prea multe aşteptări pe care le avem de la cei din jurul  nostru. Dacă plăteşti un om, e normal să te aştepţi să-şi facă treaba, dar eu mă refer la altfel de aşteptări. De exemplu, când te aştepţi ca cel apropiat să fie tot timpul cu zâmbetul pe buze şi la dispoziţia ta oricând. Normal că vei trăi o dezamăgire în cazul ăsta.

Şi închei cu câteva cuvinte scrise de Mihai Eminescu: „A aştepta să culegi altceva dintr-un pământ decât ceea ce a fost semănat în el, ar fi o copilărie.”

oradea-amanet-cuza-vodaAgenția BSG Amanet 069 Oradea, Cuza Vodă, nr. 28, este situată pe strada Avram Iancu – colț cu strada Cuza Vodă,  vis-a-vis de ATP Bank, la 200 de metri de pompieri și restaurantul Capitolium.

Dacă ai nevoie de bani împrumut sau dorești să cumperi bijuterii din aur, locuiești în Oradea, pe strada Cuza Vodă, Mihail Kogălniceanu, Avram Iancu, Iuliu Maniu, Titu Maiorescu sau Sucevei, vino la Agenția BSG Amanet,. Noi suntem în folosul tău, aproape de tine.

Programul nostru de lucru este de luni până vineri între orele 09:30 și 17:30.               Sâmbăta ne găsești între 09:30 și 13:30. Telefon: 0259-220.028 E-mail: bsg.or01@amanet.ro

Se spune că, atunci când oferi o bijuterie unei femei, trebuie să o alegi în funcţie de culoarea părului. Niciodată nu se va dărui aceeaşi piatră unei blonde şi unei brunete. Până şi metalul are o influenţă, acesta fiind un bun conductor de bucurii, dar şi de necazuri.

Astfel, brunetelor li se vor oferi bijuterii în care să predomine argintul. Acest metal le va aduce un plus de inspiraţie şi de fantezie. Brunetele, fiind mai realiste, argintul le va completa ceea ce le lipseşte: puterea de a visa, de a-şi crea idealuri. Ca pietre preţioase, brunetele au nevoie de ametist, care este piatra speranţei, dar şi de smaraldul aducător de noroc.

Blondele au o fire mai impulsivă, ele aflându-se sub influenţa Lunii. Ele sunt mai „zvăpăiate” şi mai „cu capul în nori”. Au nevoie de îndrumare şi de cineva care să le aducă mai cu picioarele pe pământ. Lor li se potrivesc bijuteriile din aur, deoarece acest metal are proprietatea de a calma, de a echilibra.

Cât despre pietrele preţioase, blondelor li se vor oferi rubine sau granate, acestea fiind pietrele înţelepciunii, care acţionează ca nişte frâne asupra instinctului. De asemenea, topazul, peruzeaua şi safirul li se mai potrivesc blondelor.

Diamantul este piatra care fi purtată atât de blonde, cât şi de brunete, fiind piatra eleganţei care îl protejează pe cel care o poartă de influenţele negative. Însă se spune că dacă diamantul este procurat prin înşelătorii, furt sau crimă, acesta aduce ghinion.

La fel cum vârfurile înalte atrag fulgerele, la fel şi pietrele preţioase atrag sentimente de tristeţe, , de bucurie, de melancolie sau de nestatornicie.

În cartea „Vraja diamantelor”, Radu Nor ne povesteşte despre utilizarea diamantului de-a lungul timpului.

S-a afirmat că acum 4000 sau chiar 6000 de ani, vechii egipteni tăiau din stânci blocurile gigantice necesare piramidelor cu ajutorul unor dispozitive prevăzute cu diamante.

Vorbind despre „tăierea” cu ajutorul diamantelor, merită amintit de dantura reginei Spaniei, Maria Luiza care, pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, a avut năstruşnica idee de a-şi înlocui dinţii din faţă, care-i căzuseră, cu două cristale de diamant. Astfel, bătrâna regină, a cărei urâţenie a imortalizat-o pictorul Goya, a dobândit, pe de o parte un zâmbet sclipitor, iar pe de altă parte, o dantură cu care putea sparge şi pietre.

Primele date certe despre întrebuinţarea în tehnică a diamantelor le avem din anul 1847, când, cu ajutorul lor, se gravau peplăcile de piatră texte destinate multiplicării prin litografiere. În 1863, un ceasornicar elveţian, George Lechaud, a propus forarea cu ajutorul diamantelor, a unor canale cilindrice în roca dură, în vederea introducerii explozibilului şi înlăturării rapide a stâncii. Metoda preconizată de el a fost aplicată la construcţia tunelului Simplon – între Elveţia şi Italia – şi la numeroase lucrări de anvergură. Prima „coroană” de foraj de acest fel avea implantate câteva diamante la capătul unei ţevi de oţel dur.

Aşadar, în trecut, diamantul servea aproape în exclusivitate ca podoabă şi doar rareori căpăta o întrebuinţare practică. Astăzi, 85% din producţia mondială reprezintă diamante tehnice; din peste 4000 de kg, câte se extrag anual, doar 600 kg pot deveni pietre ornamentale.

Mai trainic, mai precis, mai mic, mai uşor – sunt preceptele de bază ale tehnicii contemporane, precepte care au deschis drumul diamantelor spre halele fabricilor şi uzinelor, spre strunguri, raboteze, spre cronometre şi alte sute de obiecte de precizie.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate