Subscribe to be notified for updates: RSS Feed

Leul – unitatea monetară naţională. Partea I – de unde vine denumirea monedei

Home
Aur
Leul - unitatea monetară naţională. Partea I - de unde vine denumirea monedei

Leul – unitatea monetară naţională. Partea I – de unde vine denumirea monedei

Prima lege monetară a României moderne a fost promulgată la 23 aprilie 1867, şi atunci s-a adoptat, ca unitate monetară naţională – leul. Până atunci nu exista cu adevărat un sistem monetar. Înainte de asta, Alexndru Ioan Cuza a încercat să facă o monedă naţională, numită “român” sau “romanat”, un “român” având 5 grame şi fiind din argint. Nu a reuşit însă, din cauza piedicilor puse de Imperiul Otoman, care nu a acceptat ca un stat vasal să aibă monedă naţională.

Dar de unde vine denumirea de “leu”?

Până în secolul XVII, inclusiv, pe teritoriul principatelor circulau multe monede străine, iar leul era o unitate de cont, şi cu ajutorul ei se aduceau la acelaşi numitor celelalte monede străine. Leul era o fostă monedă olandeză de argint, numită talerul – leu, sau Lowenthaler, care avea imprimat pe revers un leu ridicat în două labe. Această monedă avea o largă circulaţie pe teritoriul ţării noastre, datorită comerţului dintre Imperiul Otoman şi Vestul Europei. Din secolul XIII, talerul – leu a dispărut din circulaţie. Prin stabilirea leului ca unitate monetară, în 1867, nu s-a făcut altceva decât să se recunoască vasta utilizare a acestei monede pe teritoriul ţării noastre.

Leul este subdivizat în 100 de bani.

Prin acea lege din 1867 s-a introdus, practic, bimetalismul aur – argint. Unitatea monetară era leul de argint de 5 grame. S-a bătut apoi: moneda de argint de 2 lei, de 1 leu şi de 0, 50 de bani. S-au mai bătut monede de aur de 5, de 10 şi de 20 lei, şi monede de cupru de 1, de 2, de 5 şi de 10 bani.

Bibliografie: Murgu, Nicolae; Isărescu, Mugur, Aurul, mit şi realitate, Iaşi, Editura Junimea, 1981.

1 Mesaje:



Lasă un mesaj




Sugestii și reclamații
Copyright © SC BERTUS SRL - Toate drepturile rezervate